Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Revista "Bucuresti Match" anul 1,nr.4,1994
Părintele Argatu: “Preoții sunt ispitiți mai mult decât ceilalți”
- Şi preoții sunt ispitiți de diavol?
- Ei, mai mult decât ceilalți. Ca să fie încercați. Una dintre ispite este şi trufia. De aceea sfințenia nu este dată decât după ce sfântul nu mai are rude, adică nu mai are pe nimeni care să se laude cu el. Nimeni nu este perfect ca să fie mândru de sine. Perfecțiune este numai la Dumnezeu, iar aici o formă pământească nu este lipsită de păcat, deci nu poate ajunge la perfecțiune.
- Cum intră diavolul în om?
- Fie că în el găseşte locul pregătit, pentru că omul nu merge la biserică. Nu se împărtăşeşte. Nu se roagă. Fie că e trims prin farmece şi vrăji. Este acum o femeie pe care au adus-o două personae care nu-i sunt rude, pentru că familia a dat-o afară din casă. Cele două femei, adevărate credincioase, au adus-o de pe drum şi au adus-o la noi la mânăstire şi stau cu ea aici să ne rugăm Împreună să-I facem pe diavol să iasă din ea.
Asistăm la una dinrugăciunile de dezlegare de  farmece pe care PărinteleArgatu le rosteşte, de trei oripe zi, în fața credincioşilor.Deodată o făptură care parcănu mai are chip omenesc. Începe să se agite şi scoatăsunete ininteligibile. Fața i se
contorsionează într-o grimasă hidoasă. Din sunetele ce le articulează biata femeie seînţelege cu greu câte un cuvânt; "Coada, coada ... Arde ... coada ... Arde ...Ardee. icoanele,icoanele. La sfârşitul rugăciunii, părintele scoate toată lumea afară şi rămâne singur cu femeia posedată. Nu ştim ce-i citeşte, dar ritualul se repetă de câteva ori pe zi până când diavolul va ieşi din ea.

- În ultima vreme au apărut tot felul de persoane care-şi spun bioenergeticieni.Cine sunt ei?
- Astea sunt ispite satanice,pentru că atrag omul În locuripe care el nu Întelege ce seîntâmplă. Dar multi se înşealăşi cad în păcatul trufiei : ei au acces unde alții nu pot ajunge ... Unii dintre ei îşi dau seama şi se întorc la credinţă,regretând că s-au lăsat înșelați.
- Dar cum s-a ajuns aici, pentru mulți cred în energii?
- Timp de 40 de ani, şi mai mult chiar, oamenii nu au avut credinţă, ei au pierdut ce  aveau mai scump în viaţă. In schimb li s-a oferit partidul care "aduce fericirea în lume". Am văzut noi ce fericire ne-a adus. însă tinerii vin tot mai mulți la biserică. O caută, chiar dacă părinții lor nu i-au învățat. A venit la mine un tânăr de vreo 30 de ani și m-a rugat să-I botez. De ce? l-am întrebat. «Pentru că nu vreau să ajung să mă întrebe copilul meu, când o fi mare, de ce nu sunt si eu botezat ca el. Să nu-mi fie ruşine de el mai târziu». Aşa zice la Scriptură. «La vremea de apoi, copiii vor învăța pe părinţi credința».
- Ce sunt bolile? De ce vin ele peste oameni?
- Unele sunt trimise prin farmece. A venit o familie cu un copil care nu mai mânca, nu dormea. Am văzut că a făcut cineva farmece împotriva familiei şi a lovit copilul. Au ținut părinţii post negru şi au făcut masluri până a început copilul să mănânce iar. Dacă părinţii lui nu ar fi avut credinţă, nici copilul nu s-ar fi vindecat. Alte boli vin ca încercare: îl cuprinde pe om deznădejdea sau nu? Dar sunt unele boli care vin pentru că aşa este omul, slab şi fără putere. Important este să nu-ți pierzi credința. Fără ea nu ai rost pe lume...
George Cristea
Revista “Bucuresti Match” Anul 1, nr.4, pg.10, 1994


Parintele Argatu: “S-au pus pe capul meu 300.000 lei


Părintele IlarionArgatu are harul alungării diavolului. In fața chiliei sale de la Mânăstirea Cernica, pelerinajul credincioșilor este neîncetat. Uneori ei aşteaptă zile întregi ca să-şi poată spune necazul şi să primească sfatul cel bun.
Uneori aşteptarea sau slujba sunt tulburate de țipetele şi zvârcolirile câte unui posedat de diavol . Sunt clipe greu de suportat pentru firile mai sensibile.
Netulburat, pe o voce scăzută, abia inteligibilă, părintele octogenar rosteşte, de câte trei ori pe zirugăciuni de dezlegări de farmece. A fost şi el încercat
de draci. A biruit, de fiecare dată, ducând mai departe lupta cu forțele malefice ale iadului. Printr-o mare credință, prin jertfa postului şi puterea rugăciunii.

Despre viața sa de mare zbucium şi neclintită credinţă, ne vorbeşte Părintele Argatu.
- La 18 iulie 1948, în timp ce eram la slujbă, în biserică, a venit plutonierul să mă
ridice pentru că fusesem acuzat de «instigare contra ordinii publice», dar credincioşii nu m-au lăsat şi am reuşit să fug şi să mă ascund. S-au pus pe capul meu 300.000 de lei, bani pe vremea aceea. Dar tot nu m-au găsit. M-au ascuns părinții mei, în Valea Glodului, într-o magazie, la care au făcut un perete fals şi în cămăruța aceea am stat şi iarna, de se făcea promoroacă pe perete. Ca să mă pot încălzi şi eu, au trecut un burlan de la sobă pe acoperiş, şi aşa nu am înghețat de tot. Securiştii stăteau afară, înconjurând casa. Ei bănuiau că sunt aproape. Ca să-i
facă pe părinți să iasă, noaptea făceau gălăgie pe la cotețul găinilor sau pe la porci. Dar nu m-au găsit. După cinci ani, s-a dat al doilea mandat: «organizator de complot contra statului». La proces am scăpat uşor pentru că procurorului Popescu i-a fost milă de copiii mei. Aşa nu m-au condamnat la moarte, numai la închisoare pe viață. Dar nici atunci nu m-au prins. Am stat 4 ani, vară-iarnă, într-o şură, în fân. Veneau nişte țărani să-mi aducă mâncare pe ascuns, doar de două ori pe săptămână. Beam apă de ploaie din streaşină sau de la zăpadă. Toate acestea mi s-au tras pentru că nu am vrut să mă înscriu în partidul comunist. Dintre toți cei 175 de preoți din județul Iaşi, numai eu nu am trecut la «partidele democratice». Din cauza aceasta am pătimit 16 ani de prigoană, ani pe care nu mi i-au recunoscut ca vechime. Atunci era Ana Pauker. Şi m-au pus să plătesc şi o amendă de 50.000 de lei, deşi nu aveam salariu, iar copiii mei erau mici: la prima condamnare cel mai mic avea 30 de zile, iar cel mare cinci ani. Mi-au luat tot ce aveam şi le-au dat la colectivă, iar când am fost amnistiat, în 1964, am luat totul de la început. Impreună cu preoteasa mea am strâns bani de la sătenii din Boroaia şi am ridicat în două luni biserica ce se vede şi azi. Aproape imediat după ce am terminat biserica, soția a murit, deşi nu avea decât 50 de ani. Atunci m-am
hotărât să merg la Mânăstire. Intâi am fost la Antim, apoi la Căldăruşani, şi la Cernica. Insă cei patru ani pe care i-am trăit în ascunzătoare au fost cei mai importanți. Atunci am zis: dacă scap, voi ridica două mânăstiri în Israel. Şi am scăpat, iar la ora actuală este cumpărat deja un loc la Ierihon pentru una dintre mânăstiri, iar pentru cea la Bethleem mai e nevoie de acte. Dar se face şi aceea, cu ajutorul credincioşilor care contribuie fiecare cum poate. Am primit şi donații de la românii din străinătate, şi chiar de la evrei. Pe unii dintre ei i-am şi botezat. Cinci evrei am botezat ortodocsi și sunt mai credincioşi ca ații. . .In cei patru ani cât am stat ascuns am ajuns să văd ce nu se vede, am văzut unde ajung sufletele copiilor ovortați. Am văzut Maica Domnului cu o eşarfă, care este Sfântul Acoperământ şi cu care m-a scos din multe necazuri. Când mi se arăta eşarfa, cei
care mă cautau nu mă vedeau pe mine parcă eram invizibil. Chiar dacă erau foarte aproape, mai să mă calce pe picioare ... Dar şi diavolul m-a ispitit, când a luat chipul Maicii Domnului. Atunci m-am rugat atât de mult, încât ispita s-a risipit şi atunci mi-am dat seama că nu a fost decât o vedenie.
 
Sursa: Idem, Pag9
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 2860
Afisari total: 12865155
Vizitatori online: 2

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol