Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

Pr. Paisie Olaru

Parintele Paisie Olaru s-a nascut la 20 iunie 1897, in satul Stroiesti, comuna Lunca, judetul Botosani, fiind ultimul dintre cei cinci copii ai familiei Ioan si Ecaterina Olaru, singurul care a luat chipul ingeresc al calugariei.
Citind viata si patimirile sfintilor i s-a aprins sufletul sau curat pentru viata monahala. „Mamuca” insa, dorind poate sa-l stie langa ea, i-a zis „Sa nu te duci la calugarie, dragul mamuchii, ca acolo este canon mare de rugaciune, post si metanii; ca am vazut cum a fost facut un calugar, si era tare slab si se ruga asa : « Doamne, daca mai am zile de trait si imi sunt spre mantuire, lasa-ma sa traiesc; iar daca nu, ia-ma la Tine!»”.
In 1921 Parintele Paisie Olaru a fost inchinoviat la Schitul Cozancea. Cozancea era un schit cu viata de sine, staret fiind pe atunci ieromonahul Vladimir Bodescu. Povatuitor duhovnicesc l-a avut pe Parintele Calinic Susu, un mare nevoitor al rugaciunii.
A fost destul de mult incercat de catre staret, dar gandul intoarcerii in lume si celelalte ispite ale incepatorului in viata calugareasca s-au stins incet-incet, prin deasa spovedanie.
La numai un an de la intrarea in manastire, fiind foarte bolnav, fratele Petru a fost tuns in monahism, primind numele de Paisie.
Dorul de viata pustniceasca pe care-l avea din tinerete s-a aprins mai tare in urma vizitei pe care a facut-o in manastirile din Muntii Neamtului, intre care si Sihla, in imprejurimile careia a intalnit multi pustnici. Cuprins de acest dor, prin anul 1930, a venit la Sihastria, cerand sa fie primit in obstea manastirii sau sa se retraga la Schitul Sihla. Neavand insa binecuvantarea egumenului sau de la Cozancea, staretul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie Moroi, nu il primeste.
In anul 1943 Parintele Paisie Olaru a fost hirotonit diacon, iar in 1947 preot si duhovnic de catre episcopul Valerie Moglan. Desi proaspat hirotonit, Parintele Paisie Olaru a primit o chilie aproape de biserica si a fost randuit de la bun inceput la spovedania calugarilor si a credinciosilor care cercetau manastirea
In toamna anului 1949, treizeci de calugari din obstea Sihastriei, in frunte cu staretul lor, Parintele Cleopa, sunt trimisi la Manastirea Slatina cu misiunea de a reorganiza si revigora manastirea. Ca duhovnic, Parintele Paisie Olaru il urmeaza pe Parintele Cleopa la Manastirea Slatina, intarind foarte mult obstea si povatuind credinciosii care incepusera sa vina in numar mare.
In primavara anului 1953 Parintele Paisie Olaru se intoarce la Sihastria. Persecutia impotriva monahismului din anii 1959-1964 lasa Manastirea Sihastria fara staret, pe atunci Protosinghelul Ioil Gheorghiu, fara Parintele Cleopa (care se retrage pentru a treia oara in munti), si fara multi calugari imbunatatiti. Slujbele bisericesti se desfasurau cu anevoie, din lipsa de slujitori, si toata greutatea apasa acum pe umerii batranului duhovnic Paisie, care spovedea ziua si noaptea calugari si mireni, mangaia, imbarbata, dadea speranta tuturor, rugandu-se lui Dumnezeu cu credinta.
Dupa 1964 situatia manastirii s-a imbunatatit foarte mult, Parintele Cleopa, intors din munti, s-a alaturat Parintelui Paisie si linistea duhovniceasca s-a pogorat din nou asupra Sihastriei.
Intre anii 1972 si 1985 Parintele Paisie Olaru a fost randuit sa intareasca viata duhovniceasca la schitul Sihla. De mult voia parintele sa se linisteasca in locurile unde a sihastrit Cuvioasa Teodora si alte sute si mii de sihastri. In acest loc de pocainta, si de intalnire cu Dumnezeu, Parintele Paisie Olaru si-a inmultit nevointele. Toti ucenicii sai de atunci vorbesc despre rugaciunea sa neincetata, la care se adaugau privegherea necontenita, postul si infranarea sa dintotdeauna, toate acestea impletite cu dragostea, smerenia si blandetea sa desavarsita.
Vestea sfinteniei vietii parintelui si ajutorul primit de credinciosi in urma rugaciunilor sale ajunsese pana departe si era cautat de multime de oameni. Cei care il cautau – calugari, maici, oameni de diverse categorii, dar si clerici si ierarhi – veneau pentru rugaciuni, spovedanie, binecuvantari, atrasi de darul sau. Cei care veneau odata, nu se mai puteau dezlipi de batran si aduceau si pe altii, caci blandetea, smerenia si dragostea sa misca inimile tuturor, iar harul Duhului Sfant, care se salasluise intr-insul, mangaia sufletele credinciosilor; de asemenea, nu de putine ori, cei bolnavi se intorceau sanatosi.
Iubea mult pe fiii sai duhovnicesti, pe care ii primea la spovedanie la orice ora din zi si din noapte, si purta mare grija de mantuirea lor. Ucenicii sai simteau aceasta dragoste a parintelui si ii purtau si ei, dupa Dumnezeu, o mare dragoste. Fiii sai duhovnicesti de la Sihastria nu il parasisera, ci veneau la sfintia sa o data pe saptamana, vineri, pentru marturisire. Parintele Paisie Olaru niciodata nu statea fara lucru: se ruga, spovedea, mangaia, imbarbata sau lucra in gradina sau ingrijea vreo fantana, sau cauta izvoare cu apa buna de baut, langa care punea cate o cruce si o cana, ca trecatorii sa poata bea apa.
Unor ucenici aflati in niste incercari, parintele le-a spus: „Sa stiti ca Dumnezeu, pe care il iubeste, il tine aproape de el, ca nu cumva libertatea sa-i schimbe mintea si inselaciunea lumii sa-i castige sufletul. Asadar suntem datori sa primim cu dragoste aceste incercari si sa-i multumim Domnului pentru toate”.
Un alt sfat pe care il dadea Parintele Paisie Olaru era urmatorul: „Cand iesi de aici si te intorci in lume, sa-ti pastrezi sufletul curat. Chiar daca vezi multe pe acolo, dar sa nu te arunci in noroi, ca greu se mai duce de pe suflet. Daca privesti si nu intri in cele ale lumii, este ca si cum te-ai murdari de praf – te scuturi si mergi mai departe. Dar daca te-ai murdarit, sa alergi sa speli repede haina sufletului, ca altfel esti pierdut.”
La despartire, Parintele Paisie Olaru adresa obisnuitul sau salut: „Sa ne intalnim la usa raiului!” Unii dintre ucenici il intrebau: „Noi vrem sa ne intalnim cu totii in rai. De ce doriti sa ne intalnim la usa raiului?” Iar batranul raspundea cu nadejde si blandete: „Sa ne vedem noi scapati de viclenii diavoli si ajunsi la usa raiului, ca aici strigam la Maica Domnului, cerem ajutorul sfintilor, plangem la usa milostivirii Mantuitorului si nu ne lasa El afara. Pana aici este greu! „
Iata si marturia Parintelui Cleopa despre Parintele Paisie Olaru: „Asa era Parintele Paisie Olaru: smerit, tacut, bland, intelept la cuvant, foarte milostiv si iubitor de aproapele. Intotdeauna cauta pacea cu toti si iubea linistea. Nu-i placea sa traiasca intre multi si isi ascundea viata si nevointa. Nimeni nu stia cum se roaga in chilie, ce lucrare are mintea si inima lui, cat sta la masa si cat se odihneste. Plangea cu cel care plange si se bucura cu cel ce se bucura. Nu tinea la haine bune, la bani, la nimic si fugea de cinste, de lauda, de multa vorbire, de clevetire si de oameni mari”.
Parintele Paisie Olaru era foarte legat duhovniceste de inaintasii sai, de parintii plecati mai inainte la Hristos, si zicea: „ De vom pasi pe urmele vietii lor si de vom trai in desavarsita dragoste unii cu altii, avem credinta si nadejde in mila si bunatatea lui Dumnezeu ca ne vom vedea dincolo, in vesnica viata”.
Din septembrie 1986 pana in octombrie 1990 Parintele Paisie Olaru a fost imobilizat la pat, avand piciorul drept fracturat. In aceasta lunga perioada de suferinta, batranul spovedea numai parintii batrani din manastire, pe care ii avea de multi ani la scaunul de spovedanie. Obisnuia insa sa mai primeasca pe unii dintre cei mai alesi calugari, duhovnici, stareti, ierarhi si chiar mireni, care doreau staruitor sa-l vada, sa primeasca sfat sau sa primeasca o binecuvantare. Memoria, graiul si mai ales starea interioara a Parintelui erau foarte bune.
Din aceste scurte intalniri cu Parintele Paisie Olaru multe suflete s-au linistit, multe intrebari fara raspuns au fost dezlegate, multi calugari si credinciosi s-au luminat vazand blandetea, linistea, smerenia si intelepciunea Parintelui, caci indelunga lui rabdare, tacerea, rugaciunea de taina si lacrimile ajungeau pana la inimile oamenilor.
Parintele Paisie Olaru s-a mutat la Domnul in zorii zilei de 18 octombrie 1990, in varsta de aproape 94 de ani. Un dor tainic de vesnicie cuprinsese pe toti, caci Parintele Paisie Olaru, care ne vorbise o viata intreaga despre Rai, despre bucuria unirii cu Hristos, mergea la cer, ca prin rugaciunile lui sa ni se deschida si noua portile cele incuiate ale mult doritului Rai.

ziarul Lumina, Eveniment|Luni, 18 Octombrie 2010

Parastas şi simpozion la 20 de ani de la plecarea la Domnul :

Chipul luminos al părintelui Paisie Olaru, evocat la Sihăstria

Constantin CIOFU

La Mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ au avut loc sâmbătă mai multe manifestări dedicate împlinirii a 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Paisie Olaru. Evenimentele religios-culturale de la Mănăstirea Sihăstria, derulate cu prilejul sărbătorii hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, au avut loc cu participarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi a altor ierarhi din ţară şi străinătate.

Vizita canonică a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a inclus şi Mănăstirea Sihăstria. Preafericirea Sa a fost însoţit de IPS Vasilios de Elassona, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, şi de PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. La poarta mănăstirii, Patriarhul României a fost întâmpinat de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, de arhim. Victorin Oanele, stareţul aşezării monahale, de preoţii mai multor parohii din Arhiepiscopia Iaşilor, de vieţuitorii Sihăstriei, de credincioşi şi de elevi ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox "Veniamin Costachi", de la Mănăstirea Neamţ. În Biserica "Sf. Teodora de la Sihla", PS Ioachim Băcăuanul a oficiat o slujbă de Te Deum, la finalul căreia părintele stareţ Victorin Oanele şi-a exprimat bucuria pentru faptul că Părintele Patriarh Daniel a ajuns în mănăstirea de metanie pentru a lua parte la marcarea a 20 de ani de când ieroschimonahul Paisie Olaru a trecut la cele veşnice. Preafericitul Părinte Daniel a remarcat, în cuvântul pe care l-a rostit, că părintele Paisie Olaru este rugător în ceruri. "Cei care

s-au rugat mult în timpul vieţii lor şi L-au iubit pe Hristos au mărturisit Preasfânta Treime, şi în cer se vor ruga împreună cu îngerii şi vor lăuda pe Dumnezeu. Am venit aici cu IPS Teofan, dar şi cu IPS Vasilios, care a devenit un prieten al Bisericii noastre Ortodoxe. Vă mulţumim pentru cuvântul de bun venit pe care ni l-aţi adresat şi dorim ca, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor monahi, ocrotitori ai mănăstirilor, să vă dăruiască Preasfânta Treime bucuria comuniunii cu sfinţii şi bucuria simţirii ajutorului lor în viaţă", a spus PF Daniel.

Parastas pentru rugătorul smerit

Evenimentele prilejuite de comemorarea ieroschimonahului Paisie Olaru au debutat sâmbătă dimineaţă cu Sfânta Liturghie, oficiată în Biserica "Sf. Cuv. Teodora de la Sihla", a Mănăstirii Sihăstria, de IPS Vasilios, IPS Teofan, IPS Andrei, IPS Casian, PS Ambrozie şi PS Emilian Lovişteanul. Parastasul pentru părintele Paisie a fost săvârşit de Întâistătătorul Bisericii noastre, înconjurat de soborul de ierarhi, preoţi şi diaconi, în prezenţa a sute de credincioşi. Părintele Patriarh Daniel a evocat personalitatea duhovnicului Paisie Olaru, amintind că a avut o serie de virtuţi prin care rămâne veşnic viu în amintirea celor care l-au cunoscut.

"Chipul luminos al părintelui Paisie Olaru rămâne viu întipărit în memoria noastră, în sufletul nostru, sub forma acestor trei lumini împletite între ele, şi anume, chipul unui rugător smerit, al unui sfătuitor înţelept şi al unui părinte milostiv. Era un rugător smerit, în înţelesul că niciodată când se ruga sau slujea nu era interesat cum se prezintă în faţa oamenilor, ci doar cum să stea drept în faţa lui Dumnezeu. Se ruga mult în tăcere. Rugăciunea lui era una vizibilă, cunoscută de toţi, iar alta, tăcută, interiorizată. Părintele avea o înţelepciune mai întâi venită de la înţelepciunea omului smerit şi cumpătat de la ţară. Totdeauna, în pildele sale îmbina pildele Scripturii cu înţelepciunea omului care a trecut prin viaţă. Al doilea izvor al înţelepciunii lui erau Sfânta Scriptură şi scrierile sfinţilor. Al treilea izvor era propria experienţă de om care a trecut prin necazuri, prin sărăcie, care a văzut cu ochii săi Primul Război Mondial şi urmările lui asupra societăţii româneşti şi, desigur, din experienţa sa îndelungată în viaţa de mănăstire", a afirmat Părintele Patriarh Daniel.

Filme documentare şi mărturii

Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru prezenţa la manifestările comemorative ale părintelui Paisie, exprimându-şi speranţa că rugăciunile marelui duhovnic evocat la Sihăstria vor aduce multe binefaceri celor care i-au cinstit memoria. "Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca rugăciunile sale să ne cuprindă pe noi, ca învăţătura sa să ne cârmuiască mai departe pe calea mântuirii. Mormântul său, osemintele sale pământeşti, care sunt în aşteptarea Învierii, să fie acel izvor de bunătate, de candoare, de milostivire, izvor care l-a definit pe părintele nostru duhovnicesc, părintele Paisie Olaru". Soborul de ierarhi, preoţi şi diaconi, căruia i s-a adăugat mulţimea de pelerini, s-a îndreptat către mormântul marelui duhovnic Paisie, unde a fost oficiat un Trisaghion. În demisolul Bisericii "Sf. Teodora de la Sihla" a avut loc un simpozion dedicat împliniri a 20 de la trecerea la Domnul a părintelui Paisie. În debutul manifestării, moderate de arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, a fost prezentat un film documentar despre părintele Paisie Olaru, realizat de postul de televiziune al Patriarhiei Române, TRINITAS TV, intitulat "Părintele Paisie, Duhovnicul". Ierarhii prezenţi au ţinut cuvântări şi au dat mărturii despre chipul duhovnicesc al părintelui Paisie. De asemenea, a fost prezentat un film cu ieroschimonahul Paisie din arhiva Mănăstirii Sihăstria. Părintele Mitropolit Teofan a adăugat la final faptul că marcarea celor 20 de ani de la plecarea sa la Domnul s-a transformat într-o întâlnire cu marele duhovnic care a vieţuit în Mănăstirea Sihăstria. "I-am văzut chipul, i-am ascultat glasul, i-am simţit prezenţa. Socotesc că toţi cei de faţă, cei care l-au cunoscut şi cei care nu l-au cunoscut, ne-am aşezat din nou în faţa patului său de suferinţă, epitrahilul său s-a aşezat pe creştetul nostru, cu fruntea caldă poate i-am atins genunchiul rece datorită bătrâneţii şi suferinţei", a mai spus Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan.

Parintele Paisie Olaru, blog,miercuri, 11 noiembrie 2009

Părinții Sihăstriei

Mânăstirea Sihăstria din județul Neamț- alături de Schitul Sihla - este colțisorul de Rai unde Părintele Paisie Olaru a trăit și s-a rugat mulți ani și unde a adormit întru Domnul.

