- MARTURII ALE CREDINCIOSILOR.... pg 81 - 100 - Duhovnicul Ortodox Ilarion Argatu

Stiri si noutati

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol

Ultimele comentarii

- MARTURII ALE CREDINCIOSILOR.... pg 81 - 100

Mărturii ale credincioşilor

Mărturii

ale Domnului Dan Antonovici

S-a dăruit slujirii lui Dumnezeu,s-a dăruit slujirii oamenilor..,⁴⁵

Viaţa Părintelui Ilarion Argatu a fost o viaţă de martir şi o viaţă de sfânt. S-a dăruit slujirii lui Dumnezeu în post, rugăciune, smerenie şi multă răbdare în multa lui prigonire din partea autorităţilor şi din partea celor care l-au invidiat pentru aceasta. S-a dăruit slujirii oamenilor, pe câţi nu i-a izbăvit părintele prin rugăciunile sale de necazuri, de boli, de vrăjmaşi, de farmece si descântece. Câţi demonizaţi au avut scăpare şi vindecare prin rugăciunile Părintelui Ilarion Argatu? De mic copil îl ştiu pe părintele, când în braţe mă ducea mama la Boroaia, unde sub epitrahilul părintelui aveam scăpare din necazuri, încurajări şi mângâiere în ispitele ce ne încorsetau. Cine poate să-l uite pe bunul, blândul şi mereu rugătorul părinte. Cine în ziua de azi mai face rugăciuni ca Părintele Argatu? Cine te mai invită astăzi la rugăciune aşa cum o facea Părintele Argatu? Cine mai zice ca părintele: stai să-ţi citesc o rugăciune şi totul o să fie bine? Nimeni nu mai are timp să te asculte, să te sfătuiască, şi să se roage pentru tine. În fotografiile în care este imortalizat Părintele Argatu se vede pe chipul său o lumină ce radia din lăuntrul său. Mai în toate fotografiile chipul său este mai mult o pată de lumină decât un chip colorat de om. Hainele îi sunt bine exprimate în formă şi culoare dar chipul său este alb, aproape că nu se definesc trăsăturile feţei în contrast. De aceea mulţi spuneau că nu se pot uita în ochii părintelui. Avea ochii atât de pătrunzători că te topeai la gândul că eşti un om păcătos ce stă în faţa lui. Nu este o exagerare a unui “fan” aşa cum mai nou au început unii fără respect să se exprime amestecând lumescul cu cerescul. Numai cine nu a stat niciodată de vorbă cu părintele, poate să se exprime oricum. Avea un dar al iertării care nu se poate exprima în cuvinte omeneşti, sau omenescului îi este străină iertarea sau trecerea cu vedere a ceea ce-ţi fac ţie vrăjmaşii, însă părintelui ba. Pe aceasta se cunoaşte că, părintele a avut o viaţă de sfânt, prin multitudinea de încercări şi marea de vrăjmaşi. Este vreun sfânt să nu fi trecut prin încercări şi să nu fi fost duşmănit? Nu este! Pentru că diavolul este vrăjmaşul lui Dumnezeu direct din toate timpurile şi toate locurile şi prin oameni indirect. Cu cine se luptă acest vrăjmaş cu păcătoşii şi comozii? Nici într-un caz! Doar cu cei ce împlinesc Voia lui Dumnezeu duce lupta, în mod direct şi dacă nu reuşeşte atunci se foloseşte de oamenii din jurul sfântului. Părintele Ilarion la plecarea din această lume cred că putea rosti şi el cuvintele Mântuitorului după Inviere: “Indrăzniţi că Eu am biruit lumea”. Părintele Ilarion a îndrăznit şi a biruit.

Evlavia poporului faţă de persoana Părintelui Argatu este mai mare decât evlavia colegilor preoţi sau a celor mai mari. Se vede, se simte, se aude. Nici Mântuitorul nu a fost iubit de mai “marii preoţilor”, şi atunci, pentru noi se explică totul. Am auzit de la unii studenţi teologi că la Facultatea de Teologie, este un asistent pe lângă catedra de muzică, care în câteva rânduri l-a criticat pe Părintele Ilarion Argatu de faţă cu studenţii, din invidie că în satul unde este preot, credincioşii vorbesc de Părintele Ilarion şi de sfaturile pe care le primeau de la dânsul. Deci, ce trebuie să înţelegem din aceasta, ce putem să înţelegem? Se vede ce fel de formare şi educaţie se face viitorilor preoţi, care studiază pe băncile şcolii de teologie, nu de a avea modele pe duhovnicii bisericii noastre ci de a-i critica.

Nu-i de mirare că articolul de mai sus confirmă o stare de fapt. Nici comentariile de mai sus nu sunt întâmplătoare sau fabricate, ele exprimă prin excelenţă un adevăr care mai târziu va fi limpede pentru toata lumea.

____________________________________________________

45.- Dan Antonovici, comentariu, 27.07.2010. Sursa: www.catolica.ro

Sfinţenia Părintelui Constantin Sârbu⁴⁶

Mă bucură prezenţa Părintelui Ilarion Argatu în viaţa Părintelui Constantin Sârbu şi mai ales în calitate de duhovnic. Părintele Argatu fiind la rândul lui un mare duhovnic şi un preot călugăr cu o viaţă şi trăire sfântă, cu daruri primite de la Dumnezeu cum a fost cel al vederii cu duhul. Părintele Argatu l-a văzut pe Părintele Constantin Sârbu în timp ce-l împărtăşea în starea de sfânt, aşa cum mărturiseşte acea doamnă din articolul de sus. Am mai găsit despre aceasta chiar în una din cărţile scrise de nepotul său, Pr. Argatu V Ioan în “Fapte minunate din viaţa de duhovnic a Părintelui Ilarion Argatu”, editura Mila Creştină, 2009, pag.222, în capitolul: “Pe când îl împărtăşeam am văzut aureola în jurul capului Părintelui Constantin Sârbu”. Aureola în jurul capului spunea Părintele Argatu înseamnă starea desfânt.M-a impresionat mărturia Părintelui Constantin Sârbu: “M-au ars cu fierul roşu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut dar le-am spus: «Puteţi să mă chinuiţi cât vreţi, dar nu mă lepăd de Hristos»”. Aşa ceva citesc în vieţile Sfinţilor Martiri de pe timpul împăraţilor păgâni ai Bizanţului şi ai Romei: Nero, Liciniu, Maximilian şi alţii, au fost vreo zece la număr. Citind acestea acum cred că Părintele Constantin este aşa cum l-a văzut Părintele Argatu, un sfânt.

______________________________________________________

46.-Dan Antonovici, comentariu 01 Aug 2010, Preotul mărturisitor Constantin Sârbu :”Cât mai aveţi preoţi, cercetaţi-i şi împărtăşiţi-vă”. sursa: www. Razboi întru cuvânt.ro

Am încredere în Părintele Ilarion şi cred că este un sfânt⁴⁷

Mă numesc Iancu Costel, sunt născut în judeţul Iaşi, comuna Todireşti, satul Băiceni. Momentan lucrez la Miercurea Ciuc, sunt cadru militar, şi aş vrea să spun că am fost la Părintele Argatu Ilarion la Mănăstirea Cernica în anul 1996, cred, eram în concediu. Am mers, cu o soră de a mea şi cu un cumnat care locuiau la Timişoara. Vroiam să vorbesc cu Părintele Ilarion despre câteva probleme de ale mele. Când am ajuns acolo şi mi-a venit şi mie rândul să intru la părintele am intrat şi de la uşă l-am văzut pe părintele că stătea cu ochii închişi pe un fotoliu. În mintea mea mi-am zis: Doamne, eu vin o zi întreagă de la Timişoara la Bucureşti şi părintele doarme! Atunci, părintele, îmi zice:

-Dar, tu crezi că eu dorm? M-am cutremurat sincer, m-am dus lângă părintele şi i-am povestit despre problemele pe care le-am avut. Am stat vreo două zile la Bucureşti şi am participat la multe slujbe făcute de părintele, printre care ştiu că era o măicuţă, parcă Maria o chema şi care era posedată de diavol şi se ruga de părintele s-o boteze că nu este botezată. Când îi făcea rugăciuni, făcea foarte urât încât de frică m-am prins de mâna părintelui de am crezut că-i rup mâna, aşa de frică-mi era. Atât de rău era posedată măicuţa aia încât când îi făcea rugăciuni nu puteau s-o ţină 4-5 călugări. Când îşi revenea zicea:

-Părinte, vă rog să mă botezaţi că nu sunt botezată. Când părintele îi citea rugăciunile striga şi ţipa la părintele, printre care şi „ce, vrei să mă botezi? Când ţi-oi da cu un lighian în cap..!” şi multe alte prostii şi lucruri urâte. Iar când îşi revenea stătea numai la picioarele părintelui şi îl ruga s-o boteze. Până la urmă părintele a vorbit cu cineva cu maşina ca să-i aducă pe părinţii măicuţei la dânsul. Părinţii măicuţei au fost aduşi şi au mărturisit că într-adevăr măicuţa nu a fostbotezată. Părintele, pe baza declaraţiei părinţilor a botezat-o.

A scăpat măicuţa de diavolii care o chinuiau.

Am rămas foarte impresionat de puterea rugăciunilor părintelui şi de aceea de fiecare dată când vin în zona Moldovei, trec prin Boroaia şi merg la părintele să spun o rugăciune ca Dumnezeu să mă ajute în continuare.

Vreau să spun că atunci când am fost la Bucureşti mi s-au rezolvat problemele pe care le-am avut, de aceea am încredere în Părintele Ilarion şi cred că este un sfânt.

______________________________________________________

47.- Iancu Costel, Miercurea Ciuc, mărturie, 07.11.2011

Vindecare de durere de spate⁴⁸

In prima săptămână după dezgroparea Părintelui Argatu, am fost de vreo două ori să mă închin la moaştele părintelui. Eram bolnavă, operată la coloana vertebrală, am fost şi paralizată şi aveam nişte dureri cumplite, de abia mergeam. Am fost cu gândul că poate Părintele Ilarion o să facă minune cu mine şi o să-mi treacă durerile. Drept să vă spun când am fost prima dată eram cam îndoielnică, nu credeam că Părintele Ilarion o să mă vindece. Şi a doua oară tot cu îndoială, eram însoţită de vecinii mei, pentru că stăteau ei la rând, am stat şi eu, nu credeam că am să pot sta la rând până ce voi ajunge să mă închin, era multă lume care aştepta să se închine, am stat dar vă spun cu îndoială. Când am ajuns în faţa raclei, am spus o rugăciune şi-l rugam pe părintele Ilarion să mă ajute să scap de boală şi de durerile pe care le aveam şi care erau insuportabile. Când am ajuns în dreptul raclei, am simţit o răcoare aşa pe mijlocul spatelui şi un miros deosebit de plăcut şi-mi ziceam: Doamne, da, numai eu simt mirosul acesta? pentru că am văzut că nimeni nu a spus că ar simţi acel miros. Îmi era ruşine să întreb pe cei din jur dacă simt mirosul acela, am tăcut, mă temeam să nu râdă careva de mine. Vă spun că din acel moment nam mai avut nimic, n-am mai simţit nici-o durere până astăzi. Curentul acela rece mi-au luat durerea şi pot merge fără probleme, nu m-a mai durut de atuncea. Am cumpărat cărţi pe care le citesc şi în fiecare seară mă rog şi Părintelui Ilarion. Cu adevărat am găsit uşurarea durerilor la racla Părintelui Ilarion. De atunci spun la toată lumea ce minune s-a făcut cu mine la racla părintelui. Unii sunt îndoielnici aşa cum am fost şi eu îndoielnică la început dar acum cred cu adevărat că părintele face minuni dacă te rogi.

____________________________________________________

48.- Mărturia unei enoriaşe din parohia „Învierea Domnului”din Municpiul Fălticeni, judeţul Suceava. 18.07.2011

Mărturii

ale Dlui Ştefan Stareţu din Braşov

Părintele Ilie Cleopa şi Părintele Ilarion Argatu⁴⁹

Părintele Cleopa era un dascăl al cuvântului. Memoria sa totală se îmbină armonic cu abilităţile exorciste ale Părintelui Ilarion Argatu. Amândoi formau o unitate mărturisitoare care a funcţionat unitar, Părintele Ilarion fiind în felul său unic între fiii duhovniceşti ai Părintelui Cleopa, formând cu acesta un dublet, fără de care nu pot fi înţeleşi nici unul integral. Părintele Cleopa era cuvântul, iar acest cuvânt ajungea în popor prin Părintele Argatu, chirurgul. Părintele Cleopa asigura manualul de funcţionare a slujirii preoţeşti, iar Părintele Ilarion practica. Uşurarea credincioşilor era cea mai înaltă formă de comuniune pe care Părintele Ilarion o transmitea în popor. Oricât ar fi omul de învăţat, el este supus forţelor răului. Exorcizarea era realizată prin cunoştinţa raţiunilor nevăzute celor neiniţiaţi, de care Părintele Cleopa era în cunoştinţă. Lupta cu diavolul este fundamental în înţelegerea mecanismului rugăciunii şi vieţuirii sfinte a marilor duhovnici. Părintele Cleopa nu acţiona în spaţiile largi ale societăţii, braţul său era Părintele Ilarion.Cum relaţiile dintre părinte duhovnicesc şi fiu duhovnicesc sunt similare relaţiilor intertreimice dintre Tată şi Fiu, care însă dau o singură lucrare a lui Dumnezeu ca unitate treimică, aşa şi relaţia Părintelui Ilarion cu Părintele Cleopa a fost fundamentală. Trecutul mărturisitor al amândurora este copleşitor. Dumnezeu le-a unificat nevoinţa în relaţia duhovnic fiu duhovnicesc. Substanţa acestui dublet iniţiatic teologic şi sacerdotal este unică în ortodoxia de la nordul Dunării, fiind similară relaţiei dintre Sf. Nicolae Velimirovici şi Sfântul Justin Popovici. Structura învăţăturilor Pr. Cleopa şi Pr. Ilarion este similară. Simplitatea, forţa implicată în afirmaţii, francheţea şi puritatea dogmatică sunt unice. Se vede că un singur duh îi unifică. Preocuparea pentru detaliul ritualic al vieţii duhovniceşti, ca expresie a actului de devoţiune, în fapt liturghie personală a credinciosului, ne relevă substanţa evlaviei ortodoxe - acţiunea, nu speculaţia. Preocuparea pentru mântuire, pentru trăirea efectivă a mântuirii este aceeaşi. Cunoştinţele demonologice ale Părintelui Cleopa îşi găsesc aplicarea în cunoştinţele legate de exorcizare a Părintelui Argatu. Există o simetrie ca între vinul dintr-un pahar şi pahar. Vinul umple paharul, iar paharul e bine construit pentru a-l cuprinde. Aşa Părintele Ilarion a fost construit pentru ca învăţătura Părintelui Cleopa să îl umple. Fondul lor comun este vechea tradiţie duhovnicească ortodoxă moldovenească.

__________________________________________________

49.-Stareţu Ştefan-Braşov,articol, din data 18.09.2011

Eu am văzut sfinţenia de la Boroaia şi mă ţin de ea!⁵⁰

Eu am simţit har mult după ce am fost la Boroaia, pe viaţă mă voi ruga Sfântului Părinte Ilarion. Am trimis la Putna la un părinte Dosoftei o icoană, o poză cu Părintele Ilarion şi i-a plăcut. De-aia zic... am făcut poză după icoană şi am trimis-o pe net. Ştiu că sunt preoţi în Mănăstirea Putna care vorbesc de bine de PărinteleArgatu. Da... e imposibil dacă vezi moaştele... şi oricum toţi ce vorbesc rău de Părintele Ilarion o fac de la diavol, adică cine e ortodox şi normal vorbeşte de bine. IPS Pimen vine şi el la Boroaia, am înţeles că IPS Pimen îl iubeşte pe Părintele Ilarion, sigur! Oricum eu am văzut sfinţenia de la Boroaia şi mă ţin de ea! E cel mai sincer loc în sfinţenie şi mărturisire, aşa cum era mai demult în toată ţara, e ortodoxia nealterată de modernism şi dedublare... asta mi-a plăcut... cum simţeam eu când eram mic şi mergeam la ţară... însă cu sporire harismatică, acum nu mai e aşa nici în mănăstiri pentru că nu a fost nici cea mai mică lepădare. La Părintele Ilarion... şi harul e complet, cred că cine vine îşi dă seama. Nu prea e cunoscut... ceea ce iarăşi este o lucrare a Părintelui Ilarion... pentru a fi autentic. Însă cel mai bine simt cei cu zdrobire care îşi doresc ceva şi simt că Dumnezeu le poate da, are putere. Cine vine să facă turism sau cultură nu are cum să simtă... sau se fereşte să simtă că nu are dorinţa totală de viaţă şi bine în el. Întotdeauna mi-am dorit să am curaj să îi cer lui Dumnezeu sincer frumosul, bucuria, ortodoxia, păcatul e că nu ştim să cerem... ştiinţa e a cere.

Am citit prima dată o carte găsită la o librărie în Braşov în care era şi viaţa părintelui şi învăţăturile despre căsătorie, despre vrăji şi m-a uimit. Vreau să mai trec curând pe la Boroaia, da... şi vreau să am toată colecţia.

Mi-a plăcut cartea despre căsătorie... da... era o unificare a minţii ce se producea când citeam şi o despătimire... nu ca la cărţile ştiinţifice... risipire./.../

Îmi plac mult cărţile... şi editura...

Slavă Domnului!

Şi mulţumesc mult!

Boroaia e comoara din inima mea!

E giuvaerul.

______________________________________________

50.-Ştefan Stareţul, Braşov, mess-net, din15.09.2011

Poporul canonizează primul⁵¹

Am simţit de când am fost la Boroaia o statornicie, parcă mi-au venit minţile în cap. În ultimul timp am fost zbuciumat, e o revenire la matricea sufletească pură, pierdusem asta în ultimul timp.

Părintele Ilarion a fost prigonit şi de securitate de aceea sensul prigonirii sale, nu că ar fi avut secrete care să fie primejdie pentru stat ci îi uimea cu forţa rugăciunii şi voiau să îl blocheze... de aici prigoana şi supravegherea de erau un detaşament special de securişti care se ocupa numai de el, da... ca şi în închisori. Aceia din închisori nu mai reprezentau nimic. Dacă îi scotea din închisoare, erau consideraţi nebuni de societate căzută şi nu era nimic periculos... dar vroiau să afle tainele ortodoxiei şi era o prigoană-disecţie dar nu au putut afla nimic, că prigonitorii nu aveau Duhul Sfânt. Cei din închisori, da... sunt preferaţii mei, acolo am găsit cea mai mare şi concentrată forţă mărturisitoare din lume.

Am pornit citind pe Sfântul Nicolae Velimirovici şi Sfântul Iustin Popovici din Serbia echivalentul Părintelui Ilarion, da... am văzut o imagine a sa cu mâinile întinse binecuvântând având în spate o cruce.

Am fost în Serbia de două ori..., m-am împărtăşit la Studenica unde e mormântul Sfântului Simeon... şi la Boroaia am găsit un loc unde se simte la fel, de aceea sunt uimit... dar asta e de la prigoană. Merită mers în pelerinaj... sunt mulţi sfinţi căsătoriţi, a fost o vocaţie la sârbi, căsătoria ce sfinţeşte. Sunt dinastii de sfinţi tată, fiu... etc... sfinţi din tată în fiu: Sfinţii Lazăr şi Milita, Ştefan şi Elena, Simion şi Anastasia, Ştefan Brankovici şi Anghelina... şi asta mi-a plăcut... e poporul cu cei mai mulţi sfinţi căsătoriţi. De aici forţa mărturisirii. S-au canonizat fiu pe tată. Forţa de mărturisire e mai mare la cei căsătoriţi... nu ştiu de ce... atunci apare dorinţa de a-ţi da viaţa pentru Hristos.

În Serbia existau dinastii preoţeşti care sunt sfinţi cu moaşte unul după altul, cum au fost şi dinastii imperiale la fel. Din familii ca acestea au ieşit Sfântul Nicolae Velimirovici sau Sfântul Justin Popovici, acolo au fost toţi canonizaţi. Sfântul Iustin Popovici a murit in 1988 şi a fost canonizat anul acesta(2011)

Părintele Ilarion are asemănare cu situaţia din Serbia... a fost căsătorit, şi apoi s-a călugărit... aşa a făcut Sfântul Simeon, în aşa fel încât copilul şi-a văzut tatăl călugăr. La noi nu vor să înţeleagă. Eu am înţeles că în Serbia, oamenii au fost contemporani cu sfinţii aşa este şi la Boroaia însă la noi oamenii cred că sfinţii sunt demult, undeva departe în timp... plus de asta, şi foarte ciudat, să judece asprimea aparentă a unor duhovnici,că aici sunt contestările la Părintele Ilarion, uitând că ortodoxia e ortodoxie, nu se schimbă, nu se "modernizează", de asta nu vor să îl recunoască pe Părintele Ilarion, că a fost sfânt contemporan cu ei... şi nu pot recunoaşte asta... parcă îi urzică, dar în Serbia asta e normal... să fi fost student la teologie şi să fi

avut profesor azi canonizat.

La Părintele Ilarion însă sunt lucruri cunoscute în ortodoxie... afirmate de toţi... inclusiv el ne-a lăsat tezaurul de luptă cu vrăjile care se putea pierde la noi. Ar fi Părintele Ilarion şi Părintele Sofian Boghiu care să corespundă paralelei între Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Postitorul.

Dimensiunea exorcistă a ortodoxiei a existat întotdeauna. Sfântul Sava circula pe Dunăre, ieşeau dracii din apă. A rămas până azi la sârbii din Banat memoria exorcizării Porţilor de Fier de către Sfântul Sava. Sfântul Nicodim s-a luptat cu balaurul în peşteră la Tismana. Aceşti sfinţi, unii au dimensiunea dogmatică cu cea exorcistă... e normal aşa... aşa erau şi apostolii. Când intra Sfântul Apostol Pavel într-o cetate, se spărgeau idolii. Avea şi dimensiune dogmatică. Dacă devine totul scolastic atunci vom deveni catolici, de asta nu sunt de acord cu interzicerea exorcismului. De exemplu, la Frăsinei s-au făcut presiuni să nu se mai facă exorcizări... există profesori care le contestă. Dacă s-ar interzice exorcismul atunci diavolul ar fi lăsat liber de a se mişca în lume şi de a odomina, ar face ce ar vrea cu omul. Asta şi vor cei ce vor să interzică. Vor să facă piramida antihristică... exact... şi exorcismele le strică mecanismele, le strică proiectele, sunt sabia Duhului Sfânt. Şi Sfântul Nectarie era exorcist. La noi în Moldova şi în Serbia cea mai des întâlnită scenă e Sfântul Gheorghe zdrobind balaurul, e o atestare a exorcismului in iconografie. Şi Sfântul Sava aduna la Studenica din toată Serbia îndrăciţii la 1200 şi scotea demonii. Sfântul Simeon a alungat vrăjitoarele... toate s-au dus în Bosnia, unde au făcut o ţară separată care a luptat tot evul mediu cu Serbia şi avea ca religie bogumilismul, o formă de vrăjitorie.

Părintele Cleopa avea memorie... e corect... însă, Părintele Ilarion avea substanţă. În fiecare epocă într-un spaţiu ortodox există o supapă prin care se scot demonii. Părintele Ilarion a fost pentru România.

Da, vreau să fac o comparaţie între Părintele Cleopa şi Părintele Ilarion care seamănă mult ca tip de învăţătură.... de aceea similitudinea de învăţătură... de duh... între Părintele Cleopa şi Părintele Ilarion, parcă era acelaşi duh... Mama când a citit pe Părintele Ilarion a zis exact asta: parcă e Părintele Cleopa. Moldova duhovnicească e ctitoria lor a Părintelui Cleopa şi a Părintelui Ilarion. Sunt convins că vor fi canonizaţi, e o chestiune de timp, şi Pr. Cleopa, şi Pr. Sofian, şi Pr. Ilarion, şi Pr. Paisie Olaru. Suntem singura ţară care nu a făcut canonizări de sfinţi cotemporani, cel mai nou e Sfântul Ioan Iacob de laNeamţ. Imposibil să nu vină oameni care să dea drumul la canonizări. Dacă noi vom fi vrednici şi râvnitori, vom grăbi... un popor poate primi proslăvirea unui sfânt dacă şi el este sfânt. Poporul sârb s-a sfinţit în război pe când poporul român încă nu s-a purificat după comunism. De aceea a îngăduit Dumnezeu la sârbi să se canonizeze sfinţi, pentru a arăta harul morţilor pentru Hristos în război. La noi încă nu e aşa... dar prin rugăciuni poate se va aduna har.

Poporul canonizează primul, e şi criteriul de recunoaştere a poporului la canonizare.

__________________________________________________

51.-Stareţu Ştefan, Braşov, mess-net, din 17.09.2011

Duhovnicia şi exorcizarea⁵²

Duhovnicia este o încărcătură harismatică rezultată din folosirea harului euharistic şi propovăduitor pentru edificarea chipului hristic în om. Părintele Ilarion Argatu reprezintă unul dintre duhovnicii care reuşea să elimine încărcătura supraumană din om care bloca împlinirea prin libertatea individului a chipului hristic în acesta. Exorcizarea reprezintă acceptarea unei smerenii în condiţia omului, care face posibilă iertarea: exorcismul. Exorcismul nu reprezintă decât un act de blândeţe a lui Dumnezeu prin mâna preotului, prin care acesta reuşeşte să elimine surplusul răului ce nu e provocat exclusiv din vina omului, ci din acţiunea răului. Astfel, omul nu este integral vinovat de acţiunile sale rele. Părintele Ilarion lupta cu cei ce se fac părtaşi la vină. Acţiunea sa era una de blândeţe, pentru că nu punea toată responsabilitatea pe păcatul omului, ci reuşea asemenea lui Hristos prin Răstignirea patimilor sale, să elimine surplusul de rău.

____________________________________________________

52.- Stareţu Ştefan, articol, din data17.09.2011

Comentarii pe site www.parinteleilarionargatu.ro:

Aşa cum poporul lui Israel a ieşit din Egipt, şi Maica Domnului a fugit cu Pruncul de Irod, aşa şi Părintele Ilarion a fost păzit de har, care din pricina curăţiei sale comunica vizibil cu acesta! O stare a normalităţii către care trebuie să tindem fiecare, culmea trezviei!

Stareţu Ştefan- 2011-09-18 00:02:41 Protejat de Maica Domnului.

Postul este expresia dragostei noastre pentru Hristos! Iar Părintele Ilarion prin aceste cuvinte ne purifică de balastul necurăţiei noastre! El prin aceasta ne învaţă postul, ridicându-ne la treapta sa adevărată!

Staretu Stefan- 2011-09-18 00:01:00 CUGETĂRI DESPRE POST

***

Părintele Ilarion Argatu este printre puţinii sfinţi ai epocii noastre cu moaşte întregi, alături de Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ. Expresie a sfinţeniei în lumea contemporană, el ne face să înţelegem faptul că sfinţii trăiesc printre noi, şi că harisma sfinţeniei este printre noi. Nu izolată în mitologia unui trecut ce nu ne poate atinge, ci prezentă ca o iubire totală, ca o stare normală în biserică.

Stareţu Ştefan- 2011-09-17 23:24:58 Sfintele moaşte ale părintelui arhim. Ilarion Argatu Boroaia

Iisus Hristos