03.01.2010, Maica Irina-Manastirea Tismana - Articole - Duhovnicul Ortodox Ilarion Argatu

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

03.01.2010, Maica Irina-Manastirea Tismana

Cea mai mare, era bucuria sa stai lângă dânsul, făceam ce făceam şi ajungeam lângă dânsul. La un moment dat, după ce a citit rugăciunile, a făcut semn la cei de lângă uşă zincând:

- Lăsaţi un pic de loc că vine un om cu o fetiţă bolnavă. Toată lumea se uita să vadă unde-i omul, însă o femeie face semn pe frunte arătând că părintele vede cu duhul. Apare în uşă un om de la Iaşi cu o fetiţă de vreo 15-16 ani, legata de mijloc cu o funie, peste piept, peste burtă şi cu mâinile la spate şi tatăl ei o ţinea de funie, de nodul de la spate. Părintele le zice:

-Dezlegaţi-o! Tatăl fetei, îi zice:

- Nu părinte! Nu! Face urât! Pe drum era să ne omoare! Părintele Ilarion, îi zice:

-Dezlegaţi-o că şi Dumnezeu a dezlegat-o. Atunci, omul ăla a tras de sfoară de s-a desfăcut sfoara dar a fugit câţiva metrii în spate. Fata a venit înspre părintele. Părintele, îi spune:

-Hai, Mariana, stai aici lângă părintele! Lângă părintele stăteam şi eu, fata s-a aşezat lângă mine, mă gândeam că dacă fata sare la mine şi mă strânge de gât!? Fără să-i spună nimeni cum o cheamă părintele i-a zis pe nume, însă pentru noi nu mai era o mirare, pentru că eram obişnuiţi cu minunile părintelui care se petreceau zilnic, în văzul nostru. Era ceva obişnuit. Parc-o văd şi acum pe fată, era aşa nici slabă şi nici grasă, nici înaltă şi nici mică, era de statură mijlocie şi avea un batic în cap ce avea buline roşii. S-a aşezat lângă părintele, iar părintele a mângâiat-o pe cap şi o întreabă:

-Te mai doare capul Mariană? Şi ea s-a uitat la părintele şi a dat din cap că “aşa şi aşa”: Părintele le-a spus:

-Luaţi-o acasă că nu mai are nimic. Şi... au plecat.

Ne povestea o femeie de acolo, că un general din garda lui Ceauşescu a avut un copil care s-a născut mut. A venit acolo la părintele Argatu, iar părintele l-a întrebat:

-Dacă ai venit la mine, crezi că se va face sănătos?

-Da, părinte. Părintele trebuia să meargă să slujească, l-a luat pe copil şi la dus de la închinat la toate icoanele de la Catapeteasmă, a făcut metanii, l-a lăsat acolo pe copil şi a intrat în Sfântul Altar ca să înceapă slujba. Tatăl copilului stătea mai în spate. Copilul, la un moment dat a început să vorbească şi să strige:

-Tată, tată, hai ca să plecăm acasă. Omul când a văzut că vorbeşte copilul său a început să plângă şi să zică că este o adevărată minune, dând slavă lui Dumnezeu.

Când am mers la dânsul, ne-a primit şi ne-a spus tot ce am întâlnit noi pe cale, tot, tot. Cum ne-am pornit de la Turda, cum am ajuns la Sihăstria la Părintele Cleopa. Odată, într-o iarnă, ne-am luat concediu şi învoire de la maica stareţa şi împreună cu o măicuţă din mănăstire care era din Maramureş, ne-am dus pe la ea, eu aveam un frate acolo. A venit fratele şi ne-a luat din gară cu maşina. Am ajuns pe la Sihăstria pe la părintele Cleopa. De acolo nu aveam legătură bună pentru a ne întoarce la mănăstirea noastră. Am ajuns în Bucureşti şi ce ne-am sfătuit amândouă, să mergem şi pe la Cernica la Părintele Argatu. Ea, măicuţa, m-a încurajat zicând că ea nu a mai fost niciodată la părintele Argatu şi tare ar vrea să-l cunoască şi-mi spune hai să mergem la Cernica. Timp pentru a mai sta nu mai aveam, trebuia să fim în mănăstire, dar cu toate acestea ne-am dus la Cernica. Am ajuns la Cernica, însă toată lumea (paznicul şi nişte călugări) ne spunea că părintele nu este acasă, este internat în spital. Am întâlnit un călugăr foarte înalt, cu o statură neobişnuită, nu am mai văzut un asemenea om aşa de mare, el ne-a zis:

-Minte lumea, părintele este în casă, să nu vă uitaţi ce vă zice lumea, lumea asta minte. Părintele este în casă. Ne-am dus la chilia părintelui, la uşă era lume care aştepta să verbească cu părintele. Erau oameni care stăteau la rând şi ne-au spus că părintele este aici numai să vedem dacă ne primeşte. Dintr-o dată se deschide uşa chiliei şi iese o doamnă care ne spune:

-Pe maicile de la Mănăstirea..., părintele le cheamă înauntru. Era vorba de noi. Am intrat înauntru. Noi ne frământam că am lipsit cam mult şi trebuia să fim în mănăstire, o să ne certe rău maica stareţă. Părintele a făcut rugăciunea după care, spune:

-Să facem o rugăciunile şi pentru cei ce s-au întors din călătorie să nu-i certe acasă. Noi eram acelea la care se referea părintele. Părintele avea o găleată cam de vreo 10 litrii plină cu aghiazmă şi un busuioc mare cât o mătură. Maica îmi zice şoptit:

-Eu mă feresc ca să nu mă stropească, că dacă mă udă îngheaţă pe mine şi mi-e frig. Părintele i-a cunoscut gândul şi s-a dat aşa ca s-o nimerească din plin, zicând:

-Ce mai plouă, ce mai plouă! Aşa de bine era în preajma dumnealui.

Am mers apoi la bucătăria părintelui. Maica îmi spune, vreau să plec în America la o mănăstire, însă părintele de la Sihăstria m-a descurajat să nu merg, vreau să văd ce zice şi părintele Argatu şi apoi plecăm, ne întoarcem la mănăstirea noastră. Când am intrat pe uşa chiliei, părintele ridică mână şi i se adresează maicii:

-Să nu dai înapoi, să nu dai înapoi, du-te înainte! De parcă părintele ne-ar fi auzit ce am vorbit în bucătărie. Cum să audă cu atâta lume şi cine să-i spună că numai noi două am vorbit fără să audă nimeni. Văzându-l pe părintele cum o încurajează pe maică să meargă în America la acea mănăstire, mi-am zis ce ar fi să plec si eu cu ea în America la acea mănăstire! Părintele, zice:

-Tu, nu! Tu,nu! Mai târziu o să mergeţi împreună la Ierusalem. Mi-a citit gândul. Eu numai am gândit că aş merge şi părintele a răspuns gândului meu. Mi-am zis în gând, ea în America, eu la mănăstirea... mea, cum o să mergem împreună la Ierusalim? Eu pe asta n-o mai cred. Ce să vă spun, în 1999, am mers la Ierusalim cu acelaşi avion , maica era în avion şi eu lângă ea m-am nimerit, eram pe scaune paralele, s-a împlinit proorocia părintelui.
+

Mi s-a părut o minune extraordinară acolo la Cernica, cât am stat în cele 7 zile. Pe Părintele Ilarion nu l-a lăsat stareţul să facă slujbă şi rugăciuni în mănăstire şi lumea aştepta în biserică. Dintr-o dată a apărut un călugăr în faţa noastră, fără să iasă din Sfântul Altar şi fără să intre pe uşă, credcă că era Sfântul Calinic că semăna foarte bine cu Sfântul Calinic din icoana de la Lainici. Avea ochelarii mai mult pe nas şi o aţă care atârna în jos. În momentul acela, a zis:

-Eu am venit să pun rugăciuni pentru voi, vă rog să nu mai vorbiţi, aşezaţi-vă în genunchi şi fiecare să dea pomelnicile.Toată lumea a dat pomelnicul din mână în mână. Pe mine m-a impresionat foarte mult când a luat pomelnicul de la mine, l-a desfăcut, aveam o rudă care s-a trecut la adventişti şi mi-a zis:

-Persoana aceasta să n-o mai treci pe pomelnic, dacă nu se face ortodoxă să n-o mai treci, pentru ăştia să nu te rogi.

A rostit o rugăciune dumnezeească. După terminare, s-a închinat la icoane, am observat că la moaştele Sfântului Calinic nu s-a închinat şi a dispărut pur şi simplu. Acesta a fost Sfântul Calinic.

Cât am stat la mănăstirea Cernica, stăteam în fiecare zi la coadă şi nu reuşeam să intru. Nici nu ştiam ce să-i spun părintelui. În ultima zi, am reuşit de am intrat, iar părintele îmi spune:

-Ai reuşit să intri? Inăuntru era un băiat cam de vreo 16 ani, îl chema Ioan, era nepotul părintelui , era in pantaloni de uniformă şi cu un tricou alb cu mânecă scurtă, părintele îl ţinea acolo ca să audă toate situaţiile, să audă durerile oamenilor, şi zicea părintele :

-El mai târziu va scrie despre toate astea.

Eu vroiam să-i spun părintelui că aveam un prieten care era pocăit şi vroiam să mă mărit cu el şi cum să-i spun eu părintelui să mă audă băiatul ăsta, nu vreau să-i spun, mă gândeam, nu pot să-i spun în prezenta băiatului. Băiatul s-a uitat la mine şi i-a făcut semn părintelui că iese afară. Părintele, i-a spus:

-Nu, nu, stai acolo! Nu ieşi! Atunci părintele mi le-a spus toate pe şleau fără să-i mai spun eu nimic, mi-a zis că ăla nu-i de tine, dacă te vei mărita cu el te va omorâ. Imi zice “ să ţii şapte zile de luni post negru” şi atunci eu m-ama gândit “n-o, acum cum să ţin că părintele Cleopa mi-a dat vinerea să ţin , părintele Argatu îmi dă lunea, pe care s-o ţin?”, la gândul acesta părintele, îmi spune:

-Atunci, ţine ce-ai început. Dar eu fără să vorbesc, numai gândeam şi părintele îmi răspundea. După ce am terminat cele 7 vineri, am plecat la mănăstire. M-am călugărit. Tin minte , că atunci când mi-a dat părintele Cleopa să ţin 7 vineri, stăteam pe o bancă şi-l aşteptam şi când mă vede imi zice:

- Ia uită pe maica T…de la ….! Noi toţi ne-am uitat în urmă, dar nu era nici-o maică, părintele mă vedea că peste atâţia ani mă va chema aşa, dar atunci nu mi-am dat seama. Atunci nu eram maică, eram mireancă. Apoi, imi zice:

-Ia uită o mlădiţă binecuvântată de Dumnezeu. Pe atunci nu ştiam să zic nici măcar “blagosloviţi”.

Şi m-am tot gândit, oare nu o fi băiatul acela, Ioan , nepotul părintelui care scrie aceste cărţi cu Părintele Argatu? După părerea mea mi se părea mai tânăr decât mine. El era în vacanţă, băiatul. Aşa arăta băiatul, cam în perioada de Seminar.

Aveam un nepot bolnav. M-am dus şi eu la părintele cu un flaneluţ a nepotului. I l-am dat părintelui ca să se roage pentru vindecarea lui. L-am lăsat o săptămână acolo, şi când am plecat vroiam să-l iau, dar când am intrat acolo şi am văzut că hainele erau până în tavan, mi-am zis, unde să mai cauţi acul în carul cu fân?. Am zis părintelui:

-Părinte, cred că renunţ la el, că nu ştiu de unde să-l mai iau. Părintele a închis ochii şi mi-a zis:

-Bagă mâna în colţul ăla şi trebuie să-l găseşti. Şi pe când am băgat mâna în haine, exact pe el am pus mâna. Mare minune. Părintele avea daruri de la Dumnezeu, vedea tot şi spunea tot ce trebuia omului. O săptămâna am stat la Cernica în preajma părintelui şi s-au petrecut o mulţime de minuni. Eu, întotdeauna l-am considerat pe părintele că este un sfânt.

Cineva mi-a zis că trebuiesc scrise minunile acestea , ca dovezi,că sunt unii care-l vorbesc de rău. Cine-l vorbeste de rău, rudele dumnealui, Prea Sfinţitul Calinic de la Argeş, nepotul părintelui, şi din cauza lui îl vorbesc şi alţii. Cine să-l vorbească de rău, numai cine nu l-a cunoscut pe părintele! Cu cât îl vorbeşte lumea de rău şi după moarte cu atât va fi mai aproape de Dumnezeu şi-l va proslăvi. Cineva spunea că părintele Ilarion Argatu este mucenic şi după moarte. Aşa este. Ce dovezi să mai culegeţi, dovada mai mare că Dumnezeu l-a proslăvit, ce dovezi mai trebuie? Cine crede, crede, cine nu crede nu va crede niciodată.

Părintele a fost un mare sfânt , un mare făcător de minuni, numai când îl vedeai ţi se umplea sufletul de bucurie şi de mângâiere. Era bătălie care să se atingă de dânsul, când mergea pe drum care să stea lângă dânsul. Făceam ce făceam şi ajungeam lângă dânsul. Şi în cameră la dânsul când stăteam la rugăciune, Doamne, dacă nu eram aproape de dânsul, nu era bine. După ce termina rugăciunile , ne zicea:

-No, rugăciunile pe care vi le-am citit trebuia cu post, dar postul celor ce au postit să fie şi pentru cei ce n-au postit. Mă gândeam atunci, că eu postisem, era într-o vinere, ziceam” Vai da cum să nu, eu care am postit să fie şi pentru cei ce n-au postit?” eram răutăcioasă, părintele se uita la mine şi zâmbea, săracul el îmi ştia şi gândul şi inima.
+

Mi-a spus o doamnă că a fost la Boroaia şi a pus un batic pe racla părintelui. Când a venit acasă a ţinut baticul într-o cameră de curat, a zis că trei zile emana o mireasmâ din el de umplea toată casa.