Tot această sfântă mânăstire a fost și locul de rugăciune al altor mari duhovnici și părinți îmbunătățiți care ar merita fiecare în parte un alt blog, dar pe care îndrăznesc doar să-i menționez aici, pe scurt:

- Părintele Ilie Cleopa (1912 - 1998), Marele Duhovnic al românilor.
Îl puteți "cunoaște" îndeosebi dinseria de 16 volume "Ne vorbește Părintele Cleopa" sau seria de 3 volume "Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!" (aceasta din urmă îi descrie viața în amaănunt, dar conține și cuvinte de învățătură, precum și mărturii despre minunile săvârșite la mormântul său),

- Arhimandrit Ioanichie Bălan (1930 - 2007), ucenicul Părintelui Paisie Olaru; un apreciat scriitor, autor a numeroase cărți de învățătură ortodoxă (dintre care amintim doar câteva: "Patericul românesc", "Convorbiri duhovniceşti", "Călăuza ortodoxă în biserică", "Călăuza ortodoxă în familie şi societate", "Părintele Paisie duhovnicul", "Părintele Cleopa duhovnicul", seria de șaisprezece volume "Ne vorbește Părintele Cleopa").
Despre el Părintele Cleopa spunea cu umor:
"Măi, măi! Aista se numește Ioanichie Chisălău! El toată ziua - cum spunem noi moldovenii - mă chisază! Toată ziua mă chisază pe mine să-i mai spun câte ceva! Dar ce să fac, măi, eu trebuie să-i spun, că doară na! Mă roagă atâta! Și e pentru folosul lumii!",

- Protosinghel Ioanichie Moroi (1859 - 1944), stareț.
Fost monah atonit, el a reînviat Sihăstria care, până la venirea lui ca egumen în 1909, fusese părăsită de călugări timp de douazeci de ani. A fost unul din marii duhovnici ortodocși români, un om care căuta liniștea și pacea cu toți, mereu în rugăciune, blând și înțelept. El este cel care a organizat rânduiala de pravilă a mânăstirii Sihăstria întocmai ca cea din Sf. Munte Athos.
Despre el părintele Ioanichie Bălan a scris o carte: "Ieroschimonahul Ioanichie Moroi, egumenul Sihăstriei" (2004, editura Mân. Sihăstria),

- Irineu Protcenco (1888 - 1953) - iconar, pictorul Paraclisului "Sf. Parinti Ioachim si Ana" (se află în curtea Mânăstirii Sihastria), un desăvârșit pictor bisericesc, icoanele lui fiind unice pana astăzi. Lucru extraordinar dacă ne gândim că avea doar un singur ochi sănătos, pe celalalt pierzându-l în timpul primului război mondial într-un accident pe care noi, oamenii, am fi tentați să-l considerăm stupid, dar care, să nu pierdem din vedere, a fost îngăduit de Dumnezeu: un soldat și-a scuturat hainele și de peele a sărit un ciob de sticlă care i-a secționat irisul).
Înainte de a picta vreun sfânt îi studia bine viața.
Picta înprima parte a zilei, cu post negru și rugăciune și nu vorbea cu nimeni în timpul acesta. Chiar părintele Paisie Olaru a urcat pe schele o dată ca să vada șisă admire lucrarea, dar Irineu Protcenco i-a spus: "Dacă ai venit tu, plec eu", făcându-l pe Părintele Paisie sa plece de îndată, cerându-și iertare.
Dupăce mânca nu mai picta nimic, ci făcea alte lucruri (de exemplu, își prepara culorile)
A fost călugărit cu puțin timp înainte de moarte, la Mânăstirea Sihăstria (unde a viețuit între anii 1947 - 1953)
În albumul "Paraclisul SfințilorIoachim și Ana" (apărut la editura Sihăstria) puteți afla detalii despre viața lui, dar, mai ales, aveți ocazia să-i admirați pictura minunată cu care a împodobit paraclisul.

- Protosinghel Ioil Gheorghiu, stareț.
Smeritul stareța condus cu multă înțelepciune obștea Mânăstirii Sihăstria timp de zece ani (1949 - 1959). Era primul care intra si ultimul care iesea din biserică. De aceea, când vedea câte un frate sau părinte că întârzie la sfintele slujbe, îi zicea: "Tătucuță, veniți la timp la biserică! Să nu pierdeți sfintele slujbe, dacă nu aveți altă ascultare, că de aceea am venit la mănăstire!"
Despre el, Părintele Paisie spunea (într-o convorbire din anul 1987):
"Părinții noștri Cleopa și Ioil (care nude mult a plecat la Domnul), au fost ca cele două surori, Marta și Maria.Ei nu s-au certat niciodată timp de 50 de ani cât au trăit la Sihăstria împreună. Parintele Cleopa lucrează cu cuvântul, iar părintele Ioil stă la picioarele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Asa nădăjduim sa fie !