Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
cap. 5 -Am vazut cum se chinuiesc in iad femeile care au facut avort -2.

5.2

Am văzut cum se chinuiesc în iad femeile ce fac avort39

Am pus rugăciune înaintea Creatorului să-mi arate ce se întâmplă cu femeile care-şi ucid pruncii în pântece. Stând la rugăciune, peretele din faţa mea dispare, vine un tânăr îmbrăcat în alb strălucitor, şi-mi spune:
-Ai cerut de la Creatorul să vezi cum se chinuiesc femeile ce omoară pruncii în pântece?
-Da ! I-am răspuns eu.
-Atunci, vino cu mine !
Am fost luat pe sus prin peretele care dispăruse şi într-o singură clipă, am văzut cum treceam pe deasupra satelor, văilor şi dealurilor,spre miază-noapte. La un moment dat, am coborât şi am atins pământul cu picioarele. Era întuneric. Simţeam sub picioare iarba, era tunsă şi aspră, pietre colţuroase şi tăioase, rugi , forme uscate de copite de capre care-mi răneau pielea şi tălpile picioarelor.Tânărul care mă însoţea se
apleacă, prinde cu mâna de iarbă şi o ridică în sus ca pe  o uşă.
- Intră şi coboară!Îmi porunceşte.
- Nu pot ! Nu văd nimic! I-am răspuns  eu. Atunci el a poruncit:
- Să fie lumină !Şi s-a făcut lumină şi am observat o mulţime de trepte care coborau în adâncul pământului.
- Coboară! Nu-ţi fie frică, sunt cu tine!Am început să cobor pe trepte, şi cu cât coboram în adânc, cu atât mă întâmpina din ce în ce mai puternic un miros insuportabil şi o duhoare nedescris de urâtă.  Mi-am zis în sinea mea: acesta trebuie să fie mirosul iadului ! Nu am numărat treptele, dar la un moment dat, s-au terminat şi a apărut în faţa noastră un zid cu mai multe uşi de aramă. Ajungând în faţa uneia dintre uşi, tânărul porunceşte să se deschidă uşa. Uşa, a început să se deschidă cu o mişcare greoaie şi  cu un scârţâit de uşi vechi şi neunse.  Îmi porunceşte:
- Intră! Nu te teme!
Am intrat într-o încăpere cu pereţi de întuneric căreia nu i se puteau delimita dimensiunile. Cum am intrat ne întâmpină câţiva întunecaţi îmbrăcaţi în halate albe de doctor, cărora tânărul le-a spus:
- A cerut de la Creatorul, să vadă cum se chinuiesc femeile care-şi ucid pruncii în pântece!Ei au încuviinţat şi ne-au lăsat să privim din locul acela de la intrare. În mijlocul încăperii era o masă de travaliu ca la maternitate, în jurul ei erau câţiva întunecaţi îmbrăcaţi în halate albe. În spate spre miază-noapte era un prichici din jar aprins. Din partea stângă se deschide o uşă  imensă de întuneric şi intră o femeie însărcinată adusă cu forţa de doi drăcuşori.  O silesc să se urce pe masa de travaliu, iar întunecaţii îmbrăcaţi în halate albe de doctor i-au făcut avort.
După avort, un diavol o ia în furcă şi o aruncă pe prichiciul de jar aprins. O loveau cu furcile şi o sileau să-şi mănânce propriu copil pe care l-a avortat, zicând:
- „Ia, Ia şi-l mănâncă!”După multe insistenţe foarte violente şi înfricoşetoare ale diavolilor, văzând că nu are nici o scăpare începe a se schimba la faţă, a se schimonosi, a se strâmba, a se îngreţoşa şi deodată i se schimbă fata luând chip de lup şi apucând pruncul de picioruşe începe al mânca până-l termină. După care, înfăţişarea începe să-i revină, să se lumineze la faţă şi să se liniştească, răsuflă uşurată că a scăpat de această grozăvie. Apoi, dracii o duc înapoi în încăperea de unde a intrat. Însă, nu a trecut mult timp şi văd că uşa se deschide din nou. Intră aceeaşi femeie însărcinată şi o silesc ca mai înainte, să se urce pe masa de travaliu pentru a-i face avort. A trecut prin aceleaşi chinuri şi grozăvii, ca mai înainte.  Tânărul îmi spune:
- Vezi ! Aşa se va chinui până în veac !
După aceasta, mi-a poruncit să plecăm de acolo, fiind adus  înapoi şi trezindu-mă la rugăciune.
Aşa se vor chinui femeile care, pentru a duce o viaţă uşoară pe pământ, se duc şi leapădă pruncii din pântecele lor.
Dacă bărbatul femeii a silit-o şi din cauza
lui a făcut  avortul, sau dacă a consimţit la dorinţa femeii de a face avort, şi chiar dacă a fost indiferent ştiind că femeia lui vrea să facă avort şi el nu a oprit-o, tot aşa se va chinui şi el.  De aceea , trebuie ca la spovedanie să fie cercetaţi şi bărbaţii care se fac vinovaţi de complicitate la avortul pe care l-a făcut femeia, rânduindu-i-se  acelaşi canon de pocăinţă cu ea.
Pentru părinţii care consimt la săvârşirea avortului, sufletele nevinovate ale copiilor avortaţi le cer osândă de la Creatorul. Deoarece, ei fiind nevinovaţi  au pierdut Împărăţia lui Dumnezeu.
Sufletele nevinovate ale copiilor avortaţi stau la întuneric şi nu pot vedea Faţa lui Dumnezeu.  Dacă sunt fraţi, stau în cerc faţă către faţă, câte 2,3,4,5,6,7,8 copii, atâţi pe câţi o mamă i-a lepădat şi strigă de acolo:
-„Doamne, nu ierta pe tata, nu ierta pe mama, ca să trăiască ei bine pe pământ, ne-au adus pe noi aici, adu-i şi pe ei aici să vadă cum ne chinuim !”
 Deci, acele suflete nevinovate cer judecata şi osânda părinţilor. Am văzut acest lucru ! Mi   s-a arătat şi aceasta. Aici se potrivesc cuvintele Mântuitorului, care spune aşa: „Nu Eu judec lumea, ci precum aud  judec, dar judecata mea este dreaptă” (Ioan 5,30).Ce aude Dumnezeu!? Aude glasul acelor suflete nevinovate care cer osândă părinţilor ce i-au păgubit de Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci, Dumnezeu va lua Împărăţia de la părinţi şi o va da  pruncilor. La Judecata Universală, Dumnezeu va scoate aceste suflete nevinovate şi în locul lor vor intra la osândă, sufletele părinţilor. Vor fi scoase de la întuneric copii martiri şi vor intra la osândă părinţii călăi.
Luaţi seama la ceea ce vă spun eu acum! La ceea ce vă voi spune eu acum, nu s-a gândit nimeni! Femeia care-şi ucide pruncul în pântece este de 2 ori ucigaşă. Odată ucide trupul copilului lipsindu-l de viaţă şi a doua oară ucide sufletul copilului. Deci, este ucigaşă de trup şi ucigaşă de suflet. Sufletul copilului este mort pentru că nu l-a lăsat să primească Taina Sf. Botez. Ce se spune acolo?: „ Cine nu se va naşte din apă şi din Duh, nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3,5).Naşterea din apă şi din Duh este Taina Sf. Botez. Un ucigaş de rând, ucide numai trupul, de suflet nu se poate atinge, pe când mama ucide şi sufletul copilului.
Cel ucis, pentru că este botezat şi dacă a făcut faptele bune se poate  mântui, pe când femeia care face avort se atinge şi de sufletul copilului. Acel copil nu se poate mântui.
În al doilea rând, este de mii de ori ucigaşă,  pentru că omorând un copil, a omorât odată cu el mii de generaţii ce s-ar fi născut din acel copil până la sfârşitul lumii. Odată cu acel copil au fost ucise şi generaţiile de suflete care aşteptau să se întrupeze din acel copil. Aceştia vor fi cei creaţi de Dumnezeu dar nenăscuţi din femeie. Toţi aştepta Judecata lui Dumnezeu – Judecata Universală pentru ca Dumnezeu să le facă Dreptate.
Atunci, la Judecata Universală sau cea Înfricoşată, va vedea femeia ucigaşă de prunci, pe cine şi câţi a omorât şi cui i-a închis Împărăţia lui Dumnezeu !
Atunci, va vedea că a lucrat împotriva planului de Creaţie a lui Dumnezeu, făcându-se vrăjmaşă Creatorului. Aşa cade omul din măreaţa demnitate în care l-a pus Dumnezeu, de a fi colaborator cu El direct la actul Creaţiei omului.
Traiul cel bun  şi bogăţia pe pământ, lipsa
de necazuri şi griji, au fost clădite pe sacrificarea sufletelor nevinovate, iar în final nu vor fi ni traiul cel bun, nici bogăţia acestei lumi şi nici fericirea ci, o mare înşelăciune care a venit de la diavol.
Dumnezeu de la început a rânduit omului câţi copii să aibă fiecare. Dumnezeu de la început a rânduit zilele omului şi pentru fiecare are câte un plan de mântuire. Fiecare copil se naşte cu soarta lui cea bună pe care o primeşte de la Dumnezeu, încât la noi prea puţin stă grija zilei de mâine pentru copiii pe care-i avem. Descoperim zilnic această grijă a lui Dumnezeu, privind în casa omului cu mulţi copii. Ne mirăm şi ne întrebăm: cum se poate ca dintr-un singur salariu, sau numai din ceea ce câştigă zilnic muncind pe la unii şi pe la alţii să crească o casă de copii. Sunt părinţi care hrănesc 7 sau 10 copii, îi îmbracă, şi-i poartă la şcoală. Cu ce ? Cu ceea ce sporeşte Dumnezeu în casa lor. Constatăm că nici unul nu moare de foame, toţi sunt îmbrăcaţi şi încălţaţi, sunt purtaţi la şcoli şi ajung unii dintre ei oameni mari.  Nu se vede clar şi limpede că acolo unde se face voia lui Dumnezeu, ajutorul şi Binecuvântarea Sa se revarsă asupra acelei case şi toate din ea sporesc? Nu-i aşa că aici se împlinesc cuvintele de îndemn din Sfânta Evanghelie  ale Mântuitorului : „Nu vă grijiţi ce veţi mânca sau cu ce vă veţi îmbrăca, că ştie Tatăl vostru cel din Ceruri de ce aveţi nevoie… căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Mat. 6, 31-33).Dumnezeu este Cel ce schimbă timpurile şi ridică greutăţile de pe umerii omului. Omul nu poate schimba nimic dacă Dumnezeu nu vrea. Totul, dar absolut totul, stă în puterea şi la vrerea lui Dumnezeu. Dacă este aşa, înseamnă că ai ucis degeaba copiii pentru traiul cel bun.  Şi dacă ai reuşit să aduni ceva şi să te îmbogăţeşti vărsând sânge nevinovat, nu te bucura şi nu avea sentimentul împlinirii, pentru că Dumnezeu ţi-a lăsat bogăţia nu ca împlinire ci ca pedeapsă, după ea te aşteaptă o altă pedeapsă veşnică. Bogăţia nu va însemna tihnă pentru tine ci griji disperate. Banul nu-ţi va fi ca un servitor ci tu vei deveni robul lui. Grija, nervii, stresul şi nesomnul vor fi pedeapsa ta. Iar la sfârşit, conştiinţa te va roade ca un vierme neadormit. Atunci, cum crezi că ai putea, prin puterea ta de decizie, să-ţi schimbi traiul pe care-l ai cu traiul cel bun, făcând avort şi omorând un suflet nevinovat?! Dimpotrivă, după uciderea copilului, Dumnezeu îţi va schimba traiul în care te-a pus în traiul cel greu şi apăsător.
Dacă  ţi-a rânduit să ai cinci copii, iar tu nu ai vrut să dai naştere decât numai la unul şi pe ceilalţi ori i-ai omorât ori te-ai ferit să nu-i ai, la moarte vei fi judecat pentru copii pe care nu i-ai vrut.
Dacă ai lăsat numai unul, pentru a duce o viaţă mai uşoară, vei constata că viaţa cu un singur copil nu a fost mai uşoară, ci, a fost la fel de grea ca şi cum ai fi avut cinci copii. De crucea pe care Dumnezeu ţi-a rânduit-o în viaţă, nu poţi scăpa.
 
____________________________
39.-  Pr. Argatu V Ioan, Pe treptele suirii către cer, 2006, pg. 65-70
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 64
Afisari total: 16163477
Vizitatori online: 2

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol