Pelerinaj la Boroaia, la parintele Ilarion Argatu - Articole

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

Pelerinaj la Boroaia, la parintele Ilarion Argatu

La 86 de ani, arhimandritul Ilarion Argatu a plecat la Domnul. „Viaţa sa a fost o flacără. Se ruga pînă adormea şi se trezea rugîndu-se“, îl caracteriza IPS Teodosie Snagoveanul. A cerut să fie înmormîntat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasă biserică şi unde a slujit cel mai mult ca preot. Dorinţa i s-a îndeplinit. Din momentul în care corpul părintelui a fost depus în biserică, lăcaşul de cult a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşii din zona Moldovei. La înmormîntarea sa au venit oameni din toată ţara. Zeci de autoturisme şi autocare au ocupat uliţele satului, iar primarul de atunci al comunei a decretat două zile de doliu în localitate. Chiar din prima zi au început să ajungă în sat coroanele de flori trimise de cei care l-au cunoscut şi l-au iubit pe arhimandritul Ilarion Argatu. S-au adunat circa 400 de coroane, majoritatea de la cei cărora arhimandritul le-a fost duhovnic. De la oameni simpli, pînă la personalităţi, cum ar fi Anghel Iordănescu sau Ion Iliescu. Peste 4.000 de oameni au participat la slujba de înmormîntare. Slujba a fost oficiată, atunci, de IPS Pimen Suceveanul, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţiului, PS Gherasim Putneanul, episcop vicar la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţiului, iar din partea Patriarhiei a fost prezent PS Teodosie Snagoveanul, la acea vreme, episcop vicar patriarhal. Dar iată ce se spunea în cotidianul „Actualitatea Suceveană“, nr. 339, 17 mai 1999: „Timp de peste două ore, miile de credincioşi au trecut prin faţa bisericii, pe lîngă sicriul în care se afla arhimandritul Ilarion Argatu. Îşi făceau cruce, îi sărutau mîinile şi se întorceau, plîngînd, în mulţime“. La cîteva ore după înmormîntare, se mai spunea în ziarul amintit, asupra Sucevei s-a abătut o ploaie cum rar se poate vedea: „Văzduhul s-a înnegrit, iar din cerul care parcă s-a crăpat cădeau bucăţi mari de gheaţă, însoţite de stropi deşi şi mari. Se spune că dacă la o înmormîntare plouă, celui care a murit îi pare rău că părăseşte această lume. Părintele Argatu a ajuns în ceruri. În Dreapta Tatălui. Dar a plecat prea devreme, pentru că mai avea de alinat multă suferinţă pe acest pămînt. Acesta poate fi regretul părintelui. Dar cerul n-a plîns sîmbătă (n.r -ziua cînd a avut loc înmormîntarea), la Suceava, numai pentru părintele Argatu. A plîns şi pentru toţi credincioşii care nu au putut să vină să-şi ia rămas bun de la marele duhovnic“.