- MARTURII ALE IERARHILOR, PREOTILOR SI MONAHILOR.... pg 78 - 80

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

„O lume nebună... nebună...nebună...”⁴⁰

Dacă nu m-aş fi născut, duhovniceşte vorbind, acum 22 de ani probabil că m-aş fi smintit rău de tot, privind, auzind şi comentând “anomaliile şi căderile în adânc” ale creştinismului ortodox din ultima vreme..., în care se face tot mai auzită şi văzută voia şi acţiunea diavolului..., iar vocile îngereşti şi sfinte din cerurile Domnului sunt tot mai reduse şi răstălmăcite după voia celui rău şi distrugător de suflete..., Cum altfel putem înţelege această ştire conform căreia, o oarecare episcopie din ţară îşi permite să spună astfel de“minciună bine ticluită” care afirmă că în Biserica Ortodoxă Româna nu există slujbe de exorcizare!!! Îmi pare nespus de rău că îndrăznesc să contrazic o astfel de afirmaţie, dar... şi nespus de bine că pot vorbi deschis... acum în anii de libertate spirituală câştigaţi cu sânge...Despre marele exorcist al României, cel care mi-a format fiinţa în lumina lui Hristos şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, nu aş putea să nu îmi amintesc de zeci şi sute de zile în cei 5 ani de ucenicie şi formare la Mănăstirea Cernica, când dânsul era înarmat cu toate armele necesare unui război spiritual (ajunare până la 12 noaptea, Sfânta Liturghie,milostenie, dragoste pentru Creator şi creaţie şi în plus Moliftele cele mari ale Sfântului Vasile, care nu sunt altceva decât forma clasică de exorcizare a diavolului, din tradiţia de sute de ani a bisericii universale.

Desigur, am destui martori (pe care m-am gândit să-i chem la o mărturisire publică) care alături de mine, în zile fierbinţi de vară, ca şi în seri lungi de iarnă.

La racla Sfântului Calinic, am văzut şi auzit ( de multe ori îngroziţi), manifestări violente ale celor posedaţi de diavol (femei, bărbaţi, tineri sau foarte tineri, uneori bătrâni). De multe ori răcnetele şi violenţa acestora se îndreptau către barba şi veşmintele Părintelui Argatu, pe care cu greu îl scoteau alţi călugări tineri care interveneau în ajutor, imobilizând câte 4-5 bărbaţi tineri la o persoană care se zbătea cu violenţă maximă urlând injurii la adresa bisericii, a sfinţilor şi a Părintelui Argatu. Când se sfârşeau molitfele se linişteau persoanele, care de multe ori nu erau conştiente de violenţa lor, ci dimpotrivă se linişteau şi cu lacrimi adevărate cerşeau milă şi iertare la Domnul. Momente incendiare şi uluitoare!!! Numai cine a stat în preajma unui astfel de om poate spune ca mine că am văzut fulgere şi săbii de foc ieşind din ochii Părintelui Argatu în clipele de mare tensiune în Moliftele Sfântului Vasile. Aaaa...! Că nu sunt mulţi preoţi care să se încumete la o astfel de luptă, că ea necesită o igienă desăvârşită trupească şi sufletească şi o credinţă de fier cu o dragoste de foc pentru om şi Dumnezeu..., asta e altă discuţie. Dar felul în care se aruncă cu barda...este de neînţeles^.41

__________________________________________________

40.-sursa: blog Maica Ecaterina, 21.07.2008

41.- Cazul “Tanacu”

Măicuţa Marina, stareţa Mănăstirii „Sfântul Sava”, vindecată de Părintele Ilarion Argatu⁴²

Iată o minune mare care i s-a întâmplat măicuţei Marina, stareţa Mănăstirii Sfântul Sava, de lângă Poiana Teiului, pe când era ucenica Părintelui Ilarion. Datorită unei mătuşi care umbla cu necuratul (era vrăjitoare), Marina a fost luată în posesie de duhurile rele. Cea care va scrie aceste rânduri îşi aduce aminte cum, mergând la Părintele Argatu la Cernica, măicuţa Marina îşi lovea capul de podeaua din chilia părintelui. Atunci Părintele Ilarion certa duhurile rele cu puterea rugăciunii şi îi spunea Marinei: “Cuminte, Marina!” Mulţi ani nu am mai ştiut nimic de măicuţa respectivă. Dar într-o bună zi, cu puţin înainte de trecerea la cele veşnice a Părintelui Constantin Galeriu, am venit în ţară în concediu.

Am mers la chilia Părintelui Argatu, la Cernica (părintele trecuse deja la cele veşnice), m-am rugat şi i-am mulţumit pentru tot sprijinul primit. Aveam în gând să merg într-un pelerinaj, dar nu ştiam cum să obţin unul într-un timp record, care se încadra în concediul meu limitat. M-am oprit la Biserica Sfântul Pantelimon, am intrat la locul unde se vindeaulumânările, să mă uit la cărţi şi am întrebat-o pe creştina care vindea lumânări dacă nu se întamplă să ştie vreun pelerinaj.

-Chiar acum este unul, dar nu este un pelerinaj precum altele, ci se merge 4 zile la aceeaşi mănăstire de maici, aflată la început, în construcţie! Mai este un singur loc disponibil.

Eu vroiam să o iau şi pe mama şi m-am mâhnit auzind,dar ceva m-a îndemnat să spun imediat “Da!” Ajunsă la mănăstirea respectivă stăteam pe o buturugă de lemn alături de alte creştine şi ascultam ce le povestea stareţa. La un moment spunea căa fost ucenica Părintelui Argatu. Ceva m-a îndemnat săo întreb:

-Cum vă cheamă, măicuţă?

-Marina! Mi-a răspuns.

-Nu sunteţi cumva măicuţa care venea la părintele pentru exorcizare? Am întrebat-o, fărăsăştiu de unde îmi vine aceastăîntrebare (o văzusem o singurădatăpe maicuţa, cu ani în urmă, în chilia părintelui). S-a uitat la mine zâmbind şi mi-a spus:

-Ba da! Părintele m-a vindecat!

Atunci mi-am dat seama cum se legaseră toate: mă întorsesem de la Cernica, de la chilia în care vieţuise părintele şi el îmi îndrumase paşii din lumea nevazută să mă opresc la Biserica SfântuluiPantelimon, să întreb acolo de un pelerinaj, pentru ca în cele din urmă să ajung la mănăstirea unde era maică stareţă fosta lui ucenică, vindecată de el. Locul mănăstirii respective a fost sfinţit de însuşi Părintele Ilarion, înainte să treacăla cele veşnice.

__________________________________________________

42.-Maria Irimescu, www.romanita.net–mărturie, din 22.05.2006

Iisus Hristos