Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
O zi lângă racla Părintelui Ilarion Argatu
O zi lângă racla Părintelui Ilarion Argatu
 
Învăţ.., sunt în  sesiune şi tremur de frică, dau examen la  Limba franceză. Sunt la Facultatea de limbi şi literaturi străine, franceză-spaniolă. Mi-e atat de dor de Boroaia, aşa regret că am venit acasă..,n-aş mai fi venit, n-am avut cu cine rămâne la Boroaia. Sunt foarte  multe de spus despre ce am văzut şi simţit la Boroaia, lângă racla părintelui Ilarion, mi-ar trebui ore.., oricum.., de abia acum realizez cât de mare e Sfântul Ilarion. De abia acum realizez ca la Boroaia nu există temeri sau boli. Orice mi se întâmpla, mergeam şi îi spuneam sfântului şi el aproape imediat făcea să fie bine, atât mă minunez!.. Da, imediat primeam răspuns de la sfânt, mă şi speriam de asta. Dacă îmi era fig, ceream un pic de soare, in maxim o oră, se încălzea vremea, stăteam ca un pisic la soare, să mă încălzesc. Ei.., pace, linişte.., ele sunt atât de prezente şi stătătoare încât uitam că există razboi. Chiar, am vrut să zic că lângă Sfântul  Ilarion am simţit ceva ce nu ştiam că se poate.., nu mai exista războiul patimilor, iar implinirea canoanelor, care mie mi se parea imposibilă, era atât de normală..., venea de la sine, încât am rămas fără cuvinte. Da, imediat s-a văzut că vrăjile erau respinse. Au scăzut umflăturile din corp şi nu mai obosesc aşa cum oboseam mai înainte. Dacă stau pe pat, nu obosesc, dar dacă stau în cărucior, da, obosesc. Dar, de când am venit de la Sfântul  Ilarion, mă mişc mult mai uşor şi mai bine şi stau foarte dreaptă, faţă de cum eram..., oooo..., sunt mult mai bine, n-am cuvinte.
            Am fost şi pe la Părintele Argatu Ştefan de la Slobozia Ciorăşti, fiul Părintelui Ilarion, trebuia să stau şi acolo mai mult la rugăciuni, dar nu avea cine să stea cu mine. L-am tot sunat , dar nu a răspuns până  acum. Sfinţia sa face rugăciuni, molifte, Sfinte Masle aşa cum făcea Părintele Ilarion. Aşa m-am bucurat când am aflat de sfinţia sa, de abia aştept să ajung  la sfinţia sa, eu am nevoie de rugăciune multă şi de molitfe. Deşi Părintele Alexandru face molftele doar vinerea, îl lovea tare pe diavol.., atât striga:
-Ilarioane, Ilarioane, câte îmi faci tu mie...!.
La Boroaia diavolul striga la Sfântul Ilarion că a umplut lumea de nebuni, că are ucenici si că ei au putere şi zicea că a greşit că l-a lăsat pe Sfântul Ilarion să se ridice aşa de sus duhovniceşte, dar va avea grijă ca nimeni să nu-l mai urmeze, că îi va lovi pe toţi ucenicii Sfântului şi mă tot întrebam cine sunt ucenicii?  Când am venit de la Boroaia, imediat mi l-a arătat Sfântul Ilarion pe Părintele Ggabriel şi uitându-mă la pozele cu sfinţia sa, m-a scuturat foarte tare diavolul, nu suporta nici numele părintelui, chiar şi acuma când scriu mi se învârte prin burtă. Strigă mereu:
-Ilarioane, Ilarioane, tu şi nebunii tăi ce îmi faceţi!!
După dezgropămintea părinteleui, lângă sicriul sfinţiei sale striga dintr-o femeie bolnavă:
-Ilarioane ce ţi-aş face dacă m-ar lăsa Hristosul tău, bucăţi te-aş face.
Strigau diavolii şi când trăia părintele şi făcea rugăciuni, se certau cu părintele în timpul rugăciunilor. Părintele le poruncea să plece şi ei strigau încăpăţinaţi că nu se duc. Părintele Ilarion a avut mare curaj, mare putere de a se lupta cu diavolii care-i chinuiau pe oameni şi să-i alunge, da.. şi nu dădea înapoi orice ar fi făcut diavolul. Citea moliftele Sfântului Vasile Cel Mare de 4 ori în zi: dimineaţa, la amiază, seara şi la miezul nopţii. Mânca numai de 2 ori în săptămână.
Sfântul Ilarion mi-a zis să desfac parchetul din camera mea, pentru că sunt vrăji în el şi trebuie arse. Când am venit acasă şi l-au desfăcut au găsit multe vrăji: bani, biluţe, pene.., da.., şi mai ales că toate astea erau în parchetul vechi, deasupra lui era pus parchet nou, laminat, a fost multă treabă, acum e şantier la noi. Săvedeţi câte ispite am avut până l-am desfăcut, soţul lui mami nu vroia pentru că era foarte greu de scos şi a făcut un scandal uriaş, era să plece..,Doamne,.. prin câte am mai trecut!
La Boroaia cât am stat, diavolul vorbea de rău pe Părintele Ilarion, de toate maicile zicea de rău şi de orice preot care venea acolo. De maici vorbea foarte urât este un mare pârâcios şi mincinos, vrea să-i facă de râs pe oameni,  la toate îmi spunea patimile care le robea, prefer să nu spun ca să nu fac rău.  
Părintele Ilarion cât era în viaţă, sfatuia pe oameni să-l pârască pe diavol la preoţii lor duhovnici, eu dacă  zic la duhovnicul meu, mă crede nebună. Nu toţi preoţii înţeleg, la noi (Tg.Mureş)nu înţelege nimeni, chiar nimeni. Şi aşa diavolul este lăsat în pace să lucreze şi să chinuie pe oameni, nu-l alungă nimeni. Da.., la noi, din 5 oameni, pe 3 îi văd cu diavolul după ei, adică au vrăji sau demon. În cartea Părintelui Argatu "Despre Sfânta Împărtăşanie şi Preoţie" spune părintele despre preotul duhovnic cum trebuie să păzească turma încredinţată lui şi cum trebuie să lupte cu vrăjmaşul pentru a o apăra. Însă nimeni nu face nimic şi aici aşa de puternici sunt, demonii. la Boroaia, deşi erau îndrăciţi, erau slabi demonii, erau calmaţi. În lume sau acolo unde sunt lăsaţi liberi să se desfăşoare, diavolii au porniri distructive, da, aici absolut nimeni nu îi opreşte.
Atăt de rău îmi pare că nu l-am prins în viaţă pe Sfântul Ilarion! Pentru că la Boroaia nu li se îngăduia să fie năpraznici, da... Sfântul Ilarion îi ţine în frâu. Vai, dacă ar ştii oamenii ce comoară au!!!
Într-o zi de joi a venit la Boroaia un bărbat foarte bolanv cu mama lui, partea dreaptă era complet afectată, de abia mergea şi când l-am văzut.., am văzut cum era ţinut de diavoli, avea cete, pe toţi îi vedeam în formă de pisici, asta e forma cea mai deasă pe care o văd, pisici negre. Şi Sfântul Ilarion mi-a zis că de mult a vrut să-l vindece, dar oamenii nu au rabdare să ducă lupta până la capăt, pentru că mama lui fusese la Sfântul Ilarion cu el, când era copil, dar nu s-a ţinut de ce i-a zis părintele. Sfântul Ilarion i-a zis să-l ducă pe băiat şi să-l lase câteva săptămâni la el, dar ea a plecat şi nu s-a mai întors, iar acum, a auzit de moaştele Sfântului Ilarion şi spera că se mai poate face ceva. Atunci a făcut greşeala vieţii lor şi acum acel băiat era bărbat, de aproape 40 de ani şi era foarte chinuit, v-am zis, avea cete. Părintele Alexandru l-a chemat să-i facă rugăciune, şi când a pus epitrahilul pe capul lui, toţi s-au depărtat de la el, au coborât de pe el foarte mulţi. Toţi aceia m-au înconjurat pe mine, pentru că diavolul din mine le cerea ajutor, ca să-i dea putere. O pisică a venit chiar în faţa mea şi a zis:
-Te-am ajuta, dar nu ne lasă Ilarion să ne atingem. Nu, nu mă ameninţau, doar dădeau târcoale şi vorbeau cu diavolul din mine. Eu aveam ordin să nu vorbesc cu ei, nu vă pot spune cine mi-a dat acest ordin. Aşa fac diavolii când sunt ameninţaţi să plece de la cineva sau când nu reuşesc să facă ceva, mai cheamă în ajutor şi alte duhuri necurate. Mie îmi era frică ca nu cumva să cad în vreun păcat şi să mă lase Sfântul Ilarion, pentru că fără el, eram moartă. Şi am început să mă feresc de acel nene bolnav, nu vroiam să fac probleme, pentru că şi al meu atacă.
