OARE, AM PUTEA FI ALTFEL?... SA FIM MAI DINAMICI IN CREDINTA NOASTRA!? - Articole

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

OARE, AM PUTEA FI ALTFEL?... SA FIM MAI DINAMICI IN CREDINTA NOASTRA!?

OARE, AM PUTEA FI ALTFEL?... SA FIM MAI DINAMICI IN CREDINTA NOASTRA!?

Imi pare rau ca noi romanii stim sa iubim cu adevarat , stim sa cinstim pe Dumnezeu si pe sfintii Lui, avem ravna si evlavie la lucurile cele sfinte si la credinta ceaadevarata, dar suntem prea inceti si lenti in a ne recunoaste si in a aprecia ceea ce ce ne face fericiti si este al nostru. Recunoastem in sinea noastra, dar, nu grabim niciodata de o si spune. Nu ne intarim in credinta noastra prin a ne incuraja reciproc ci prin a ne lupta. Avem un fel de a fi inexplicabil, cand este vorba de a recunoaste valorile noastre, vrem mereu sa fim impinsi de la spate si sa ne spuna altii, strainii, ce sa facem.Sa ne spuna ei, vedeti ca aveti un Preot Dumitru Staniloae pe care nimeni din intreaga lume nu-l intrece in inaltimea cuvintelor dogmatice, si in adancimea intelesurilor lor, este un om de o mare valoare pe care nici un popor nu-l are. Si noi ca treziti din somnul cel lent si dulce al asteptarii, la aceste semnale primite din exterior, zicem, ia sa vedem cine este acesta Dumitru staniloae si ce-a facut el asa de maret!? In somnul nostru ne placea sa-l vedem persecutat, chinuit si alungat de ici-colo, umilit, fara merite. Acum intr-adevar vorbim si noi de el. Si iarasi tot strainii trebuie sa ne trezeasca ca mai avem niste oameni deosebiti: vedeti ca aveti niste duhovnici mari, niste stalpi mari ai Bisericii, niste corifei ai credintei voastre, pe care biserica si credinta noastra nu i-a nascut niciodata, daca i-am fi avut noi, eram departe. Da!? Avem!? unde sunt!? Aha ! La Sihastria, La Sambata de Sus, la Boroaia, la Cernica, la Antim, la Techirghiol, la Petru Voda, la Husi, la Frasinei, vai in cate locuri!? Si noua iarasi, ne placea sa-i stim, prin inchisori , batuti, infometati, batjocoriti, ucisi,urmariti, persecutati,defaimati, nebagati in seama, pentru slujirea si credinta in Dumnezeu. Nu ar mai trebui sa zic de sfintii nostrii contemporani, traitori, marturisitori si patimitori din ultimii 70 de ani,ci sa ma raportez cu exemplul in cazul de fata gandindu-ma chiar la Sf Apostol Andrei pe care azi il sarbatorim, cat de nedrepti, neravnitori am fost fata de el pana mai acum cativa ani in urma. Daca asa suntem noi!!! In calendarele noastre nu era trecut nici macar sarbatoarea sa cu cruce rosie. De abia in 1995, Sf Sinod a hotarat trecerea sarbatorii Sf Ap. Andrei cu cruce rosie. El, de care spunem cu mandrie "patriotica" ca ne-a increstinat, care ne-a transmis si ne-a invatat Sf Evanghelie printre primele popoare, chiar din timpul Mantuitorului si al Sf Apostoli. Am fost botezati de el ca popor in Bisrica dreptmaritoare a lui Hristos chiar de un aspostol trimis de Mantuitorul in mod special sa increstineze popoarele din aceasta parte a lumii. Spunem ca pe noi, nu ne-a convertit ulterior nimeni de la paganism la crestinism, asa cum s-a increstinat Rusia dupa 800 de ani, ci noi am fost increstinati direct de Sf Apostoli. Iar Sf Apostol Andrei este cel ce ne-a invatat Sf Evanghelie, ne-a botezat, ne-a hirotonit preoti si episcopi, in cel mai smerit mod. Cei cativa ani de propovaduire pe meleagurile romanesti, locuinta lui fiind o pestera, (pestera de langa comuna Ioan Corvin,jud.Constanta), imitand venirea sa la noi cu venirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos in lume prin intrupare, nascandu-se din Sf Fecioara Maria intr-o pestera din Betleem. Ne-a invatat cuvantul Sf Evanghelii, ne-a dat exemplul smerenie sale cum trebuie sa fim dupa ce ne-a nascut duhovniceste, intr-o desavarsita smerenie si o adanca ravna pentru Hristos.Stiam de mii de ani ca el este ocrotitorul nostru, atat aici pe acest pamant cat va fi si la Judecata Infricosata, cand poporul romana va fi judecat alaturi de toate semiintiile pamantului si de abia in 1997 l-am recunoscut "oficial" ca OCROTITORUL ROMANIEI. Iarasi, daca asa suntem noi!!!! De mult trebuia s-o facem, daca am fi fost recunoscatori pentru marele dar primit din partea sa de a fi crestini si printre primii in Imparatia lui Dumnezeu. Eu cred ca suntem prea lenti, nu suntem nepasatori ci prea inceti. Daca am fi asa la toate, as da vina pe firea poporului, insa la altele ne straduim sa nu ne intreaca nimeni si nici occidentalii. De cativa ani tot urmaresc cate eforturi supraomenesti se depun de cercurile sustinatoare ale sfintitilor si marilor duhovnici pe care ni i-a dat Bunul Dumnezeu, prin ei sa se intareasca credinta acestui popor. Cate eforturi se depun de a scoate in evidenta viata lor de sfintenie, faptele lor minunate si credinta lor jertfelnica!?. Cata munca de lamurire ca trebuie sa ne cinstim modelele de viata crestina si sa le urmam exemplul!? Ce greu auzim! Cat de greu ni se deschide inima! Cata dragoste egoista avem! Oare, o fi frica de a nu gresi si o oarecare nesiguranta de vina? Cand este vorba de Dumnezeu si de sfintii Sai si de intarirea credintei, ar trebui sa fim mai prompti, mai categorici, sa ne miscam mai vioi in evlavia si ravna noastra si in acelasi timp si prevazatori si bine cumpanind toate. Sa fim mai dinamici in viata noastra religios-morala si de crestini autentici si mai siguri pe noi. Este un indemn si o dorinta. Sa nu zica nimeni ca nu laud starea noastra pentru ca sunt destui care o fac, nu ducem lipsa de laude, insa vreau sa si meritam cu adevarat.