04.02.2011 O poveste cutremuratoare povestita de Pr Vasile, tata a 15 copii... ascultati: - Articole

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

04.02.2011 O poveste cutremuratoare povestita de Pr Vasile, tata a 15 copii... ascultati:

„Eram în una din parohiile pe care le-am păstorit de pe valea Bistriţei. O femeie, care avea multe avorturi, de câte ori mă întâlnea parcă voia să-mi spună ceva, dar, nu-mi spunea. M-a căutat de câteva ori şi când se hotăra să-mi spună ocolea, luând vorba de altceva. Am văzut că are ceva pe suflet şi nu-mi poate spune. Se dusese vorba în sat că, mereu cade pe spate mergând pe drum. Aflând de lucrul acesta, când o întâlnesc o întreb:

-Mătuşă Ileană, i-a spune-mi ce vezi înainte de a cădea? De ce cazi numai pe spate, poţi veni cu capul de un pietroi şi să mori?

-Părinte, de multe ori când merg pe drum, doar nu dorm, sunt trează şi conştientă, mi se deschide în faţă o groapă de 2 m lungime şi un metru lăţime, adâncă, niciodată nu i-am văzut fundul, din cauza unui fum des, înecăcios şi urât mirositor. Când mi se deschide această groapă în faţă, mă văd stând cu jumătate de talpă pe marginea gropii şi mai.., mai.., să cad în ea. La capătul celălalt de groapă, mi se arată o tavă cu 3 mere roşii şi frumoase şi-mi porunceşte o voce aşa: „Dacă sari peste groapă să iei merele scapi, dacă nu, cazi în groapă şi te îneci de fum”. Eu, îmi dau seama că a sări doi metrii nu pot, oricum voi cădea în acea groapă şi aşa eu singură cu puterea pe care o am mă arunc pe spate. Ce-o fi cu mine părinte? De ce văd eu aşa ceva şi ce mi se poate întâmpla?

-Să ştii mătuşă că pentru câteva păcate mari şi grele pe care le-ai făcut în viaţă ţi se arată aşa. Semn ca să te întorci, să te căieşti şi să răscumperi acele păcate.

-Am făcut avorturi multe, părinte, nu le mai ştiu numărul.

-Câţi copiii ai?

-Şase, părinte!

-Nu mai ai şi alte păcate tot aşa de mari, cum ar fi păcatul desfrâului?

-Şi acele păcate le-am făcut. Eu n-am ştiut de post, de miercuri şi vineri, nici de duminici şi sărbători, am desfrânat cu bărbatul meu în orice zi, eu l-am îndemnat. Eu sunt desfrânată!

-Atunci, trebuie să salvezi copii avortaţi şi să te opreşti de la păcatul desfrânării, să te căieşti, pentru că, groapa care ţi se deschide în faţă plină de fum dens şi puturos este iadul, iar faptul că marginea ei este pe la jumătatea tălpilor matale, estesemn că eşti aproape de iad (nu mai trăieşti mult dacă nu te căieşti). Pentru a scoate copiii avortaţi de la întuneric trebuie să ştii câţi copii ai avortat ca să te apuci de post, rugăciuni şi Sfinte Liturghii pentru ei. Dacă nu mai ţii minte numărul, roagă-L pe Dumnezeu să-ţi descopere.

-Ce trebuie să fac, ca Dumnezeu să-mi descopere?

-În primul rând trebuie să porneşti cu credinţă că Dumnezeu îţi va descoperi, să nu ai nici o umbră de îndoială, la Dumnezeu nu există îndoială. Dacă vei avea cât de puţinăîndoială, degeaba posteşti şi te rogi, pentru că Dumnezeu n-o să-ţi descopere. Apoi porneşti un post particular format din 7 zile câte o zi pe săptămână timp de 7 săptămâni, adică în prima săptămână posteşti miercuri, în a doua posteşti joi, în a treia posteşti vineri,şi tot aşa până ce ajungi din nou la miercuri. În fiecare zi de post, faci metanii şi rogi pe Dumnezeu la fiecare metanie, să-ţi descopere unde sunt pruncii şi câţi ai avortaţi, timp în care să ai aprinse 13 lumânări (12 în numele celor 12 apostoli şi una în cinstea Maicii Domnului), le grupezi pe o lespede de piatră sau o tablă, patru grupuri de câte trei lumânări şi una o pui în mijloc. Când le aprinzi pe rând să spui ca Dumnezeu să-ţi descopere. Le arzi în cele patru timpuri din zi: dimineaţa, la amiază, seara şi la miezul nopţii. Faci semn pe ele şi când ajunge flacăra la semn le stingi şi le reaprinzi la amiază apoi, seara şi la miezul nopţii. Dacă una din lumânări se topeşte mai repede decât celelalte, când ajunge la semn o stingi, n-o înlocuieşti. Apoi, citeşti Paraclisul Maicii Domnului şi Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi dacă te rogi cu credinţă, Dumnezeu îţi descoperă şi am să-ţi spun ce trebuie să faci pentru a scoate pe copii de la întuneric.

Aşa a făcut mătuşa Ileana. Nu a ajuns la capătul postului pe care i l-am dat, pentru că la a treia zi a postului i se arată o femeie îmbrăcată ca o doamnă, cu o înfăţişare aspră şi severă, îi spune: „Desfrânato şi criminală, vrei să ştii câţi copii ai ucis? Vino să-ţi arăt!” A luat-o pe sus, peste crestele munţilor şi a dus-o înspre miază-noapte. De sus se vedea o vale întinsă, au coborât acolo. Pe jos era o iarbă scurtă şi aspră, mai mult arsă decât verde şi printre ea rugi cu spini. Ea fiind desculţă, toată se zgâria şi se înţepa la picioare.

Acea doamnă o tot mâna din urmă, zicându-i: „Vino desfrânato şi criminală să-ţi vezi copii!” În zare, se vedea o apă şi peste ea o cabană. Pe măsură ce se apropiau de apă şi de cabană, apa era tot mai neagră iar cabana era mare şi fără ferestre. Doamna care o însoţea nu atingea pământul şi nici iarba, se purta pe deasupra ierbii, pe când mătuşa Ileana toată se rănea şi răcnea de durere. Când au ajuns la apă, doamna aceea o silea pe mătuşa Ileana să treacă apa pentru a ajunge la cabană. Mătuşa Ileana se sfia să treacă de frică să nu se înece şi pe deasupra plutea un fel de mătasea broaştei şi mai veche şi mai nouă, iar din apă săreau pe deasupra nişte vietăţi, ca nişte arcuri. Doamna aceea, o silea să intre în apă şi să treacă pe malul celălalt, dar mătuşa Ileana îi zice:

-Mi-e frică că am să mă înec!

-Să nu-ţi fie frică pentru că nu-i apa ta în care să te îneci. Apa ta este alta şi a-i s-o vezi atunci. Dacă nu-i apa ta nu te poţi îneca.

Atunci mătuşa Ileana a intrat în apă şi deodată acele fiinţe care săreau din apă o înţepau şi o întreabă pe doamna care o însoţea:

-Ce sunt fiinţele acestea care sar din apă?

-Sunt viermii cei neadormiţi care chinuie pe cei cu păcate grele.

-Dar mă înţeapă!

-Sigur că te înţeapă pentru că au un ac cu care înţeapă. Dar nu sunt aceştia care te vor înţepa pe tine să te chinuieşti, pentru tine sunt alţi viermi. Dacă nu te vei căi şi nu ai să scoţi copiii de acolo, or să te înţepe cu multe chinuri. Vrei să-i vezi cum arată?

-Vreau! I-a răspuns mătuşa Ileana. Atunci acea doamnă ridică mâna deasupra apei, şi un vierme lung sta în faţa ei deasupra apei. Avea o formă pătrată, pe fiecare muchie erau ace, iar în faţă, la cap avea un ac lung şi negru, cu care înţepa cu înţepături de chin şi groază.

-Vezi! Aceşti viermi te vor chinui de nu scoţi copiii, desfrânato şi criminală!

După ce a trecut apa şi au ajuns pe malul celălalt, mătuşa Ileana era uscată de parcă n-ar fi intrat în apă. Apropiindu-se de baracă, a impresionat-o dimensiunea şi faptul că nu avea geamuri şi o întreabă pe acea doamnă:

-Câţi metrii are baraca în lungime?

-100 metri.

-Dar pe lăţime?

-50 de metri.

Au ocolit baraca căutând o intrare. Pe latura de la apusau aflat o intrare, cu porţi mari şi un lacăt de vreo 2 kilograme. Îi porunceşte acea doamnă:

-Deschide lacătul!

-Nu pot! Este prea mare şi prea greu. Îi răspunde mătuşaIleana.

-Cum nu poţi? Ceea ce a încuiat Dumnezeu, cum ai putut să descui? Referindu-se la porunca dată de Dumnezeu „Să nu ucizi!”, faptă interzisă pe care a închis-o Dumnezeu prin poruncă. Atunci, la semnul acelei femei lacătul a sărit de pe uşă, şi uşile s-au dat în părţi. Au intrat într-o încăpere care avea pereţi de fum. În mijlocul ei, era un pat mare cu o saltea şi în mijlocul patului ardea un foc. Doamna, îi spune:

-Acolo sunt copiii tăi, du-te şi priveşte cum se chinuiesc! Numără-i, să vezi câţi ai!

Când s-a apropiat mătuşa Ileana, a simţit puterea acelui foc şi s-a chinuit mergând pe toate părţile să se uite în foc dar nu a reuşit să vadă nimic. Atunci, acea doamnă face semn cu mâna şi se ridică focul ca o pătură şi se aşeză sub pat. Pe pat, au rămas o mulţime de copiii care stăteau în cerc, aveau mărimi diferite, unii dintre ei erau foarte mici. Îi numără mătuşa Ileana şi au ieşit 30 de copiii la număr şi spune:

-Sunt 30 de copiii!