După câteva zile l-am văzut din nou şi i-am zis să meargă la raclă, să stea cu mâna pe Sfântul Ilarion, a stat, la început nu-l lăsa, tremura şi leşina, apoi a stat şi să vedeţi că şi-a revenit foarte mult, atât mă miram, deja aproape putea să meargă normal. Mi-a părut tare rău că a trebuit să plece s-ar fi vindecat în două-trei săptămâni. Le-am zis să mai rămână, dar n-au mai putut şi ei depindeau de oameni sănătoşi. Nu ştiu cum să vă explic, nu vreau să fie spre sminteală, dar Sfântul  Ilarion şi Sfântul  Arsenie Boca îmi vorbesc, uneori îi şi văd, dar nu cu ochii trupeşti, ci altfel, nici nu ştiu să explic cum şi Sfântul Ilarion mi-a zis să nu vorbesc cu divolii şi el m-a învăţat cum să mă feresc de ei, nu se poate explica in cuvinte omeneşti. De exemplu, dacă simt vreun om îndrăcit, ca să nu se lege de mine, mi-a spus să zic psalmi în continuu.
Acasă, îl vedeam pe Sfântul Ilarion îmbrăcat în veşminte albe şi cu steluţe aurii şi când am mers la Boroaia, am ramas mască să văd că Părintele  Alexandru avea exact, dar exact aceleaşi veşminte. Apoi, înainte de Rusalii, îl vedeam pe Sfântul Ilarion în veşminte roşii şi albastre, eu nu ştiam că veşmintele se schimbă odată cu sărbătorile, şi când l-am văzut pe Părintele Alexandru iar am rămas mască, era în veşminte roşii. Mereu îl vedeam prin biserică, de multe ori ieşea din Sfântul Altar, iar la Sfântul Maslu şi Sfântul Ilarion punea epitrahilul pe oameni. Păi fără ei.. eram moartă. Şi să ştiţi că pe mine Sfântul Ilarion m-a trimis la Boroaia, nu am mers doar aşa.., că auzisem, nu, am mers  pentru că el a zis. Amândoi sunt foarte trişti pentru că nu li se dă voie să lucreze cum ar vrea. Mereu zic că Dumnezeu i-a trimis să aibe grijă de ţară, să vindece şi să ridice credinţa, dar cei de lângă ei nu le dă voie să facă ce ar vrea. De exemplu, Sfântul  Arsenie de multe ori îmi arăta că ar vrea o mică capelă lângă mormânt său, unde să se facă necontenit rugăciuni, dar dacă zic asta la cineva, mă crede nebună. Iar Sfântul  Ilarion vrea mai multă rugăciune, e foarte trist când oamenii pleacă tot bolnavi şi mi-a zis că el vrea să vindece tot aşa ca în viaţă, prin post şi rugăciuni, dar oamenii nu vor să rămână. Toate acestea le zic sfinţiei voastre  pentru că sunteţi al Sfântului Ilarion, altfel nu le-aşi spune nimănui, nimeni nu m-ar crede sau m-ar crede nebună. Nu vreau să smintesc pe nimeni şi nici să accept ca cineva să mă laude pentru faptul că văd aceste lucruri, ar fi o mare ispită. Dar Sfinţii mi-au explicat de ce văd, le văd pentru că am un demon mare în mine.., nu e diavol simplu şi Dumnezeu mă lasă să le văd, ca să cred, pentru că, eu aveam luptă mare cu indoielile.
Sfântul Arsenie mi-a zis mai demult că Sfântul Ilarion are: "Mucenicia de după moarte" şi eu nu înţelegeam ce înseamnă, dar acum am înţeles. Acum am văzut mucenicia Sfântului Ilarion. În primul rând vrăjitoarele mereu lovesc racla, uneori am impresia că o distrug, dar, rămâne puternică, numai Dumnezeu o ţine întreagă. O dată chiar în faţa mea a zgâriat-o un indrăcit cu o monedă foarte tare. Apoi, vrăjitoarele se arunca cu toată puterea pe acea sticlă, cu impresia ca ele se închină, iar în acele găurele din sticlă, mereu pun vrăji, dar Sfâtul Ilarion le ia puterea. Odată eram la raclă şi ştiam că erau vrăji în găurică, dar eu sunt foarte fricoasă şi nu puneam mâna şi Sfântul Ilarion mi-a zis că până când o să fiu fricoasă? Să am încredere şi să pun mâna că o să fie bine şi am pus şi n-am păţit nimic. Apoi, ce m-a durut foarte tare, este faptul că oamenii au un fel de orbire în ceea ce-l priveşte pe Sfântul Ilarion, pur şi simplu nu-l văd deşi moaştele sunt acolo. Am avut şi eu orbirea asta o vreme, atât m-a chinuit, dar asta înainte să ajung la Boroaia. M-a chinuit vreo 3 luni.  Diavolul îmi spunea fel de fel de minciuni despre Sfântul Ilarion şi deşi nu le luam în seamă, uneori mă cam clătinau, pentru că diavolul nu oboseşte şi e în stare să le zică de o mie de ori pe minut că nu e Sfânt, că era vrajitor, că îi slujea lui, că toate sunt o mare minciună şi vine cu dovezi din astea de zi cu zi. În al doilea rând, aud aceleaşi cuvinte la preoţii de încredere, ba citesc pe net, ba... tot felul, că nu ţinea canoanele.  Şi eu ziceam:
