- Preotul şi inovaţiile în cult - Duhovnicul Ortodox Ilarion Argatu

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

- Preotul şi inovaţiile în cult

Preotul şi inovaţiile în cult

Pr. Ioan:Ce ne puteţi spune despre preoţii care fac inovaţii în cult şi admit unele obiceiuri pentru a-şi face popularitate şi a fi adulaţi de oameni?

Pr. Ilarion: A venit la mine un securist şi mi-a zis :

-„Părinte, sunteţi acuzat că dumneavoastră citiţi rugăciuni care nu sunt scrise în cărţile dvs. bisericeşti ci sunt nişte compoziţii ale dvs ca să atrageţi lumea!”

-Uite ce dragă, ca să te convingi matale, ia cartea asta, se numeşte „Molitfelnic” şi urmăreşte dumneata cuvânt-cu-cuvânt din ea să vezi dacă tot ce citesc la lume scrie acolo. Iar cartea asta este tipărită de Biserică cu aprobarea Sfântului Sinod pe care o au toţi preoţii. A luat Molitfelnicul l-a răsfoit, s-a uitat insistent pe prima pagină, l-am îndemnat să se uite la Molitfele Sfântului Vasile Cel Mare şi a Sfântului Ioan Gură de Aur pe care urma să le citesc fiind că se apropia de ora 12,00. A stat tot timpul rugăciunilor în picioare lângă perete şi mi-a urmărit tot cuvântul pe care-l rosteam. După terminarea dezlegărilor a asistat la întrebările pe care mi le puneau credincioşii la necazurile pe care mi le împărtăşeau şi la sfaturile pe care le dădeam. Toată după amiaza nu s-a dezlipit de locul unde se aşezase. Cam pe la ora 4 după masă, îmi zice:

-Părinte, aveţi duşmani mulţi!

-Cine nu are, chiar şi dumneata ai duşmani şi oameni care te invidiază şi te urmăresc.

-Aşa este părinte, însă eu am fost trimis aici la dumneavoastră de nişte preoţi. V-au acuzat că înşelaţi lumea. Am venit să verific şi trebuia să luăm măsuri împotriva dvs pentru înşelătorie. Acum m-am convins că există multă răutate şi invidie şi la preoţi nu numai la oamenii de rând.^1[1]

-Nu din răutate fac ei aceasta, ţi se pare matale, din prea multa lor grijă pe care mi-o poartă unii, se îngrijesc să nu greşesc.

Vreau să-ţi spun că nu am citit rugăciuni, nu am făcut rânduieli sau slujbe decât ceea ce scrie la carte, nimic mai mult şi nimic mai puţin. La judecata Înfricoşată, preotului i se va cere ca ascultare dacă a respectat şi a făcut tot ce scrie în cărţile de slujbă. Va fi judecat dacă nu a făcut întreagă vreo rugăciune sau vre-o slujbă, dacă a sărit peste tropare, canoane, Evanghelie sau ectenii. Va fi judecat dacă a adăugat ceva pe lângă cele scrise şi poruncite să le săvârşească făcându-se mai iscusit decât Sfinţii

Părinţi care le-au întocmit, le-au scris şi poruncindu-ne să le respectăm aşa cum sunt ele întocmite, pentru că tot ceea ce s-a scris la îndemnul Duhului Sfânt şi pentru Slava lui Dumnezeu s-au scris.

De aceea Sfinţii Părinţi ne avertizează spunând: „Vezi preote să nu te afli mai iscusit sau mai înţelept decât noi mai micşorând sau mai adăugând ceva din cele ce am lăsat noi, pentru că cele lăsate de noi sunt de la Duhul Sfânt”.[2]

Deci, preotul nu are voie să suprime ceva, să sară peste ceva şi nici să adauge ceva cu scopul de a impresiona lumea şi a-şi câştiga prin aceasta faima de „deosebit rugător sau slujitor”. Rânduielile corect făcute şi numai ce scrie în carte îl vor păzi pe preot să nu cadă şi-l vor scoate din osândă. Greşesc cei ce zic în inima lor că Dumnezeu nu se uită la fiecare cuvânt din carte ci se mai uită şi la evlavia preotului şi la situaţia conjucturală de a încălzi poporul şi a-l face mai credincios. Se înşală aceştia, se uită Dumnezeu pentru că cea mai mare este ascultarea, mai mare decât evlavia. Preotul uită adesea că el este sub ascultare.

Aflându-se singur în faţa şi în fruntea poporului vrăjmaşul îi ia duhul ascultării şi-i dă duhul de stăpânire. Preotul nu trebuie să piardă ascultarea pentru că prin ascultarea sa se supun ascultării faţă de el şi credincioşii. Preotul este sub ascultarea chiriarhului locului, a Sfântului Siond al Bisericii Ortodoxe Române, a Sfinţilor Părinţi, a canoanelor şi a Sinoadelor Ecumenice, iar credincioşii sunt sub ascultarea preotului. Dacă sunt stăpâniţi de duhul ascultării preotul şi credincioşii lui mersul lor este pe cale mântuirii.

Preoţii care strică rânduiala liturgică şi canonică şi introduc rânduieli noi, acei preoţi îşi agonisesc osândă. Aceste rânduieli noi se numesc „inovaţii în cult”. Unele aduc atingere grea bunelor rânduieli bisericeşti şi altele mai puţin. Însă şi unele şi altele vor fi mari şi grele la judecata preotului. Cele mai grele sunt cele pentru slava preotului – slava cea deşartă. Aceştia lasă Slava lui Dumnezeu şi o înlocuiesc cu slava lor. Această formă este foarte înşelătoare pentru că poartă faţa bunei credinţe şi a evlaviei cu care atrage lumea.

Una dintre cele mai periculoase practici este ca preotul să ghicească în cărţile sfinte chiar în Sfânta Biserică sau în uşa Altarului, cunosc câteva cazuri chiar pe la noi prin Moldova, dar… mai bine să nu dau nume, că Dumnezeu este cel ce-i va judeca. Aceştia sunt mai de poticneală pentru oameni decât ghicitorii din lume pentru că o fac sub autoritatea Bisericii şi a preoţiei. Credincioşii care se duc la preoţi pentru a le deschide cărţile se justifică deja în faţa lui Dumnezeu şi se vor justifica şi la judecată sufletului că: „nu am fost la ghicitoare ci la preot, la slujitorul Tău Doamne!” Credincioşii sunt înşelaţi pentru că preotul care ghiceşte nu mai este slujitorul lui Dumnezeu ci face slujire altcuiva. E foarte grav. Aceşti preoţi nu numai că ghicesc prin deschiderea cărţilor dar şi slujesc la Sfântul Altar. Am auzit că unor preoţi de pe lângă Bucureşti li se caută fel de fel de motive şi greşeli neînsemnate de ordin administrativ şi financiar căzând victime a unor conflicte de interese şi nu au voie să mai fie preoţi, fiind scoşi din preoţie sau mutaţi disciplinar, pe când cei cu păcate grele şi grave din punct de vedere canonic şi dogmatic sunt trecuţi cu vederea. E foarte grav că, preoţii oculţi sunt lăsaţi să mai slujească şi la Sfântul Altar. Amestecă răul cu binele. Amestecă slujirea lui Dumnezeu cu slujirea diavolului. Ce spune Mântuitorul: „Nu slujiţi la doi domni, lui Dumnezeu şi lui mamona. Pentru că pe unul îl veţi urî şi pe celălalt îl veţi iubi” (Mat.6,24).La fel, şi credincioşii care aleargă la deschisul cărţilor la preoţi este mai mare păcatul că se duc la preoţi decât la ghicitorii din lume pentru că pe lângă păcatul alergării la ghicitori li se socotesc sfidarea pe care o aduc lui Dumnezeu folosindu-se de preoţi. Aceştia zic: „ai poruncit Doamne ca omul să nu alerge la ghicitori, fermecători, vrăjitori şi descântători care sunt dintre oamenii de rând, eu voi alerga la preoţi care sunt slujitorii Tăi şi-mi vor ghici”. Vai de preoţii aceştia şi de credincioşii care merg la ei! Este foarte grav şi înşelător pentru că cei ce au fost la preoţi de au ghicit nu se mai căiesc pentru acest păcat liniştind conştiinţa că nu au fost la ghicitori ci la preoţi.

Alţii scurtează utrenia şi Sfânta Liturghie. Suprimă bucăţi pe care le consideră că nu au prea multă însemnătate, făcându-se mai iscusiţi decât Sfântul Ioan Gură de Aur sau decât Sfântul Vasile Cel

Mare şi Sfântul Sinod.

Unii se iau după catolici şi după obiceiul din Ardeal sau după a lor socoteală şi săvârşesc Sfânta Liturghie după amiază sau seara crezând că dacă Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite este unită cu vecernia se poate oficia şi seara, punând pe primul loc vecernia ca rugăciunea de seară şi în umbră însemnătatea Sfintei Liturghiei.

Unii rostesc în auzul credincioşilor rugăciunile de taină din cadrul Sfintei Liturghii, suprimând caracterul de taină. Aceştia motivează după socoteala lor că, au un impact puternic asupra credincioşilor, rugăciunile de taină şi că i-ar întări în credinţă. În schimb şi sub aceasta se ascunde în realitate dorinţa preotului de a face impresie credincioşilor cu impact asupra propriei persoane ca slujitor, chiar dacă nu recunoaşte acest lucru. Păcat!

Unii săvârşesc Taina Sfântului Maslu de unul singurceea ce este anticanonic, antiliturgic şi antiscripturistic. Aceşti preoţi motivează că au puterea slujitoare a preoţiei de a săvârşi Sfintele Taine. Pravila spune că, dacă pe o rază de 40 de km nu se mai găseşte şi un al doilea preot cu încuviinţarea episcopului la caz de necesitate poate săvârşi şi un singur preot altfel nu, preotul cade sub neascultare. Aici, se limitează puterea preotului, canonic şi scripturistic. Într-un singur caz se limitează şi puterea episcopului când este vorba de hirotonia unui episcop, la care trebuie să participe cel puţin doi episcopi.

Alţii, săvârşesc Taina Sfântului Maslu după masă sau seara, pentru a avea frecvenţă care să-i aducă satisfacţii gândind pentru sine şi nu pentru folosul sufletesc al credincioşilor pe motiv că dimineaţa credincioşii sunt la serviciu şi trebuie să ne încadrăm la condiţiile de astăzi. Aceştia silesc pe Dumnezeu de a se da după lume, nu lumea după Dumnezeu şi a respecta Voinţa Lui. Aceştia desconsideră şi SfântaTradiţie ca valoare şi izvor al Revelaţiei Divine. Unii se joacă cu Sfinţenia lui Dumnezeu şi cu sfinţenia primită la hirotonie. Aceştia desconsideră rânduiala pusă de Sfinţii Părinţi şi de Sinoadele Ecumenice răsturnând buna rânduială şi înlocuind-o cu rânduilile lor cu care obişnuiesc pe credincioşi. Preotul nu are voie să facă rânduieli, el are obligaţia să le respecte pe cele care sunt şi să le slujească cu frică şi cu cutremur aducând prin ele folos sufletesc credincioşilor. Săvârşind după amiază sau seara Taina Sfântului Maslu se aduce pagubă credincioşilor pentru că pe unii îi silim să participe fiind obosiţi de grija zilei şi osteneala muncii. Preotul nu ştie că şi Sfintele Taine ca şi Sfânta Liturghie se săvârşesc dimineaţa pe nemâncate? Ce spune cartea, dacă preotul este obosit nu are voie să săvârşească Sfânta Liturghie? Pentru Sfintele Taine nu-i valabil? După masa sau seara sunt obosiţi deopotrivă şi preotul şi credincioşii, iar dacă din cauza oboselii scapă şi pierde rugăciunile mai este de folos Taina Sfântului Maslu? Mai are putere să lucreze fiind fragmentată? Este nepotrivit nu numai din cauza oboselii ci şi din cauză că vin credincioşii mâncaţi şi nepostiţi. Dimineaţa, oricine se poate abţine de la mâncare. Omul nemâncat se roagă mai cu putere faţă de când este mâncat. Dimineaţa toată lumea s-a odihnit în cursul nopţii şi toţi sunt cu dispoziţie de a fi atenţi la orice cuvânt al rugăciunilor. Dimineaţa are putere însutită Taina Sfântului Maslu decât după masă sau seara. Preotul este dator să aibă în vedere ca rugăciunile să aibă putere şi să fie de folos credincioşilor şi să-i înveţe cu buna rânduială aşa cum este ea în cărţile de slujbă, altfel nu-i de nici un folos.

La Taina Sfântului Maslu unii preoţi se folosesc

decum s-a deschis Sfânta Evanghelie de către cel bolnav, pe baza textului evanghelic căutând să interpreteze starea şi viitorul bolnavului făcându-se asemenea cu ghicitorii şi atunci ne întrebăm a cui slujitor s-a făcut?

Câte practici şi inovaţii n-or mai fi! Dumnezeu este cel ce le va judeca pe toate! Tu să nu faci nimic în plus sau în minus din slujbele şi rânduielile bisericeşti, să urmăreşti buchia cărţii, pentru ca nu cumva să nu aduci folos mântuirii credincioşilor, să calci alături şi să cazi.

[1]1 - La Mănăstirea Cernica Părintele Ilarion Argatu din cauza invidiei preoţilor a fost otrăvit de 3 ori, la Mănăstirea Antim fiind otrăvit de 2 ori, odată i s-a pus otrava în Sf. Potir în timpul Sf. Liturghii fiind otrăviţi şi credincioşii care s-au împărtăşit în duminica respectivă. A fost salvat de către Dumnezeu de fiecare dată, arătând minunea credinţei că pentru cei cu adevărat credincioşi otrava nu are putere, după cuvintele Mântuitorului: „şerpi vor lua şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi”(Marcu 16,18). La Mănăstirea Antim a pătimit foarte mult din cauza invidiei preoţilor de acolo: Pr.Irineu Iuraşcu, Paulin Lecca, Pimen şi Adrian Făgeţeanul care complotau împotriva Pr.Ilarion Argatu pentru a-l determina să plece.Îl invidiau pentru faptul că era căutat de lume. Puneau paznicul să închidă porţile Mănăstirii şi să nu lase lumea să intre la Părintele Ilarion; îl defăimau în faţa celor care-l căutau şi întorcea lumea spunând că părintele nu se mai află în mănăstire; permanent îl reclamau la episcop şi la securitate punându-i în cârcă fel de fel de nimicuri; I se oprea partea de jertfă care i se cuvenea la Altar pentru săptămâna de slujire. Vom scoate un volum la lumina tiparului intitulat „Despre prigoana Părintelui Ilarion Argatu”, unde vom detalia toate suferinţele îndurate de părintele Ilarion pentru credinţă şi slujirea lui Dumnezeu. Atunci când duci luptă cu diavolul şi nu te poate birui, ca să te lovească îi pune în război cu tine pe cei din apropierea ta, pe colaboratori, pe prieteni, pe cei din familie: să te defaime, să te urască şi să te alunge. Aşa se face că această ură şi invidie asupra Părintelui Ilarion cu toate că au trecut ani se refulează şi acum, după moartea părintelui. Unul dintre preoţii amintiţi de la M-rea Antim, se pare că a aşteptat clipa morţii Părintelui Ilarion pentru a publica o carte la Editura „Sofia” 2004 intitulată „De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale” autori: Ieromonah Adrian Făgeţeanu şi Ieromonah Mihail Stanciu.

Lucrarea se vrea la prima vedere a combate pe bună dreptate practicile oculte care se practică în unele locuri, însă, la subsolul lucrării îl dă exemplu negativ pe Părintele Ilarion Argatu şi numai pe el în mod tendenţios. Ne întrebăm de ce nu s-a venit cu exemplificări de preoţi: care spovedesc pe credincioşi în comun, care dau Sf. Împărtăşanie s-o poarte omul, care deschid cărţile şi fac vrăjitorie şi ghicitură; care dezleagă cununii folosindu-se de practici oculte, cu care Părintele Ilarion n-a fost niciodată de acord şi cu vehemenţă le-a combătut, dacă şi-au propus o analiză şi un studiu cu exemplificări. Aprinderea de lumânări, facerea metaniilor, citirea Molitfelor Sf.Vasile Cel Mare şi sfaturile date credincioşilor de Părintele Ilarion celor în necazuri, sunt practici oculte în Biserica Ortodoxă?

Ar trebui ca fii şi nepoţii Părintelui Argatu (38 de preoţi) să cheme în judecată pentru daune morale pe cei ce defaimă public memoria Părintelui Ilarion şi numele de „Argatu”. Însă, judecata lui Dumnezeu şi răzbunarea Lui asupra vrăjmaşilor va trece prin foc orice răutate. Ne pare rău de cei 92 de ani ai Părintelui Adrian Făgeţeanu, de necazurile pe care le-a îndurat în război şi de la regimul comunist, de cei 20 de ani petrecuţi în închisoare (suferinţe prin care a trecut şi Părintele Argatu) şi de demnitatea cu care ar trebui să încheiem o viaţă de duhovnic. Dumnezeu să ne ierte pe toţi!

Iisus Hristos