-Da, sunt 30 de copiii. Încuviinţează acea doamnă, după care, continuă şi spune:

-Dacă nu-i scoţi de aici, în acest foc vei veni să te chinui şi tu!

Cel mai mare dintre copii i se adresează mătuşii Ileana:

-Mamă de ce ne-ai omorât? De ce ne-ai adus aici?Nu puteam să fim şi noi fericiţi lângă ceilalţi 6 frăţiori? Dacă ne-ai fi lăsat n-am fi fost atât de mulţi! Scoate-ne de aici!

-Să mergem! I-a poruncit acea doamnă. Atunci focul s-a urcat înapoi şi i-a cuprins pe acei 30 de frăţiori.

Într-o clipă mătuşa Ileana s-a găsit în camera ei la miez de noapte. Speriată şi înfricoşată cam pe la ora 2 după miezul nopţii, vine la mine şi bate în geam şi în uşă. Mă ridic, merg la uşă şi când o deschid, mătuşa Ileana albă ca varul şi înfricoşată, îmi spune:

-Vai, părinte!... Mi s-a arătat câţi copii avortaţi am. Treizeci, părinte!!!... I-am văzut pe toţi!.., Cel mai mare mi-a vorbit şi m-a mustrat de ce i-am dus acolo!? Ce mititei erau unii, micuţi, micuţi…! Ce să fac părinte ca să-i scot de acolo?

În timp ce-mi spunea, vine din urmă şi soţul ei, care s-a speriat că nevastă-sa se duce la râul Bistriţa să se înece. O păzea, pentru că vedea că nu este bine cu ea. Atunci, fiind amândoi de faţă, le-am spus:

-Va trebui să vă spovediţi şi să mărturisiţi cu părere de rău, aceste păcate; să daţi 40 de liturghii pentru fiecare copil avortat; va trebui să ţii câte 7 zile de post negru pentru fiecare copil; va trebui să vă păstraţi în curăţenie trupească, pe perioada cât postiţi s.a.m.d.

-Părinte, n-o să ţină nevasta mea nici o zi de post, pentru că are lăcomia pântecelui, toată ziua mănâncă, se ghiftuieşte, plânge dacă într-o zi nu are ce mânca, vă spun eu că n-o să ţină nici o zi de post! N-o să stea nici o zi în curăţenie trupească. N-o să facă nimic din ce spuneţi dvs. Nu este zi lăsată de la Dumnezeu, să mă lase în pace! Nu se poate abţine de la mâncare şi de la pat. Degeaba! N-o să-şi răscumpere păcatele şi n-o să scoată nici un copil din

iad! Eu ştiu ce fel de femeie este nevastă-mea! Doar

eu dacă am să fac ce spuneţi dvs. Ea, niciodată!

-Ba va face toate acestea pentru că va trebui să-i

scoată pe copii de acolo. Ea a văzut toate aceste grozăvii. Este convinsă că nu-i poate lăsa acolo pe copii iar, dumneata ca soţ şi părtaş la uciderile de prunci trebuie să faci acelaşi lucru.

-Eu, mai degrabă am să fac ce spuneţi, dar ea n-o să facă, pentru că o cunosc. Dar, să ştiţi că eu nu sunt părtaş la atâtea avorturi pe care le-a făcut ea. Eu nu ştiu decât de un singur avort pe care l-a făcut mai în tinereţe, pentru că a trebuit să merg cu ea la doctor. Eu de cele 30 de avorturi n-am ştiut. Ea s-a dus fără ştirea mea şi a făcut avort.

După ce au plecat de la mine, bărbatul ei, s-a apucat de a bătut cuie şi a pus lacăte la dulapurile cu mâncare, ca nu cumva să o ispitească pe nevastă-sa şi să mănânce. Pe la amiază, bărbatul, a trebuit să meargă şi să dea apă la vite. În urmă mătuşa Ileana, a luat un lemn de la sobă şi a lovit în lacăte de a deschis dulapurile. Soţul ei a auzit loviturile, şi a venit repede în casă să n-o scape să mănânce ceva. Pe când a intrat în casă, mătuşa Ileana era cu o bucată de carne pe jumătate în gură:

-Măi femeie, da nu trebuie să scoţi copiii aceia din iad, te-ai apucat să mănânci?

-Lasă-mă, că nu pot posti, măcar să mor cu burta plină.Cam până la burtă a ţinut impresia pentru ceea ce a văzut mătuşa Ileana în iad şi mila de a-şi scoate copiii de acolo. El, soţul, şi-a luat cărţile de rugăciune şi s-a urcat în podul casei, ca să fie lăsat în pace de insistenţele mătuşii Ileana şi să facă ce i-am spus pentru a răscumpăra păcatul.

Parintele Vasile

Comentarii

- 2011-09-17 23:59:40
Aceasta inseamna milostivirea luI Dumnezeu, ca acest atat de grav pacat prin mare pogoramant poate fi raspcumparat, asa cum spune Sf. Pavel ca femeia se va raspumpara nascand copii!