- Aşa cum e, cum îl faci tu, eu tot îl iubesc şi merg după el, chiar dacă ar fi ce zici, eu merg la el şi îl urmez şi încercam să-l ignor şi nu înţelegeam de ce mă lăsa Sfântul Ilarion să trec prin asta. Mereu îi ziceam să mă scape şi îmi zicea că eu sunt cea care trebuie să dovedesc că-l iubesc, pentru că simţind greutatea, o să am stabilitate să rabd clipa, că va veni eliberarea. Mă dădeam cu capul de ce apucam, ca să scap de gânduri. Până la urmă au încetat. Când am venit la Boroaia, am văzut cât de mincinos e diavolul, apoi, mi-am dat seama că diavolul aduce acest război la fiecare om care aude de Sfântul Ilarion şi de asta atât de mulţi îl urăsc şi vorbesc urât de el. Aşa le dă în gând şi altora şi la foarte mulţi preoţi şi ierarhi pentru a defăima viaţa de sfinţenie a Parintelui Ilarion şi ei cred şi duc vorba mai departe pentru a fi ignorat şi blamat părintele. La preoţi şi ierarhi vine cu puteri şi mai mari, cu lupte mai grozave.
Eu cădeam de o mie de ori de nu mă ţinea Sfântul Ilarion. Am ajuns să cred că realitatea noastră, in care trăim zi de zi, e o realitatea demonică. Numai Sfinţii ne ţin mintea limpede. Cei ce nu l-au cunoscut cu adevărat pe părintele se smintesc şi cad.
Legat de Sfântul Arsenie am avut exact acelaşi război. De el îmi ziceau demonii că e dumnezeu, că e mântuitorul şi tot felul de nebunii. Dar când aveam îndoili legate de Sfântul Arsenie, alergam la Sfântul Ilarion, să mă întărească, când aveam îndoieli legate de Sfântul Ilarion, alergam la Sfântul Arsenie, şi iei mereu mă ridicau. Ei doi se iubesc foarte mult, mai mereu sunt împreună.
Legat de mine, îmi dă îndoieli, uneori îmi zice că ce am eu e skizofrenie, să nu mai cred ce văd vine cu nişte idei atât de viclene.., încât, de nu m-ar ţine Sfinţii, de mult eram pierdută, adică este o boală fizică şi nu una de-a lor? Asta pentru a mă împăca cu boala pe care o am şi să nu mai lupt pentru a-i alunga pe demoni. Viaţa aceasta e un mare război. Uneori atât obosesc.., tot zic că soldat mai rău ca mine nu găsea Dumnezeu, şi uite unde mă aflu.. in mijlocul luptelor. Foarte puţini sunt conştienţi de această realitate. Eu sunt o persoană foarte leneşă şi înceată şi când văd în ce luptă sunt, vaaai.., mă ia plânsul.., dar un plâns de lene.  Sfinţii mereu mă ceartă că sunt foarte leneşă, da.., şi e atât de greu. Sunt conştientă că plata va fi pe măsura luptei.
M-a durut foarte tare să văd că eram lângă racla Sfântului  Ilarion şi toţi mă trimiteau la alţi Sfinţi. Îmi venea să le strig: oameni buni, suntem în faţa unui Sfânt, unul dintre cei mai mari Sfinţi ai României, şi voi mă trimiteţi în Grecia şi mai ştiu eu unde???  Atât de tare mă supăram!  Chiar şi maicile mă trimiteau la alte mănăstiri şi alţi preoţi. Ziceau aşa pentru că nu credeau. Nu credeau în părintele şi puterea lui de a vindeca. Nu sunt conştienţi pe cine au în Biserică.
O dată stăteam şi ascultam cum cântau maicile troparul Sfantului  şi l-am auzit pe Sfântul  Ilarion că mi-a zis:
-O, cate oare cred în mine? Şi eu întreb:
-Câte?  Îmi spune:
-Niciuna. Şi eu zic:
-Vai, ce le-aşi bateee!!!... Tu le mai iubeşti, Sfinte,dacă sunt în faţa ta şi nu te iau în seamă?
-Da, le iubesc, sunt copilele mele, tot nu le las eu. Şi vedeam cum le ajuta pe fiecare. Le iubeşte atât de mult, de asta m-am calmat si eu. Am înţeles din ceea ce scrie nepotul său că bunătatea părintelui era o unitatea de măsura a vieţii sale cât era în viaţă, blândeţea şi bunătatea radiau pe chipul său când te întâlnea,  îţi treceau necazurile şi uitai de greutatea lor numai cand îl vedeai pe părintele şi mai ales când îţi zimbea.  Eu sunt mai rea şi dacă cineva se leagă de Sfinţii mei, nu mai vorbesc cu acea persoană. Dar m-am potolit, încerc şi eu să-i urmez dragostea. Şi pe mine mă alina aşa. Dacă n-ar fi el, nu aş rezista. Pentru că eu nu am doar boala, am mari necazuri şi în familie, diavolul a avut grijă să-i întoarcă pe toţi împotriva mea şi boala e chiar nimic faţă de celelalte suferinţe. Numai Sfinţii mă alină şi îmi dau putere să merg înainte. De asta aş vrea să mă vindec, nu pentru ca să scap de boală, cum cred oamenii ci pentru ca să nu mai încurc lumea. Când au intrat în viaţa mea Sfinţii Ilarion şi Arsenie,  eu mă apropiam de sinucidere, din cauza răutăţii celor din jurul meu. Aşa ca să ştiţi că numai ei m-au adus până în această clipă.
Uneori, chiar şi acum la Boroaia, mi se rupe inima de durere şi plâng şi plng şi uneori şi Sfinţii plâng cu mine, le tot zic ca ei să nu mai plângă, dar nu mă ascultă şi uite aşa plângem toţi trei. Ştiu, de asta Sfinţii plâng cu mine, că ei m-ar scăpa, dar trebuie să facem voia Lui Dumnezeu şi ca să-mi fie totuşi alături, plângem în trei. Chiar şi când am plecat, plângea Sfântul Ilarion, plângea pentru că tare s-a înrăit lumea.
Aceastea sunt taine din sufletul meu pe care vi le-am spus pentru că Sfântul Ilarion vă iubeşte mult şi ştie că uneori vă e tare greu, dar să ştiţi că mereu e lângă sfinţia voastră. Sfântul Ilarion mi-a zis chiar şi acum insistă să vă spun următoarele: “oricât de greu ar fii, orice vremuri ar veni, să te ţii de mine”.
Da, şi sunt atât de puţini cei care îl iubesc.., toţi suntem atât de întunecaţi, trebuie mare luptă până se dă jos de pe minte norul  în care ne ţine diavolul.
Sfinţii noştri sunt ţinuţi sub obroc. Ce păcat..,! ce păcat că toate sunt aşa..,! Că avem o aşa comoară uriaşă, fără margini şi e ţinută ascunsă, Doamne..!
Pe mine mereu mă ceartă Sfinţii pentru că nu scriu. Amândoi îmi zic mereu să scriu despre ei, să fac una sau alta, dar, uneori mă descurajez rău de tot şi mi-e ruşine să scriu. Sunt sigură că de aşi fi stat şi eu vreo 3 zile lângă Sfântul Ilarion, puteam să scriu vreo 3 volume de memorii, aşa că vă înţeleg dragostea cu care scrieţi.
Mai sunt foarte multe de spus, ce v-am zis aici e cam 5%,  e doar o zi petrecută la Boroaia.
(Adonis Sotiris, mărturie, iunie.2009)


Comentarii

- 2011-07-22 21:45:02
Aceasta doamna a simtit sfintenia parintelui Ilarion, de care multa lume se indoieste, chiar si unii preoti, din invidie defaima viata si invatatura parintelui. Multe din invataturile Arhim.Ilarion fac referiri la prezenta diavolului in viata noastra si cum s a luptat el, prin post si rugaciune ca sa scoata pe demoni din oameni. Majoritatea oamenilor,care citesc articolul de mai sus vor sustine ca autoarea are ceva probleme psihice si nu vor crede ce spune.Aceasta pentru ca oamenii in general nu cred in diavol sau se abtin sa vorbeasca despre el.Unii spun ca aceste povestiri despre diavoli sunt niste basme uitand faptul ca Insusi Mantuitorul Hristos ne vorbeste de nenumarate ori in Sf.Evanghelii de prezenta si lucrarea diavolului in lume.


Adauga un comentariu

Pentru a adauga un comentariu trebuie sa fiti autentificat.

Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 3127
Afisari total: 12317151
Vizitatori online: 3

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol