Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
marturii ale credinciosilor ...... vol. 5
autor: Carp E
localitatea: Cluj Napoca
data: 24.10.2011

Minunea descoperirii a unui băiat pierdut

O familie cu care eram prieteni, avea un băiat, singurul copil la părinţi, ce a părăsit faultatea, n-a mai vrut să meargă la cursuri, a furat maşina lui taică-su şi a plecat de acasă. Părintii l-au căutat disperaţi peste tot unde puteau să-l caute, nu l-au găsit de parcă intrase în pământ. Văzând că a dispărut fără urmă şi nu-l mai găsesc, tatăl a luat trenul din Cluj şi a plecat direct la Mănăstirea Cernica la Părintele Ilarion Argatu ca să-l ajute. Ajungând acolo, fără să zică înca nimic şi fără ca părintele să-l întrebe de ce a venit, părintele a început să-i zică:
-Ştiu pentru ce ai venit la mine! Stai liniştit! Du-te acasă înapoi, că , odată ce ai să ajungi acasă o să ajungă şi vestea că bpiatul matale vine acasă.
Tatăl a spus:
-Părinte, nu pot să cred aşa ceva pentru că l-am căutat peste tot.
-Dacă nu poţi să crezi, nu trebuia să vii la mine.
Tatăl s-a urcat în tren şi a venit la Cluj, înapoi. Când a ajuns acasă numai ce primeşte un telefon de la băiat spunându-i:
-Tată, vă rog frumos veniţi după mine, sunt la vreo 40 km de Cluj si nu mai am benzină cu ce să ajung acasă.
Taică-su a luat pe fiul meu cu maşina şi a plecat în întâmpinarea băiatului. L-au găsi pe marginea drumului stânnd şi aşteptând. Nu-i venea să creadă că ceea ce i-a spus Părintele Argatu poate fi adevărat. De atunci pomeneşte mereu de părintele Ilarion Argatu şi promite că de câte ori va avea ocazia să treacă prin Moldova va merge şi pe la mormântul părintelui Ilarion la Boroaia, să-i mulţumească încă odată pentru liniştea pe care i-a dat-o.
Băiatul umblase besmetec cu maşina pe unde-l tăiase capul cheltuind toţi banii pe cazări în hoteluri şi pe mese, nu ştiu nu pot zice nimic, nu ştiu ce a făcut dar a cheltuit toţi banii. A lipsit cam vreo două săptămâni, timp în care a psu familia pe jar şi în situaţia disperată că l-au pierdut. Au auzit de minunile ce le făcea Părintele Ilarion Argatu la Mrea Cernica şi a plecat tatăl direct acolo. Mare minune. Acest lucru l-a povestit la toţi prietenii şi cunoscuţii.
Eu sunt Carp E. de loc din Preuteşti, judeţul Suceava, prin căsătorie locuiesc în Cluj Napoca.
 

Nume: Dana
Email: meissner_kr@yahoo.com
Marturie:

Fericiti cei milostivi…sau despre parintele Argatu. mai 21, 2010 de Pr. Nicolae Trusca

L-am cunoscut pe părintele Ilarion Argatu în anul 1984. Auzisem de la unii preoţi – colegi că părintele îi ajutase material la reparaţiile bisericilor unde slujeau, şi cum aveam şi eu lucrări de repa­raţie la biserică m-am gândit să-mi încerc norocul. Părintele Argatu îşi avea chilia la Mănăstirea Cernica. într-o dimineaţă, pe la sfârşitul lui martie, plec la părintele. Ajuns lâ mănăstire am recunoscut chilia uşor: vreo 30-40 de persoane aşteptau în linişte la o uşă. Mă strecor înghesuit printre ei, ajung în faţa uşii şi intru, lăsând impresia că sunt un obişnuit al casei. Când intru în chilie părinte­le Argatu şedea pe un scaun de lemn, la o masă cu o muşama. Pe masă era o găleată plină cu apă, o cruce şi două sfeştoace de busuioc. Unul era foarte mare cât gura de la găleata de apă, că dacă îl luai în mână abia îl puteai cuprinde, şi unul mic, aşa cum au preoţii când merg cu Boboteaza prin sat. Erau icoane pe toţi pereţii, o candelă aprinsă, pe jos un preş ţără­nesc. Părintele citea pe o carte, şi-a ridicat privirea spre mine, a dat să spună ceva, dar probabil văzându-mă în reverendă s-a oprit. Era mirat! Avea o barbă mare, albă, patriarha­lă, ochii îi jucau în cap. Dragă cititorule, mi-a vorbit în “dulcele grai moldovenesc”, pe care dacă aş încerca să-1 redau poate aş greşi. Mi-a încălzit inima…

- Ce necazuri te aduce fraţia ta la mine? Vino să te sărut pe frunte! Am simţit că am în faţa mea un sfânt. Cu câteva luni mai înainte, fusesem la un preot paroh de la o mare biserică din Bucureşti. Când m-a văzut în reverendă mi-a spus direct: „Dacă ai venit după bani sa ştii că n-am. Du-te şi munceşte. Mergi şi cântă la altă masă că la mine nu ţine.” Părintele Argatu mi-a luat faţa între mâini şi chiar m-a sărutat pe frunte.

— Stai jos colea pe scaunu’ aista şi spune ce vânt te aduce la chilia mea. îi povestesc necazurile mele; bise­rică mare… sat mic… lume săracă… monument istoric…

- Ei fraţia ta, dacă vrei să te ajut trebuie să vii la mine de 3 ori în nu­mele Sfintei Treimi. O dată vii pentru Tatăl, o dată pentru Fiul şi apoi pentru Sfântul Duh, Sfinţitorul lumii. Să vii 3 luni la rând şi apoi om vedea ce gânduri îmi va da Sfânta Treime despre frăţia ta.

- Am să vin cu plăcere preacu­vioase!

—Acum du-te, deschide uşa, şi dă drumul mulţimilor! Chilia părintelui nu avea mai mult de patru metri pe patru. Deschid uşa şi cele 30-40 de persoane au „năvă­lit” în chilia cuviosului părinte. După ce ne liniştim părintele Argatu ne întreabă pe toţi: — Vedeţi busuioacele aistea două? Unu-i mare, ş-altu-i mic! Şi ne arată cu mâna şi privirea cele două sfeş­toace de pe masă. Busuiocul cel mare îl folosesc împotriva diavoliilor cei mari, iar busuiocul cel mic îl folo­sesc împotriva diavolilor cei mici de toată ziua… că toată zâulica drăcuşorii cei mici uite aşa ne dau târcoale! Şi părintele îşi ridică mâinile şi-şi mişcă agitat degetele vrând să ne arate cum diavolii nu ne dau pace. Apoi ia busuiocul cel mic, îl înmoaie în găleata cu apă sfinţită şi ne stropeşte pe toţi în semnul Sfintei Cruci zicând:

— Stăpâne Atotţiitorule cercetează cu mila Ta pe robii Tăi, care sunt neputinşioşi. Tinde braţul Tău cel plin de tămăduire şi-i ridică din patul suferinţei şi din boală; ceartă duhul neputinţei, depărtează de la ei toată durerea, fierbinţeala şi friguri­le; şi de sunt într-nşii păcate, iartă-i cu iubirea Ta de oameni… Ei! Amu’ ieşiţi afară şi intraţi fiecare pe rând. Iar frăţia ta – şi se uită la mine – te aştept peste o lună. I-am sărutat mâna, părintele m-a sărutat pe frunte… şi am plecat. După o lună de zile, într-o dimi­neaţă eram iar în chilia părintelui Aigatu. întâlnirea s-a petrecut aproa­pe la fel, dar seara, la plecare, mi-a spus:

-Data viitoare să vii cu chitanţie­rul. Eram ameţit de foame şi ieşind pe poarta mănăstirii, m-am gândit că nici părintele Argatu nu mâncase nimic în ziua aceea. A mai trecut o lună şi m-am dus iar la cuviosul părinte, care de cum am intrat în chilie – tot pe la ora 6 dimineaţa – îmi spune:

- Ei… frăţia ta, acum ai venit în numele Sfântului Duh, Sfinţitorul lumii. Ai adus chitanţierul?

- L-am adus preacuvioase! îşi duce mâinile la piept, se pipăie, apoi scoate de sub reverendă un teanc de bani.

- Hai, treci şi scrie la chitanţe… şi începe… Ion, Vasile, Maria, Floarea cu copiii ei, Stan şi Gherghina cu tot neamul, Văsălie adormit…

—Preacuvioase, părintele protopop a spus să scriu şi numele de familie…

- Să-i spui părintelui protopop să-ţi dea el bani să repari biserica… Am completat 150 de chitanţe numai cu numele de botez; mi-a dat 15000 de lei, după care, simţindu-mă îndatorat îi fac o invitaţie…

- Preacuvioase, vă invit la mine la biserică într-o zi; biserica mea pe vremuri a fost mănăstire… Părintele scoate dintr-o pungă doi covrigi pe care mi-i întinde spunându-mi:

- Ia să ai ce mânca pentru că data trecută ai răbdat de foame. Vino încoace. Se îndreaptă către fereastra chiliei, dă la o parte o perdea simplă, albă şi continuă: - Nu pot veni că-s urmărit. Vezi pe omul cela care stă pe banca aceea şi citeşte? Dar ce zic eu că citeşte!? Acela numai se face că şcteşte, că de fapt el nu şcteşte! Acela-i securist. Că de-ar citi cât se face el că citeşte, ar fi mai deştept decât noi amândoi la un loc! Ştii ce carte citeşte? Poveşti nemuritoare…! Săracu…! Aceea-i pânea lui! Eu nu sunt supărat pe el. O avea copii. Mă rog şi pentru el în fiecare dimineaţă. http://nicolaetrusca.wordpress.com/2010/05/21/fericiti-cei-milostivi-sau-despre-parintele-argatu/

texte ale preotului Nicolae Trușcă Parohia Negoieşti, Jud. Călăraşi



Nume: Dana
Email: meissner_kr@yahoo.com

AJUTOR LA TIMP DE DEZNADEJDE


Intrebare: Intr-o societate mediocra,plezirista,degradata moral,in care minciuna e performanta, vulgaritatile proclama incultura ca valoare,in care prostia si histrionismul au devenit chiar virtuti,imi cam pierise pofta,cheful de a mai merge in pas cu lumea.Viata nu mai insemna decat contorsiuni existentiale si renuntari dramatice. Poate ca mi-am dat prea usor consimtamantul de a fi nefericita si deznadajduita,caci simteam ca nimic din rutina zilnica nu mai ma interesa, simteam caderea libera,fara plan,fara regrete. Ajunsesem nu sa simt suferinta,ci sa fiu insasi suferinta. Desigur ca nu uitasem ce spunea Petre Tutea cum ca ;''omul nu-si poate gasi definitia decat in mod spiritual'' si mi-am cautat duhovnicul,pa Sfantul Parinte Sofian,dar Antimul nu mai era luminat de prezenta ingereasca a Sfintiei Sale,a m cautat nobletea, lumina, speranta, nadejdea, sfintenia,caldura,invierea,care erau Sfant Parintele Ilarion,dar usa chiliei Sale, gradina Raiului,era inchisa. Am cautat sofistic si am cazut intr-o tacere profunda,satisfacuta de propria mea dezamagire. Mi-am ucis timpul. 3 saptamani in coma m-a vegheat Sfantul Argatu. ''Tu priveste in fata.Pe lumea asta,un loc e al tau!''imi spunea,(si mi-a venit in minte ca in anul 1989 l-am intrebat :Preacuvioase Parinte,iau la facultate,suntem 26 de inscrisi pe un loc? si mi-a spus:''Un loc e al tau!"-si am luat) ;caci in urma mea striga o tanara sa merg cu ea.Era o adolescenta din patul alaturat care murise. Sfantul Ilarion ma tragea in sus si ma mustra. A fost o minune la o cauza fara putinta la oameni. Acum,Sfantul Parinte Ilarion ,cu toate ca stiu si simt ca e suparat pe mine,mi-a dat o forta launtrica,o constiinta de pricepere ca durerile si lacrimile vietii nu mai inspaimanta mai mult decat chinurile iadului. Si ca pana la urma...cum spune Parintele Arsenie Papacioc :'' Viata pe pamant nu e altceva decat pregatirea pentru cealalta viata. Cum zice Mantuitorul: <Si a trecut de la moarte la viata!>. Auziti? Viata e dincolo, Si noi asta facem, trecem dinspre moarte spre viata''... Fiecare chemare a Sfantului Ilarion e un strigat de ajutor ce niciodata nu intarzie sa apara,fiecare ingenunchere devine o sarutare a urmei pasilor Sai,fiecare lacrima e o multumire umila la rugaciunea adanca a Sfantului catre Maica Domnului pentru mine,pacatoasa, si pentru toti ca mine! Preacucernice parinte Ioan,iertati-ma si rugati-va pentru mine! Doamne ajuta!




Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 4796
Afisari total: 22408938
Vizitatori online: 4

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol