Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
- MARTURII ALE CREDINCIOSILOR....pg 101 - 117
rturii
ale Doamnei Dana Duţu
din Bucureşti

Icoana Părintelui făcătoare de minuni53

“Te mărturisim pe tine, Părinte Ilarioane, aşa cum şi tu ne-ai mărturisit pe noi, păcătoşii, înaintea lui Dumnezeu”

                                    Dar iată că Dumnezeu are milă de noi şi pentru a nu ne pierde, ne trimite din când în când câte un sfânt al Său, care prin viaţa lui se impune, care izvorăşte fericire din însăşi suferinţa lui, şi a cărui suflare a sufletului său e însăşi rugăciunea. Sfântul Ilarion Argatu a fost o lumină blândă, mângâietoare ce a alinat şi a ajutat, a tămăduit şi a liniştit, a dăruit şi iertat, a ridicat şi a lecuit. In anii '80 Părintele Argatu era răsăritul de soare pentru Bucureşti, pentru cei din ţară şi de peste hotare. In chilia sa, intrai împovărat, suferind, apăsat, fără drum şi fără ţel, cădeai la picioarele lui şi Sfântul se ruga:''Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele, nelegiuirile, greşelile...'', apoi ne stropea cu agheazmă şi ne spunea:''Plouă, ia uite  ce  mai  plouă!''  şi  ploua  cu  har şi sfinţenie şi ne curăţa de griji, de păcate, de dureri şi de suferinţe. Apoi a plecat, si noi toţi am rămas mai săraci, pierduţi, dezorientaţi. Dar când ne-a văzut fii risipitori, s-a milostivit de noi şi ne-a dat în dar, moaştele Sfinţiei Sale, trupul intact, neatins de stricăciunea vremii. Tămăduitoare, ajutătoare, ce ne alină suferinţa şi dorul. Şi ne-a lăsat icoana sa, prezenţă vie în sufletele şi casele noastre. Aşa îl găseai şi-n chilie, şezând pe scaunul său de lemn, cu patrafirul pus pe după gât, cu crucea de lemn în mână, aşteptându-te să-ţi şopteşti durerea. In icoană, chipul său iradiază har şi lumină. Te priveşte protector, cu bunătate şi îngăduinţă şi te ascultă. Sfântul Ilarion întotdeauna îţi dă răspuns bun şi tămăduitor. Intr-o zi, o ispită a încercat familia mea. A treia zi de Paşti, încă mai ardeam cea de-a treia lumânare de la Inviere, alături de candela ce-o ţin aprinsă la icoana Sfântului Ilarion şi la icoana Maicii Domnului ce mi-a dăruit-o Sfântul. Forma de plastic a lumânării s-a topit şi ceara a aprins flăcări ce se ridicau până dedesubtul tavanului. Fum în toată încăperea, flăcări pe jumătatea camerei. Indată ce am stins focul am văzut că nimic material nu era ars. Sfântul Ilarion a oprit focul cu mâinile sale căci mâinile au fost mistuite de flăcări, şi pentru că nu a vrut să se piardă simbolul credinţei, crucea, ce-o avea în mână, a ivit-o pe patrafirul Sfinţiei Sale. Plină de spaimă şi de mirare, la câteva zile am mers la Boroaia, la Părintele Alexandru Argatu. I-am istorisit întâmplarea şi l-am întrebat ce fac cu icoana arsă. ''Lăsaţi-o la mine, vă voi da alta'', mi-a spus. A căzut pe gânduri, s-a întors, dar imediat a revenit şi mi-a spus: ''Sau nu! Dacă aceasta icoană v-a ocrotit şi a fost grabnic ajutătoare, păstraţi-o cu cinste, spre mărturie a minunii săvârşite''. I-am sărutat mâna Părintelui Alexandru, i-am cerut binecuvântare şi am plecat. Icoana aceea a Sfântului Ilarion am pus-o în ramă şi aprind mereu candela la chipul drag şi sfânt al Părintelui Argatu. Alături am Acatistul şi Paraclisul Sfântului Ilarion. Pe coperta de la Paraclis este imaginea cu racla cu moaşte ale părintelui. Dacă îl citeşti cu credinţă, îl săruţi simţi că are acelaşi parfum ce-l răspândesc însăşi moaştele sale. Deci, “La tine, părinte, cei ce în suferinţă şi în necazuri ne aflăm, să alergăm cu nădejde în suflet, ca şi atunci când, în viaţă fiind, cu rugăciunile tale ne izbăveai de toate nevoile”
__________________________________________________
53.-Dana Duţu, mărturie, sursa: duhovniculortodox.ro
+
În căutarea părintelui...!54

                                    Părinte, mântuitoare mi-ar fi mâna sfântă a Părintelui Ilarion pe creştetul capului meu când, în genunchi fiind, nu mişcam de teamă să nu tulbur trăirea întru Hristos a Sfântului Ilarion. La Cernica a rămas numai icoana Maicii Domnului deasupra uşii închise a chiliei sfinţiei sale. ''Roagă-te şi mata, eu mă rog, dar roagă-te şi matala Maica Domnului'', îmi spunea... mereu, mereu, de fiecare dată, ce era cu neputinţă la oameni, Maica Domnului înfăptuieşte. Acum câţiva ani, am căutat Biserica din Boroaia, ajungând din Bucureşti într-o vineri seara, la ora 23. Din strada principală, am făcut dreapta la primul indicator de ''Mănăstire'', dar am ajuns lângă un cimitir, într-un întuneric profund. S-a deschis poarta şi a apărut un tânăr cu un coş plin cu flori în mână, extrem de frumos, înconjurat de o lumină ireală. Mi-a spus că nu această biserică caut, ci pe cea din centrul comunei, acolo se află Sfântul Ilarion, explicându-mi pe unde s-o iau. M-am întors să-i mulţumesc, dar şi el şi lumina dispăruseră. Sfântul Ilarion a ştiut că am nevoie de ajutorul dumnealui şi mi-a permis să ajung la moaştele Sale. Mărturii de marea putere a rugăciunii, a sfinţeniei Sfântului Ilarion  sunt  mii, atât din timpul  cât a fost cu noi, cât şi după ce ne-a lăsat moaştele Sale drept ajutor. Cred că toţi cei ce veneau la dânsul, cu credinţă, sau ce-i ce-l strigă în rugăciunile lor, primeau şi primesc ajutorul./..../ A făcut mari, nedescrise minuni Sfântul Ilarion cu mine, şi cu mulţi, foarte mulţi ce l-au cunoscut, dar eu, acum simt un pustiu, o prăbuşire, o pierdere, o părăsire.
__________________________________________________
54.-Dana Duţu, părinteleilarionargatu.ro/articole/ 27.10.2011
+
Ajutor la timp de deznădejde55

                                    Intr-o societate mediocră, moral degradată, în care minciuna e performantă, vulgarităţile proclamă incultura ca valoare, în care prostia şi histrionismul au devenit chiar virtuţi, îmi cam pierise pofta, cheful de a mai merge în pas cu lumea. Viaţa nu mai însemna decât contorsiuni existenţiale şi renunţări dramatice. Poate că mi-am dat prea uşor consimţământul de a fi nefericită şi deznădăjduită, căci simţeam că nimic din rutina zilnică nu mai mă interesa, simţeam căderea liberă, fără plan, fără regrete. Ajunsesem nu să simt suferinţa, ci să fiu însăşi suferinţă. Desigur că nu uitasem ce spunea Petre Ţuţea cum că ''omul nu-şi poate găsi definiţia decât în mod spiritual'' şi mi-am căutat duhovnicul, pe Sfântul Părinte Sofian, dar Antimul nu mai era luminat de prezenţa îngerească a Sfinţiei Sale, am căutatnobleţea, lumina, speranţa, nădejdea, sfinţenia, căldura, învierea, care era Sfânt Părintele Ilarion, dar uşa chiliei sale, grădina Raiului, era închisă. Am căutat sofistic şi am căzut într-o tăcere profundă, satisfăcută de propria mea dezamăgire. Mi-am ucis timpul. Trei săptămâni în comă m-a vegheat Sfântul Ilarion. ''Tu priveşte în faţă. Pe lumea asta, un loc e al tău!''  îmi  spunea, (şi  mi-a  venit  în  minte  că  în anul 1989 l-am întrebat: Preacuvioase Părinte, iau la facultate, suntem 26 de înscrişi pe un loc? Şi mi-a spus: ''Un loc e al tău!" - şi am luat); căci în urma mea striga o tânără să merg cu ea. Era o adolescentă din patul alăturat care murise. Sfântul Ilarion mă tragea în sus şi mă mustra. A fost o minune la o cauză fără putinţă la oameni. Acum, Sfântul Părinte Ilarion, cu toate că ştiu şi simt că e supărat pe mine, mi-a dat o forţă lăuntrică, o conştiinţă de pricepere că durerile şi lacrimile vieţii nu mă mai înspăimântă mai mult decât chinurile iadului. Şi că până la urmă... cum spune Părintele Arsenie Papacioc: ''Viaţa pe pământ nu e altceva decât pregătirea pentru cealaltă viaţă. Cum zice Mântuitorul: <Şi a trecut de la moarte la viaţă!>. Auziţi? Viaţa e dincolo, şi noi asta facem, trecem dinspre moarte spre viaţă''... Fiecare chemare a Sfântului Ilarion e un strigăt de ajutor ce niciodată nu întârzie să apară, fiecare îngenunchere devine o sărutare a urmei paşilor Săi, fiecare lacrimă e o mulţumire umilă la rugăciunea adâncă a Sfântului către Maica Domnului pentru mine, păcătoasa, şi pentru toţi ca mine! Preacucernice Părinte Ioan, iertaţi-mă şi rugaţi-vă pentru mine! Doamne ajută!
____________________________________________________
55.-Dana Duţu, parinteleilarionargatu.ro/articole/din 03.11.2011
++
 
Comentarii
pe site parinteleilerionargatu.ro:
*
Fii fericită că ai putut să respiri lângă un părinte de asemenea calibru sufletesc, să capeţi îndrumare şi binecuvântare personal de la el. Eu nu l-am cunoscut Dar sfaturile sale vibrează în sufletul meu şi-mi sunt de mare folos. Nu am avut niciodată un duhovnic adevărat. Poate nici nu l-am căutat, ori nu mi-a fost dat să-l întâlnesc încă. Şi mă întreb dacă în aceste vremuri de restrişte, de mare îndoială şi încercări, aşa cum le caracterizezi la începutul postării, nu cumva cei cu adevărate  calităţi duhovniceşti vor fi încheiat deja misiunea lor, urcând la locul lor din cer, lăsându-ne neajutoraţi, incapabili să mai regăsim calea .
Suntem obosiţi, aproape că nu mai distingem între bine şi rău. Ne-a mai ramas doar IISUS HRISTOS şi MAICA DOMNULUI , să ne lumineze, să ne apere, să ne punem toată nădejdea şi să ne rugăm să se îndure şi să se milostivească de noi păcătoşii .
_____________________________
* Otilia- 2011-11-17 13:40:50
**
L-am întâlnit pe Sfântul Ilarion atunci când Dumnezeu mi-a permis revelarea sfinţiei sale, iar Sfântul Ilarion m-a învrednicit cu binecuvântarea sa. Poate că eram într-o profundă criză de identitate, într-o căutare a lui Dumnezeu, sau într-un început de drum. Simţeam în el dumnezeirea, avea un har şi o putere deosebită. Era ceva cu totul cutremurător. Eu niciodată nu l-am putut privi în ochi. Exista certitudinea reală că te cunoaşte foarte bine, că îţi ştie şi gândurile şi faptele şi sufletul. Folosea întotdeauna cuvinte simple, calde, era firesc, spontan şi totuşi nepământean. ''Preacuvioase Părinte, rugaţi-vă pentru mine!'' spuneam. ''Eu mă rog pentru mata, dar roagă-te şi matale.'' răspundea. Il găseai în chilia sa de la Cernica, mereu, neschimbat, vorbind cu Dumnezeu şi numai privindu-l simţeai cum puterea care emana din dânsul reducea la tăcere toate duhurile care te chinuiau.
_____________________________
 ** Dana - 2011-11-20 20:28:25
+

De ce atâta tăcere !?
Sau..., gânduri pentru sfinţi56

                        De ce atâta tăcere? În biserica ortodoxă, prin canonizare se înţelege "actul prin care Biserica recunoaşte, declară şi aşează pe eroii dreptei credinţe adormiţi întru Domnul, în rândul sfinţilor, pe care ea îi venerează, pe temeiul învăţăturii sale dogmatice". Dar nu Sinodul îi face sfinţi. El numai recunoaşte, legiferează şi autentifică canonizarea sfinţilor survenită spontan datorată evlaviei poporului. Poporul român ortodox a nutrit o autentică şi profundă pietate pentru o seamă de sfinţi români contemporani. Părintele Arhimandrit Ilarion Argatu, acest martir, prigonit peste 40 de ani de regimurile comuniste, mare trăitor în Hristos, a fost hărăzit de Dumnezeu să fie cel mai puternic exorcist al Bisericii ortodoxe. Prin jertfa postului şi prin forţa rugăciunii neîntrerupte, apărându-se şi luptând doar cu puterea crucii, Părintele Argatu Ilarion a salvat mii de suflete aflate în stăpânirea satanei, a vindecat şi a tămăduit mii de bolnavi cu boli incurabile, minţi rătăcite ori suflete prăbuşite. A ctitorit biserici şi mănăstiri (Mănăstirea de la Ierihon e ridicată datorită dorinţei şi stăruinţei Părintelui Argatu), a ajutat, prin dărnicia sa la consolidarea, reconstituirea multor locaşuri de cult, a pus bazele monahismului în Boroaia prin ctitoria Mănăstirii ''Înălţarea Sfintei Cruci'', şi multe a făcut Părintele Argatu din iubire pentru Hristos în smerenie şi tăcere. Şi tot ca un prinos de jertfă şi sfinţenie, Părintele Ilarion Argatu a lăsat un număr de peste 50 preoţi mărturisitori, fii, nepoţi, strănepoţi, pentru întregirea lucrării spirituale a neamului românesc. Îmi pare a fi un caz unic în toată istoria ortodoxiei.
Aflarea moaştelor Părintelui Ilarion Argatu, moaşte făcătoare de minuni, arată că Dumnezeu l-a glorificat între drepţii şi sfinţii săi, aşteptându-se în mod firesc, recunoaşterea oficială, prin canonizare de către BOR. Totodată, se aştepta ca după căderea regimului comunist să se facă canonizarea marilor sfinţi români ai închisorilor comuniste: fericitul mărturisitor al lui Hristos, Constantin Oprişan, cel mai schingiuit student din puşcăria de la Piteşti, Părintele Arsenie Boca, intrat în inimile celor ce l-au cunoscut ca un ''fenomen unic în istoria monahismului românesc'', Părintele Ilie Lăcătuşu, deţinut politic în prigoana comunistă, mare rugător şi făcător de minuni, a căror moaşte întregi se află de peste 13 ani de la descoperire în aceeaşi criptă din Cimitirul Ghencea, sau Părintele Profesor Ilarion Felea, sau Părintele Ioan Negruţiu, sau a celorlalţi sfinţi şi mucenici care au pătimit  în temniţele comuniste, mărturisindu-l pe Hristos. Dar totul e tăcere... E nevoie de timp, investigaţii, mărturii. E nevoie ca Sfântul Sinod să cerceteze viaţa Părintelui Argatu Ilarion, aşa cum o cercetează pe cea a Părintelui Arsenie Boca sau a Părintelui Ilie Lăcătuşu. E nevoie ca Sinodul să studieze lacrima de sânge a martirilor care şi-au pus viaţa pentru Hristos şi neamul românesc. Şi numai după aceea, dacă se va constata că au avut o viaţă după dogmele ortodoxiei, se va discuta canonizarea. Dar mulţi sfinţi ne-au fost contemporani, ori BOR are mărturiile minunilor şi vindecărilor chiar de la credincioşii care le-au primit. Dar moaştele? Nu sunt minuni care săvârşesc minuni? Si apoi, să nu se uite că pe sfinţi nu Sinodul îi face sfinţi, ci Dumnezeu, deci Sinodul are menirea doar de a recunoaşte sfinţenia celor care au fost mai întâi proslăviţi de popor, prin aşa numita ''canonizare populară''. Un tânăr teolog ce vindea lumânări la Patriarhie, de Sfântul Dimitrie, certa de zor o femeie simplă şi smerită care căuta Acatistul Sfântului Ilarion, spunându-i că ''se citesc numai acatistele sfinţilor recunoscuţi de biserica ortodoxă''. Da??? Păi, se vede că tânărul nu studia după lucrările Părintelui Dumitru Stăniloaie, cel ce a pătimit şi el în temniţele comuniste şi care pe bună dreptate era numit ''patriarhul teologiei româneşti''. Apoi, este frumos să facem procesiuni de cinstire la aducerea moaştelor Sfinţilor Capadocieni la Patriarhia Română..., ar fi frumos să se facă şi aducerea moaştelor sfinţilor români pe dealul patriarhiei şi de ce să nu se aducă moaştele Părintelui Ilarion pe dealul Mitropoliei, sau la Cernica, lângă racla cu moaşte ale Sfântului Calinic, cred că ar fi spre bucuria şi cinstirea credincioşilor şi spre cinstea BOR?
_____________________________________________________
56.-Dana Duţu, parinteleilarionargatu.ro/articole/ 03.11.2011
+
Mărturii
ale  Doamnei Bumbac Cornelia
din Târgovişte:

Nu am cuvinte de mulţumire  cât s-a rugat
sfântul părinte în ceruri ca eu să
câştig procesul!57

                         Pe Părintele Ilarion Argatu l-am cunoscut în anul 1983. Când l-am văzut şi am stat la rugăciunile dânsului, pentru mine a fost un sfânt şi este pentru toată viaţa mea pe pământ şi dincolo.
            Nu pot să vă scriu cu deamănuntul că ar trebui să scriu o carte pe parcursul anilor cât am mers la dânsul şi am văzut atâtea minuni. Prima minune a fost în anul 1992. Aveam proces pentru revendicarea pământului părinţilor mei. M-au tot purtat prin  tribunale acei  oameni  care  au  stăpânit  pământul  de  pe vremea comuniştilor. Aveam acte dar nu aveam bani. La un moment dat am vrut să renunţ la proces, dar se supărau părinţii mei. Am luat dosarul cu actele pământului şi am plecat la Cernica la sfântul părinte să-mi spună ce să fac.
            Am stat ore în şir în faţa chiliei sfântului părinte ca să pot să intru pentru că aveam proces peste câteva zile.
            Când am intrat, nici nu am apucat să spun ce necaz am, că dânsul mi-a zis:
            -Matale pierzi procesul!
            -De ce, părinte? Şi i-am arătat dosarul cu actele. Mi-a zis:
-Ştiu că ai dreptate, dar în ziua de azi, judecătorul nu mai este judecător şi avocatul nu mai este avocat, pentru că matale  nu ai bani să dai ca ei.
            Am insistat şi l-am rugat pe părintele să-mi spună ce ar trebui să citesc şi mi-a zis:
            -Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, că stau la Tronul lui Dumnezeu, să ţii aprinse 7 lumânări, să faci 40 metanii şi să zici: Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi să ne ajute.
            Am mai citit Paraclisul Maicii Domnului,Acatistul Acoperământul Maicii Domnului, Acatistul Sf.Mc.Mina. De atunci citesc aceste acatiste zilnicdimineaţa şi fac 40 metanii. Asta fac cât m-or ţine puterile. După ce am pierdut procesul am făcut recurs la Bucureşti.
            Am mers şase luni de zile pe drum Târgovişte –Bucureşti şi la câte audienţe la Ministerul Justiţiei, la Procurorul General, să-mi aprobe recursul. Cu rugăciunile sfântului părinte mi-a aprobat recursul, iar data procesului era în decembrie 1999. Pe 11 mai 1999, părintele s-a dus la Domnul şi am rămas disperată ce să fac, cine mă va ajuta cu sfatul şi cu rugăciunile?
Atunci, am zis că părintele mă va ajuta din ceruri dacă am să mă rog să mă ajute. De atunci m-am rugat în fiecare seară la părintele să mă ajute, să nu mă lase că ei au bani şi cunoştinţe în justiţie şi eu n-am nimic şi pe nimeni.
            Cu o noapte înainte de proces, eram între vis şi realitate   l-am văzut pe sfântul părinte deasupra patului meu înconjurat de îngeri şi se uita blând şi vesel la mine. M-am trezit imediat, am citit toate acatistele ce mi le-a dat dânsul până dimineaţa şi am plecat la avocatul meu, care m-a dus la Bucureşti cu maşina dânsului.
            Minune mare, pentru care nu am cuvinte de mulţumire, cât s-a rugat sfântul părinte în ceruri ca eu să câştig procesul. Avocatul lor a început să jignească completul de judecată. Când a luat cuvântul avocatul meu parcă nu vorbea el, aşa de frumos pleda.
..             Acei oameni cu care m-am judecat au început să mă ameninţe că am să văd eu ce o să păţească copilul meu. Ştiam că umblă cu vrăji. Dar eu m-am rugat lui Dumnezeu, am ţinut post negru şi cu rugăciunile sfântului Părinte Ilarion Argatu am reuşit. Nu sunt vrednică să mulţumesc Maicii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
_____________________________________________________
57.-Bumbac Cornelia, Târgovişte, mărturie scrisă,din 19 iulie 2006
+
Mama ta nu a murit de moarte bună58

                    M-a rugat o nepoată să mă duc la sfântul părinte cu ea pntru că i-a murit mama într-un accident de maşină. Am stat la chilia dânsului până la ora 23,00 şi ne-a primit. Era obosit dar nu ne-a refuzat. I-a spus nepoatei:
-Mama ta nu a murit de moarte bună, ci au omorât-o dracii femeii aceleia care a cunoscut-o tatăl tău, a vrut să scape de mama ta pentru ca ea să-l poată lua pe tatăl tău. Să fii atentă când faceţi  succesiunea   că    ai   să  pierzi  o  mare  parte  din succesiune.
Aşa a fost, a avut mari pierderi, dar nu avea ce să facă pentru că acea femeie era puternică cu dracii ei.
_______________________________________________________________
58.-Idem
+

Pedeapsa generalului ce a dărâmat în
Bucureşti Biserica „Sfânta Vineri” 59

                        Ominune mare am auzit de la generalul de pe vremea lui Ceauşescu care a pus dinamită la Biserica „Sfânta Vineri” de lângă Unirea din Bucureşti şi a dărâmat-o. Era în chilia Părintelui Ilarion la Mănăstirea Cernica, i-a zis băiatului meu:
-Tu ştii cine sunt eu?
            -Nu.
            -Eu sunt acela care a dărâmat Biserica „Sfânta Vineri”. De atunci m-a închilozat, am rămas ca o blană. Am fost la spitalele cele mai renumite din străinătate, dar nimeni nu a avut ce să-mi facă. Asta a fost pedeapsa de la Dumnezeu. De trei luni de zile m-a adus cineva la Părintele Argatu. L-am dus acasă la mine de a făcut rugăciuni şi acum vezi că merg în cârje. Acum am venit să-l iau pe sfântul părinte acasă la mine. Generalul avea o maşină luxoasă.
______________________________________________________
59.-Idem

Mergi la Cernica la sfântul Părinte Ilarion Argatu
  şi ai să te faci bine60

                    Un inginer de la serviciu de la mine, avea un zgomot în urechi şi în cap şi a fost la toţi doctorii şi nu au ştiut ce să-i facă. Soţia lui era şi ea cadru medical. Într-o zi îmi spune:
            -Nu ştiu unde să mă mai duc şi ce să fac !
Eu, i-am spus:
-Mergi la Cernica la sfântul Părinte Ilarion Argatu şi ai să te faci bine.
Nici nu mi-a spus că se duce, numai ce şi-a luat soţia şi a plecat la Cernica. La ora 15,00 înainte de a se termina serviciul a venit la mine şi mi-a spus că a fost la Cernica.
            Cu rugăciunile sfântului părinte, inginerul s-a făcut bine. De câte ori mă întâlnesc cu el nu ştie cum să-mi mulţumească.
            Multe minuni am văzut pe parcursul anilor cât am fost cu băiatul meu la rugăciunile sfântului Părinte Argatu. Cel puţin cu el nici nu mai spun câte minuni s-au făcut şi câtă credinţă are de când l-a cunoscut pe sfântul părinte. În ziua când mergea băiatul meu la sfântul părinte la Cernica, părintele le spunea la nepoatele care aveau grijă de el:
            -Vedeţi că astăzi vine băiatul din Târgovişte. Când băiatul meu apărea în chilia părintelui, nepoatele îi spuneau băiatului, mi-a spus părintele că astăzi ai să vii.       
            Vă rog ca dumneavoastră să scrieţi aşa cum ştiţi că eu am descris aşa cum m-am priceput. Mă rog la Maica Domnului şi Bunului Dumnezeu ca să înmoaie inimile celor care aprobă canonizarea sfântului părinte.
____________________________________________________
60.-Idem
+
Vindecarea unei femei ce era grav bolnavă
de inimă61

                              Omare minune ce a făcut părintele cu sora mea. Sora mea era grav bolnavă de inimă şi i-a spus doctorul că în orice moment poate să moară. Era atât de bolnavă încât nici cana de apă nu putea s-o ducă la gură. Atunci ne-am dus la sfântul Părinte Ilarion Argatu, la Mănăstirea Cernica. Chilia părintelui era plină de lume, ca de obicei. Sora mea s-a aşezat pe colţul patului. Părintele a ridicat capul şi s-a uitat lung la ea, după care a început să rostească rugăciunile. Ea a rezistat atâta timp cât au durat rugăciunile. Părintele a stat de vorbă cu ea şi i-a spus ce trebuie să facă pentru ca Dumnezeu s-o întărească şi să scape de boală.
            Am plecat acasă şi sora mea trăieşte şi în ziua de azi. Acum are 77 de ani, merge şi face treabă la fiul ei. Ceea ce i-a spus părintele cum să se roage, respectă şi face şi în ziua de azi, rugăciunile au vindecat-o şi o ţin sănătoasă.
*
            Mă scuzaţi prea cuvioase părinte, că am mai scris în continuare, dar îmi vin multe în cap câte am văzut cu ochii mei.
Numai cu băiatul meu câte minuni a făcut. Stând la Spitalul de Urgenţă Floreasca pe masa de operaţie şase ore anul trecut, fiind operat de fiere, apă la plămâni şi tot timpul îl rugam pe sfântul părinte în ceruri să-l scape. Acum e bine sănătos.
            Orice problemă am îngenunchez în faţa icoanei dânsului şi mă rog şi-mi apare noaptea între îngeri, vesel şi se uită la mine şi atunci sunt sigură că mă ajută.
            Mi-am permis cu sfială de am luat puţin pământ de la mormânt şi îl păstrez cu sfinţenie şi din 11 mai 2006  zilnic  ard lumânări de ceară curată.
Să mă scuzaţi cum am scris, să le treceţi dumneavoastră cum e mai bine şi rog pe Maica Domnului să mă ţină pe picioare şi lucidă. Am 65 de ani. Cornelia, Târgovişte.
_____________________________________________            
61.-Idem
+
Vindecare de paralizie, găsire de servici,
căsătorie grabnică, pază de reaua întâmplare
şi mâna caldă a părintelui ce a
plecat la ceruri.62

                    În perioada 28-30 mai 2010, mă aflam într-un pelerinaj la mănăstirile din Bucovina. La un moment dat, ghidul nostru, spune:
-Vă fac surpriză. Dacă cineva dintre dumneavoastră l-a cunoscut pe Părintele Ilarion Argatu, să ştiţi că oprim la mormântul acestuia în Boroaia.
Nu încerc să vă redau emoţia pe care am avut-o, cuvintele ar fi prea puţine, deoarece l-am cunoscut pe marele şi sfântul Părinte Argatu în următoarele împrejurări:
La 22 octombrie 1988 mama mea a făcut o comoţie cerebrală şi a paralizat. Am dus-o la spital pe targă şi am adus-o acasă tot pe targă după cinci săptămâni. Mare chin pe mine, mama era voinică şi avea 82 kilograme. În starea mea de disperare, o asistentă mi-a zis:
            -De ce nu mergeţi la Mănăstirea Cernica, la Părintele Argatu?
            La recomandarea acesteia am ajuns la Mănăstirea Cernica. Părintele ne-a primit în camera alăturată chiliei.
Eram aşa de mulţi că nu te puteai mişca. Cu greu am ajuns în faţa părintelui. Am încercat să-i vorbesc dar plânsul m-a înnecat şi atunci am lăsat un acatist. M-am întors acasă dezamăgită deoarece nu am putut să vorbesc cum trebuie cu părintele dar..., minunea s-a produs. Mama care nu se putea ridica din pat, nu putea mânca şi nu bea singură, s-a ridicat din pat şi sprijinită într-un baston a venit din camera ei în bucătărie unde mă aflam. Când a bătut la uşa bucătăriei, plină de zâmbet, am rămas înmărmurită. A mai trăit 11 ani, umbla prin casă, mânca singură, răspundea la telefon, fără să facă plimbări pe afară.
            În anul 1996 mi-a murit soţul. Am rămas cu o fiică de 27 ani (medic) care vroia să lucreze la un alt spital decât cel la care a fost repartizată, dorea să lucreze ca rezident pe lângă o doamnă doctor de la care să înveţe bine meseria de medic. Am depus toate eforturile pentru un transfer, dar fără rezultat, toate uşile se închideau.
            Împreună cu o colegă de breaslă care îl cunoştea bine pe Părintele Argatu am alergat la Mănăstirea Cernica. Părintele care nu era străin de ce se petrece în exteriorul mănăstirii îi spune fetei mele:
            -Crezi că acolo unde vrei să te transferi sunt maibuni? Aşteaptă şi tu un an de zile că poate te vei muta.
            Exact după un an de zile, fiica mea s-a întâlnit cu o colegă căreia i s-a plâns că nu i se aprobă transferul. Colega respectivă i-a spus să meargă liniştită unde doreşte că îi aranjează ea transferul fără probleme. Aşa s-a întâmplat şi trei ani a lucrat pe lângă doctoriţa de la care a învăţat multă medicină. Azi sunt mândră de ceea ce ştie ca medic.
            Altă dată, colega de breaslă ne-a dus la Părintele Argatu rugându-l să facă rugăciuni pentru fiica mea, pentru o căsătorie reuşită. De acum părintele era bolnăvior, avea mâinile şi picioarele umflate dar nu refuza niciodată pe nimeni. Se rezema uşor pe nişte perne şi cu zâmbetul lui caracteristic ne binecuvânta şi începea să ne citească. Nu pot spune că fata mea nu a avut noroc. Imediat s-a căsătorit (avea 33 de ani), are o fetiţă de 5 ani şi 8 luni şi mai aşteaptă un băieţel la începutul lunii septembrie.
            Am plecat odată de la Părintele Argatu seara pe la orele 22. Era o ceaţă de nu se vedea la o jumătate de metru. Fiica mea era începătoare în conducerea maşinii. Până am intrat în Bucureşti unde era lumină, a fost îngrozitor, putea ajunge în prăpastie sau în şanţuri. Fetei mele nu i-a fost frică, spunea că doar ne întoarcem de la părintele, nu păţim nimic.
            Altă dată, colega mea de breaslă a plecat din Mănăstirea Cernica pe la orele 24,30, singură. Când a ajuns în poarta mănăstirii a oprit o maşină cu soţ şisoţie au dus-o în Bucureşti până în faţa blocului unde locuia.
            Altă minune făcută de părintele.
            Într-una din zile colega de breaslă mă sună şi o roagă pe fiica mea să mergem la Spitalul Fundeni, deoarece părintele este internat, a făcut un preinfarct.
            Părintele era într-o rezervă, intubat şi supravegheat de o asistentă, deoarece oamenii nici aici nu-l lăsau în pace. A doua zi mă sună colega plângând:
            -A murit Părintele Argatu! Nu mai avem pe nimeni care să se roage pentru noi, vino te rog la Cernica să-l mai vedem deoarece n-a plecat cortegiul spre nord în comuna Boroaia unde va fi înmormântat.
            Împreună cu colega şi fiica mea am plecat la Cernica. Biserica mare unde era depus părintele era plin de flori. Lume bună de pretutindeni se perinda să-i sărute mâna părintelui   să-şi ia rămas bun. Vă rog să mă credeţi am trăit încă o minune. Când i-am sărutat mâna părintelui am avut senzaţia că este caldă, m-au trecut fiori.
            Acestea sunt faptele şi minunile săvârşite de Părintele Argatu sub ochii mei.
            Am citit cartea „Fapte minunate din viaţa de duhovnic a Părintelui Ilarion Argatu” unde la sfârşitul cărţii spuneaţi să vă scriem dacă l-am cunoscut pe părintele. Da, l-am cunoscut în împrejurările arătate mai sus şi pentru mine a fost, este şi va fi un „sfânt”. Sper să fie canonizat cât mai curând posibil.
_____________________________________________________
62.-Istrate Elena, Bucureşti, mărturie, scrisă, 10 iunie 2010
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 2852
Afisari total: 12865147
Vizitatori online: 1

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol