Vindecarea unei femei de 65 de ani, de cancer al cailor respiratorii in ultima faza si vindecarea unui copil de 6 ani de tic-ul clipitului din ochi - Articole

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

Vindecarea unei femei de 65 de ani, de cancer al cailor respiratorii in ultima faza si vindecarea unui copil de 6 ani de tic-ul clipitului din ochi

Autor: Anghelus Mircea

Adresa: Valeni,Metes, jud.Alba

Data: 14.11.2010

Ma bucur nespus de mult că dupa 20 de ani, întâlnesc o rudă de a Părintelui Ilarion Argatu, v-am întâlinit pe dumneavoastră, nepotul sfinţiei sale, Părintele Ioan Argatu din Fălticeni, jud.Suceava, căruia îi pot destăinui cu mare bucurie în suflet binele pe care mi l-a făcut părintele Ilarion Argatu în două rânduri. Mari minuni a făcut Dumnezeu cu rugăciunile Părintelui Ilarion Argatu, cu mama mea, bolnavă de cancer ale căilor respiratorii în ultimă fază si mare minune cu băietelul meu, Vasile, care, de cand s-a născut şi până la vârsta de 6 ani, când l-am dus la părintele, avea o boală rar întâlnită, ticul clipitului des de ochi. Când clipea se strâmba cu toată faţa, toată zona globului de la frunte până la nas era pielea creaţă şi vânătă.

Să vă mărturisesc despre mama.

Era in primăvara anului 1980,lucram la uzina de vagoane din oraşul Paşcani, judeţul Iaşi, fiind originar din Lunca Paşcani. Acum, de vreo 8 ani mi-am schimbat domiciliul la Alba Iulia. Răspundeam pe atunci cu siguranţa circulaţiei. Fapt ce mi-a permis să circul foarte mult , aproape pe toate rutele CFR din ţară. Aflându-mă într-o clătorie spre Bucureşti, din gara Roman se urca în tren şi se aşează lângă mine o persoană pe nume Ene Nicolae, din Roman, care colporta icoane la diverse mănăstiri. Intrând în vorbă cu el şi povestindu-i necazul cu mama mea, că are cancer pe căile respiratorii în ultimă fază, îi făceam morfină,i-am pregătit sicriul şi toate cele nesare pentru înmormântare, fraţii mei se adunaseră acasă ca să pregătească, şi ascultându-mă el cum povesteam şi plângeam pentru mama mea, îmi spune :

-Du-te la Mănăstirea Cernica, la Părintele Ilarion Argatu şi ai să vezi cum o face sănătoasă. Crede-mă, duc icoane de mult timp pe la mănăstirea Cernica şi de fiecare dată aflu de noi minuni pe care le face acest preot cu credincioşii care au diferite necazuri şi mai ales cu cei care sunt bolnavi şi cum îi scape chiar şi pe patul de moarte. Du-te la el şi ai să-mi mulţumeşti pe urmă.

Atât de convingător mi-a vorbit moşu Ene Nicolae că, ajungând la Bucureşti, rezolvând misiunea pe care o aveam, mi-am cerut liber să stau în Bucureşti câteva zile, ca să am timp să vorbesc cu Părintele Argatu. Am ajuns la mănăstirea Cernica, am stat de multe ori la rând ca să intru la părintele, în fine, nu asta e important ci rezultatul pe care l-am obţinut. Când am ajuns în faţa sfinţiei sale, i-am povestit cu lacrimi despre mama mea că are cancer şi este în ultima fază, la care mi-a zis, să mai stau câteva zile pe acolo , să merg la arhondaric să iau o cameră, apoi să vin la rugăciunile sfinţiei sale şi o să fie bine. Printre altele ,mi-a mai spus că, sunt puţin credincios, dar e bine că am luat-o pe calea credinţei şi să merg tot aşa că o să fie bine.Mi-a mai descoperit şi alte păcate pe care le-am făcut când eram copil. Eram prin clasa a 7-a, împreună cu mama şi cu soră-mea, eram la desfăcat păpuşoi. Soră-mea ia o mână de grăunţe şi mi le aruncă în ochi. Eu, având cuţitul cu care mă ajutam la desfăcat, m-am repezit cu cuţitul să i-l înfing în piept, dacă nu era mama să se interpună între mine şi soră-mea cine ştii ce ispravă mai făceam, făceam crimă.Când mă gândesc, mă cutremur. Scena aceasta, m-a traumatizat. Fapta aceasta mi-a spus-o părintele, pe care o consideram până atunci joacă de copil, însă, putea fi una fatală.Mi-a mai descoperit mai multe, nu-i timp să vi le zic aici.

După 2 zile şi 2 nopţi, pe care le-am stat la rugăciunile părintelui, îmi zice:

-Mergi acasă, nu mai sta pe aici. Mergi şi ajut-o pe mama la pus straturi. Vă daţi seama, cum eram, când mi-a zis părintele vorbele acestea. Eram cutremurat de ceea ce mi-a descoperit părintele şi de vorbele acestea. Mă gândeam cum poate să zică părintele vorbele acestea când eu ştiam că mama era pe pat în ultima clipă a vieţii sale, din moment în moment, ne aşteptam să moară. Cum să facă mama straturi, când noi ne pregăteam pentru înmormântarea ei. Când mi-a zis părintele acestea, ne aflam cu toată lumea în biserica mănăstirii, lângă racla Sfântului Calinic. Părintele, a spus la un călugăr de acolo să ridice capacul de la raclă, de am sărutat toţi moaştele sfântului. Am plecat atunci noaptea. Dimineaţa am ajuns, m-am dat jos în gara Paşcani şi am luat-o pe jos spre Lunca Paşcani, la vreo 3-4 kilometri. Pe drum, am întâlnit o vecină şi am întrebat-o :

-Ştii ceva de mama, a murit, ce s-a întâmplat cu ea? Ea mi-a spus:

-Nu măi Mircea, e ceva mai bine cu ea, am văzut-o prin curte. Chiar plângea şi ea de bucurie. Am ajuns pe un dâmb, se chema “din plopi” la vre-o 500 m de casa mamei, m-am uitat spre casă, s-o văd prin curte cumva, o zăresc în grădină. Atunci, am făcut conexiunea cu ceea ce mi-a zis părintele şi m-a cuprins un sentiment de emoţii amestecat cu bucurie şi cu nerăbdare de a-i săruta mâna mamei, care a dus greul vieţii fiind văduvă, numai eu ştiu prin câte a trecut , săraca. Am ajuns acasă şi am găsit-o pe mama curăţind terenul de buruieni pentru a face straturi. Când am văzut-o nu mai ştiu, am plans de bucurie, mi-a trebuit o jumătate de oră să-mi revin. Mama se vindecase de cancer. Nu mai era nici o urmă vizibilă. Făcuse rană în jurul nasului şi umflături care-i inchideau căile respiratorii. Mama nu mai avea nimic, nici o urmă. Era vioaie şi dornică de a fce treabă. Am ajutat-o, aşa cum a spus Părintele Ilarion la pus straturi. De atunci, mama nu a mai avut nimic, 27 de ani, din 1980 şi până în 2007 când a murit de bătrâneţe. Am fost la doctorii de la secţia Oncologie din Iaşi, s-au mirat şi ei de o aşa minune pe care a făcut-o Dumnezeu prin rugăciunile părintelui larion Argatu. Fusesem la ei cu mama de multe ori. Au operat-o şi nimic. Mi-au spus, pregătiţi-vă că în scurt timp o să se ducă. Acum am văzut şi eu puterea credinţei şi puterea rugăciunii cât sunt de mari. Prin ele toate sunt cu putinţă înaintea Atotputernicului Dumnezeu.

A doua minune.

Am 2 copii, o fată şi un băiat. Am avut o mare problem cu băiatul mei , Vasile, când avea vreo 6 anişori. Am stat cu el 1 an si jumătate în spital la neuropsihiatrie la Socola în Iaşi. Este născut în 1984. De când s-a născut a rămas cu o boală grea, o boală a ticurilor, vă spun drept făcea din ochi mişcări urâte şi permanent. Oamenii îmi ziceau, să-l caut la preoţi, alţii să mă duc la doctori cu el, alţii că-i bolnav psihic. Nu ştiam unde să alergăm cu el. O doctoriţă de la Paşcani, Fărcăşelu, mi-a spus să-l duc la Socola la un tratament. Am stat cu el în spital. Am întrerupt serviciul ca să mă ocup de sănătatea băiatului meu. Nimic nu s-a întâmplat, după un an de tratament a rămas la fel. Atunci, mi-am adus aminte de părintele Ilarion Argatu, care a vindecat-o de cancer pe mama mea. M-a trimis Dumnezeu din nou la el. Cea mai mare bucurie o am de la Dumnezeu că mi-a dat viaţă şi după aceea de la Părintele Argatu că prin rugăciuni, mi-a vindecat mama şi copilul.

Am mers la Cernica la părintele, am explicat ce se întâmplă cu băiatul, pe la câţi doctori am fost, cât tratament am făcut, că nu mai am alte variante decât nădejdea în Dumnezeu şi în rugăciunile sfinţiei sale. I-am spus toate, la care, părintele mi-a spus:

-Du-te, matale, la arhondaric şi ia o cameră, stai cu băiatul la rugăciuni. Nu mi-a zis cât , ci, treaba o să fie bună. Ştiam că dacă îmi zice aşa o să se îndrepte fiul meu. Ştiam ce minune a făcut cu mama.Aveam încredere în cuvântul lui fără umbra de îndoială. E prea puţin spus 99% încredere. Eu, trebuia să vin de prima dată la părintele cu băiatul, dar, piedicile şi îndemnurile celor din jur m-a făcut să uit de părintele.Eram prea ocupat, mai amânam, mai este şi un vrăjmaş care te împiedică la a alerga spre Dumnezeu, asta a fost.

Era în săptămâna mare, Săptămâna Patimilor. Nu mi-a zis cât să stau. După câteva zile, în Joia Mare, mi-a zis:

-Pleci acasă cu copilul că o să fie bine, ajută pe femeia aceasta să se urce în autobuz cu băiatul, este singură, bătrână şi nu poate. Era o doamnă cu un băiat de 28 de ani în scunul cu rotile, care stătuse şi ea la rugăciunile părintelui şi căruia părintele o încuraja că o să fie bine şi o să aibă bucurie mare de Sfintele Paşti. Mi-a mai zis încâ odată:

-Vezi că o să fie bine cu băiatul. Am plecat şi am ajutat-o pe doamna cu băiatul pe scaunul cu rotile, era din Nehoiu, până la poarta mănăstirii, la autobuz. De la chilia părintelui şi până la poartă, nu vă mint, păcat aş avea,(în 700m), am observant la băiatul doamnei că a început să-şi mişte picioarele, gest pe care nu l-a făcut niciodată, spunea mama lui. M-am uitat la băiatul meu şi am observant că se răriseră ticurile schimoniste pe care le făcea până atunci. Am stat preţ de o jumătate de oră până ce a venit autobuzul. A venit autobuzul. Cand să ne urcăm, dacă vă vine să credeţi, băiatul doamnei lasă căruciorul, se ridică şi ajutat de mine se urcă singur în autobuz. Vă daţi seama ce minune! Mare minune, care s-a petrecut sub ochii noştri. Băiatul nu a mai avut nevoie de cărucior. Mama lui nu mai putea de bucurie, striga în gura mare că este minune mare, pomenea pe Părintele Argatu, dădea slavă lui Dumnezeu, nu ştia ce să mai facă. A strâns căruciorul,nu putea să-l abandoneze acolo,l-a urcat în autobuz şi a plecat acasă la Nehoiu. S-a vindecat băiatul ei. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu băiatul meu. Ticurile au început să se rărească şi până ce am ajuns acasă la Lunca Paşcanilor, băiatul meu era sănătos. Doar atât a rămas, vineţeala din jurul ochilor,care au dispărut după o săptămână, iar tic-uri zero. De atunci şi până în ziua de astăzi, băiatul meu nu a mai făcut tic-urile şi strâmbăturile pe care le făcea. Acum, este om în toată firea, sănătos, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu rugăciunilor Părintelui Ilarion Argatu. Nu ştiu cum să mulţumesc lui Dumnezeu şi Părintelui Ilarion Argatu. Am aflat multe cazuri pe care le-a rezolvat părintele Ilarion Argatu, sute, nu cred că este vreo zi în care părintele să nu fi rezolvat vreo problemă cuiva. Vă daţi seama, câte minuni sunt făcute de părintele şi nu s-au scris şi nu se ştiu? Mai ştiu câteva personae cu astfel de cazuri şi care ar putea să mărturisească cine a fost pentru noi Părintele Ilarion Argatu.