- Cum ne marturisim, fuga de duhovnic si canonul - Duhovnicul Ortodox Ilarion Argatu

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

- Cum ne marturisim, fuga de duhovnic si canonul

Mărturisirea nu este un interogatoriu

Pr. Ioan: Este obligatoriu pentru duhovnic să pună întrebări la spovedanie? Unii dintre credincioşii care vin la mărturisit, se dezvinovăţesc în faţa propriei conştiinţe zicând că duhovnicul nu l-a întrebat de păcatul pe care l-a făcut, el, nu are nici o vină că nu a mărturisit păcatul! Este corect?

Pr Ilarion: „Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele” (Iacov 5,16). La Scriptură spune „mărturisiţi-vă” şi nu „întrebaţi-vă” de păcate. Adică, fiecare este dator să-şi mărturisească singur păcatele fără să-l întrebe prea mult duhovnicul.

Cel care îşi mărturiseşte păcatul fără să fie întrebat de duhovnic, din proprie conştiinţă, de abia acela vine la scaunul mărturisirii cu conştiinţa păcatului şi cu părerea de rău pentru păcat. Recunoaşte singur că a greşit înaintea lui Dumnezeu.

Deci, este datoria primordială a credinciosului de a mărturisi păcatele şi nu a preotului de a întreba.

Întrebările puse de duhovnic înaintea penitentului, au rolul de a-l ajuta pe cel ce se mărturiseşte ca să-şi aducă aminte de anumite păcate pe care le-a uitat. Greşeşte cel ce vine la mărturisit ştiind cu ce păcate este împovărat şi nu le mărturiseşte pe motiv că duhovnicul nu l-a întrebat de ele. Acela rămâne cu păcatele nemărturisite, necăit şi neiertat, după care face un păcat şi mai mare luând Sfânta Împărtăşanie cu nevrednicie, având sufletul întinat.

Duhovnicul nu are de unde să ştie ce păcate apasă sufletul cuiva. Cel mai bine le ştie cel ce le-a făcut şi le poate mărturisi singur. Credinciosul adevărat şi care cu adevărat vrea să-şi cureţe sufletul de păcate, nu va lăsa pe duhovnic să-şi deschidă gura şi să-l întrebe ceva până ce nu şi-a golit sarcina păcatelor care-i măcinau conştiinţa.

Pe undeva, pot să spun că este şi datoria duhovnicului de a întreba. Atunci, când vede că cel ce a venit să se mărturisească este stăpânit de emoţii, se sfiieşte, se jenează şi nu îndrăzneşte să spună păcatele. Duhovnicul îl poate ajuta să depăşească această stare intrând în dialog cu el şi descoperindu-i păcatele prin întrebări. Dar, şi aceasta nu poate fi decât o pornire a mărturisirii şi nu o completă mărturisire. Întrebările duhovnicului îl pot ajuta în felul acesta şi pe cel ce nu s-a spovedit niciodată sau de când era copil.

Pe unii, duhovnicul trebuie să-i înveţe să se mărturisească .

Pr. Ioan: Aţi putea să ne spuneţi, câteva întrebări de bază care, nu ar trebuie să lipsească din chestionarul duhovnicului ce pot fi puse la scaunul de mărturisire?!

Pr Ilarion: Întrebările pot fi tot atât de multe câte păcate pot exista. Iar păcatele sunt cât nisipul de pe fundul mării. Chiar de ai face un studiu şi ţi-ai dedica întreaga viaţă cercetării formelor şi felurilor de păcate ce pot stăpâni pe om, nu ţi-ar ajunge să ai un rezultat final. Şi hârtia ar fi insuficientă.

Un om nu le poate face pe toate. Însă sunt păcate obişnuite, adică ce se pot grupa ca specifice pe grupe de vârstă, pe sexe, pe stare şi poziţie socială. Un duhovnic trebuie să tină cont de această grupare şi categorie în care se înscrie fiecare credincios care vine la mărturisit. Duhovnicul nu va pune unui copil întrebările ce se pun unui adult şi nici unui bărbat, întrebări specifice ce se pun unei femei.

Duhovnicul trebuie să fie un bun psiholog şi să folosească mult tact şi multă iscusinţă când întreabă pe credincios de păcate. În raport de acest lucru, îl poate zidi sau îl poate pierde sufleteşte.

Indiferent de vârstă, sex sau categorie socială, nu trebuie să lipsească în primul rând întrebările legate de credinţă şi stare morală. De aici se face pornirea mărturisirii, verificând cunoştinţele moral-religioase ale credinciosului, ceea ce-l va ajuta pe duhovnic să-şi dea seama dacă, păcatele au fost săvârşite din ignoranţă, din neştiinţă sau lipsă de educaţie religioasă.

Nu trebuie să lipsească pentru credincioşii care vin pentru prima dată la un duhovnic următoarele întrebări şi grupate astfel:

1.- Pentru cei ce revin la credinţă:

- Crezi în Dumnezeu închinat în trei feţe: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh?

- Crezi că Tatăl a făcut lumea văzută şi cea nevăzută şi El o conduce?

- Crezi că Fiul este născut din Tatăl şi a luat trup omenesc din Sfânta Fecioara Maria?

- Crezi că a venit în lume, pentru a mântui pe om şi pe cei ce cred în El şi se împărtăşesc cu Prea Sfântul Lui Trup şi Sânge, Cel vărsat pe Sfânta Cruce?

- Crezi că a fost răstignit şi a murit pe Cruce şi a fost înmormântat şi a treia zi a Înviat din morţi?

- Crezi că s-a Înălţat la Cer şi şade dea dreapta Tatălui până va fi sfârşitul lumii, când iarăşi are să vină pe norii cerului ca să judece vii şi morţii?

- Crezi că Împărăţia care are să fie pentru cei drepţi, nu va mai avea sfârşit, ca şi muncirea păcătoşilor la fel în iad?

- Crezi că fiecare om va lua răsplată pentru faptele pe care le-a făcut ori bune ori rele?

- Crezi în Duhul Sfânt? Crezi căpurcedede la Tatăl şi, care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit?

- Crezi că El este Duhul Cel de Viată Făcător a toată zidirea?

- Crezi că El sfinţeşte apele când este chemat de preot la agheazmă?

- Crezi că El alungă duhurile cele necurate şi curăţeşte pe tot omul, pe tot dobitocul, tot locul şi tot lucrul acolo unde este chemat?

- Crezi că Sfânta Fecioara Maria este mama Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Născătoare de Dumnezeu?

- Crezi că ea este cu trupul la Cer şi se roagă pentru tot omul care doreşte mântuirea?

- Crezi că ea vine în ajutor la tot omul care o cheamă în ajutor şi ocroteşte pe toţi care sunt la necazuri?

- Crezi că ea este mama orfanilor, a văduvelor, a săracilor, a celor ce sunt călători şi în război a celor ce sunt prigoniţi pentru credinţă?

- Crezi că Biserica este Una şi Conducătorul ei este Mântuitorul nostru Iisus Hristos?

- Crezi că Biserica cea dreaptă în credinţă, este Biserica Ortodoxă, numai prin ea se poate găsi mântuire?

- Crezi că Biserica este Casa lui Dumnezeu de unde ascultă glasul rugăciunii oamenilor?

- Crezi că în afară de Biserică nu se poate găsi mântuirea?

- Urmezi Biserica la sărbători şi o respecţi când treci pe lângă ea?

- Ştii că în ea se găseşte pe Sfânta Masă, în Altar, Sfântul Trup şi Sânge ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos?

- Crezi că demonii intră şi în ea de ispitesc pe oameni în timpul rugăciunii şi-i scoate afară, îi ispiteşte cu somn şi cu tot felul de greutăţi ca să nu fie atenţi la slujbă?

- Crezi în cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii?

- Care sunt acelea?

- Crezi că Taina Sfântului Botez este uşa de intrare spre mântuire a omului şi cine nu intră prin ea nu se poate mântui?

- Ştii că un copil nebotezat nu se poate mântui?

- Ştii că Botezul este bun, numai atunci când se face doar în numele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar dacă nu, nu este valabil?

- Ştii cine are dreptul să săvârşească Sfintele Taine, sfintele Slujbe în Biserică şi de a purta veşminte?

- Ştii că preotul răspunde de toate sufletele care se pierd?

- Ştii că el are datoria de a supraveghea fiecare suflet, de a face mustrare la greşeală, şi de a îndrepta?

- Ştii că ai datoria de a-l asculta şi de a face ceea ce spune şi tu şi copii tăi?

- Ştii că are dreptul de a fi respectat, pentru că el este sluga lui Dumnezeu? Iar cei ce nu-l respectă, crezi că greşesc şi vor avea de dat răspuns?

2.- Pentru bărbaţi.

Întrebările de la grupa 1, se pot pune şi bărbaţilor care vin pentru prima dată în faţa duhovnicului, prin care duhovnicul le poate cerceta credinţa şi educaţia moral-religioasă.

Se mai pot adăuga şi următoarele întrebări de bază:

- Ştii că soţul nu trebuie să-şi lase soţia şi să se ducă la alta? Iar cel ce face aşa ceva ştii cum se numeşte?

- Ştii că soţul are datoria de a-şi iubi soţia şi copii şi să le asigure cele necesare?

- Ştii că cei ce facpăcatul curviei, nu pot să primească Sfintele Taine? Ştii că nici la Sfânta Biserică n-au voie să vină ? Ştii că nu au voie să boteze sau să cunune pe cineva ?

- Ştii că cei ce fac păcatul curviei nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu se pocăiesc?

- Nu cumva ţi-ai lăsat soţia şi te-ai dus după alte femei, socotindu-le că sunt mai frumoase?

- Nu cumva fiii şi fiicele tale, fac păcatul curviei, iar tu nu-i mustri şi nu-i îndrepţi?

- Nu cumva îţi laşi copii să se ducă nopţile pe la baruri, la discoteci, cluburi de noapte unde nu-i poţi controla?

- Nu cumva ai lăsat soţia să săvârşească păcatul curviei, chiar dacă ai auzit că lumea vorbeşte de fapta ei?

- Ştii că cel ce face păcatul curviei fiind cununat religios este mai vinovat decât cel necununat, pentru că batjocoreşte Sfânta Taină a Cununiei?

- Ştii pe vreun fin sau fină de botez sau de cununie, care

trăiesc în păcatul curviei, la care ai fost indiferent şi nu i-ai îndreptat ?

- Ştii că păcatul curviei pentru cei căsătoriţi se mai cheamă şi atunci când nu-şi doresc copii şi folosesc metode păcătoase?

- Ştii că acest păcat este cel mai greu pentru că în el se omoară copii şi te faci vrăjmaş a lui Dumnezeu că te-ai opus poruncii dumnezeieşti de a se înmulţi lumea pe pământ?

- Ştii că uciderea de om este păcatul care duce la iad?

- Ştii că a ucide pe om,mai înseamnă şi atunci când iei hrana şi îmbrăcămintea aproapelui şi când îi răpeşti hatul sau moştenirea?

- Ştii că a ucide pe om este şi atunci când îl necinsteşti, îl defaimi în faţa altora ucigându-i cinstea, iar omul care nu are cinste este ca un mort între cei vii?

- Ştii că cel ce ucide în orice fel pe om, şi-a ucis propriul lui suflet şi l-a dat pe mâna demonilor din iad?

- Ştii că tatăl minciunii este satana, iar al adevărului este Dumnezeu?

- Nu cumva eşti obişnuit să spui minciuni?

- Dar soţia şi copii tăi?

- Ei n-au ucis, n-au făcut vărsare de sânge, n-au batjocorit, n-au luat haina şi hrana cuiva, n-au tăiat hotarul cuiva cu ştirea ta? Şi dacă n-a fost cu ştirea ta, atunci când ai aflat ce măsuri de îndreptare ai luat?

- Ştii că furtul este un păcat care omoară sufletul şi-l osândeşte la chinul iadului?

- Nu cumva înjuri de lucruri sfinte?

- Nu cumva furi sub motiv că şi acel om ţi-a furat, sau pe motiv că eşti sărac, sau că ai găsit pe cale ceva, sau pe motiv de lipsă?

- Soţia sau copiii, nu cumva fac astfel de fapte şi ce măsuri de îndreptare ai luat?

- La cel ce munceşti cu ziua, munceşti cu drag sau cauţi să treacă ziua şi să iei banii?

- Dar celui ce–ţi munceşte îl plăteşti după cum te-ai înţeles cu el? Îl plăteşti la timp? Nu-i iei din bani sub diferite motive? Nu cumva îl faci să aştepte mult timp plata de la tine făcându-l să sufere el şi familia lui?

- Ştii că celui ce opreşte banii lucrătorului, îi este oprită şi lui cale spre mântuire?

- Ştii că în felul acesta sunt şi cei ce închid cărările şi drumul?

- Ştii că părintele care nu se îngrijeşte de copii lui ca să fie buni creştini, nu are parte de Împărăţia lui Dumnezeu?

- Ai dat copiilor tăi învăţături creştineşti?

- Te ascultă copii tăi?

- Merg cu tine la Biserică ?

- Se închină seara şi dimineaţa ?

- Nu au patimi ca: fumatul, beţia, drogurile, desfrânarea, furtul, bătaia?

- Sunt muncitori sau leneşi?

- Nu cumva joacă jocuri de noroc?

- Nu cumva fac farmece, spiritism şi altele?

- Nici soţia ta şi nimeni din casa ta?

3.- Pentru femei

Întrebările de la grupa 1, se pot pune şi femeilor care vin pentru prima dată în faţa duhovnicului, prin care duhovnicul le poate cerceta credinţa şi educaţia moral-religioasă.

Pe lângă cele comune de la grupa 2 (pentru bărbaţi se mai pot adăuga şi următoarele întrebări de bază:

- Mergi împreună cu copiii tăi la Biserică şi respecţi Biserica când treci pe lângă ea?

- Ai avut grijă să-ţi botezi la preot copiii?

- Ştii Crezul, Tatăl Nostru, Cel 10 porunci, fericirile şi cauţi să-i înveţi şi pe copiii tăi?

- Copiii ştiu rugăciunile? Se închină seara şi dimineaţa? Fac rugăciunea când se aşează la masă? Ce faci atunci când ei nu fac întocmai?

- Ştii că este păcat mare orice descântec, orice căutat în cărţi, în cafea, în bobi, în ghioc?

- Ştii că atunci când creştinul vrea să afle ceva, trebuie să se roage şi Dumnezeu îi descoperă?

- Nu cumva din descântec ai omorât pe cineva? Sau ai îmbolnăvit pe cineva de a cheltuit toţi banii? Ştii că ai făcut un mare păcat cu aceasta?

- Nu cumva iei mana de la vite şi laşi viţeii să ragă de foame, copii să plângă şi oamenii să blesteme? Ştii cât de mare păcat este acesta?

- Nu cumva ai luat de la oamenii morţi, de sub cap sare şi ai luat din lucruri de pe el, piedica de la picioare, lumânări şi apa de la scăldat, ca să faci lucrul satanei -vrăji-?

- Ştii că cine face astfel de lucruri, se închină satanei şi nu lui Dumnezeu şi un astfel de om nu mai are mântuirea lui?

- Nu cumva cu frigare desfaci ursitele şi le faci şi aduci moarte la unii şi nebuneală la alţii, încât tulburi omul cel făcut de Dumnezeu cu lucrurile satanei?

- Nu cumva te înşeli, că descântecele pe care le faci cu semnul Sfintei Cruci, crezi că ar fi bune şi că ar fi de la Dumnezeu şi-ţi pierzi astfel sufletul?

- Nu cumva ţi-ai părăsit bărbatul şi ai alergat la altul, stricând astfel Taina Cununiei, pe motiv că-i mai frumos, sau că n-ai copii, sau să-i faci în ciudă soţului?

- De când eşti văduvă, nu cumva ai căzut în păcatul curviei? Ştii cât de mare este acest păcat şi cât de mult se îngreţoşează Dumnezeu de tine şi că te vei arăta la judecată cu trupul pătat şi nu-l vei putea ascunde?

- Nu cumva faci baie în sărbători şi duminică, te sulemenşti şi dormi şi nu te duci la Biserică?

- Nu cumva batjocoreşti pe alţii?

- Nu cumva eşti certată cu cineva? Ştii că nu te poţi împărtăşi până nu te împaci? Ştii că cearta şi batjocura este de la satana, iar răbdarea şi iubirea este de la Dumnezeu? De ce ai ales lucrul de la satana?

- Nu cumva ai ucis pruncii în pântece cu buruieni, băi şi injecţii? Ştii că ucigaşii n-au loc în Rai?

- Nu cumva ai învăţat şi ai îndemnat şi pe alţii să facă avort şi cum să ucidă pruncii?

- Nu cumva furi de prin case, când casnicii sunt plecaţi la muncă?

- Nu cumva asculţi pe la ferestre? Ştii că lucrul acesta numai satana îl face?

- Nu cumva blestemi pe copilul tău? Iţi place să-l vezi nefericit?

- Eşti supusă şi ascultătoare fată de bărbatul tău nu-l amărăşti? Nu-l întărâţi la mânia cea peste fire? Nu-l povesteşti la lume? Nu-l pedepseşti? Iţi place să-l vezi supus ţie şi-l stăpâneşti pentru aceasta cu tot felul de trucuri şi viclenii?

- Ai intrat în timpul necurăţiei trupeşti în: Biserică ? Dar în pridvor ? Dar pe pământul din curtea Bisericii ? Ştii că

pridvorul este sfinţit odată cu Biserica? Ştii că mai înainte de a se zidi Biserica s-a sfinţit pământul din curtea Bisericii de către arhiereu? Ştii că nu ai voie să te atingi de nimic ceea ce este sfânt? Ştii că nu ai voie să săruţi icoanele? Ştii că nu ai voie să bei aghiazmă şi să mănânci anaforă?

4.- Pentru tineri

- Ascultaţi de părinţi? Respectaţi pe părinţi?, Ei nu te-au ascultat pe tine când erai în leagăn? Te-au lăsat să mori?

- Ştii porunca a 5 a din Decalog? Dacă nu o ştii atunci, învaţ-o!

- N-ai căzut în păcatul curviei? Ştii că fecioria îţi aduce fericire şi împlinire, iar curvia nefericire, suspin şi plâns?

- Ştii că cei ce merg cu păcatul curviei în faţă şi vin aşa la Taina Cununiei, se scârbeşte Sfântul Duh de ei atunci când trebuie să se coboare peste ei?

- Eşti sârguincios la muncă? Îi ajuţi cu drag şi bucurie la muncă pe părinţi sau stai tot în lene? Lenea îţi va aduce nefericirea!

- Ştii Crezul? Dar Fericirile? Tatăl Nostru, Cele 10 Porunci? Te închini seara şi dimineaţa lui Dumnezeu?

- Duminica şi sărbătorile lipseşti de la Biserică? Ţi-e lene să te primeneşti pentru a merge la Biserică? Sau te ocupi în timpul Sfintei Liturghii cu altceva? Ştii ce zice porunca a 4 a? Dacă nu ştii învaţ-o!

- Nu înjuri cumva de lucruri sfinte? Ştii că prin aceasta se defaimă Dumnezeu şi calci porunca a 3-a? Ştii porunca a 3-a? Dacă nu, învaţ-o?

- Nu cumva cumperi lucruri nefolositoare şi urâte lui Dumnezeu: ruj, pudră, ţigări, droguri, băutură, cuţite,

pumnale, prezervative, culori pentru machiat, care toate te duc la ruşine?

- Nu cumva îţi cauţi norocul prin cârţi de joc, prin cafea, pe la ghicitori, în loc să alergi la Dumnezeu să-ţi descopere?

- Nu cumva furi din casă, de la părinţi bani pentru ţigări, băutură, droguri şi alte lucruri nefolositoare, care îţi pot aduce necinste şi pierderea mântuirii?

- Nu cumva râzi de cei ce sunt în neputinţă şi în suferinţă, de handicapaţi, de săraci?

- Nu cumva eşti trufaş şi mândru şi-i desconsideri pe cei din jurul tău?

- Nu cumva calci haine în zi de duminică şi sărbători?

5.- Pentru copii (7-14 ani)

- Ascultaţi de părinţi?

- Te închini seara şi dimineaţa? Ştii rugăciuni? Ce rugăciuni ştii?

- Ţi-e lene să te speli dimineaţa şi să te închini lui Dumnezeu? Faci treabă în felul acesta?

- Te duci duminica şi în sărbători la Biserică? Nu te leneveşti şi apoi te duci la joacă cu prietenii tăi?

- Nu furi din casă, de prin piaţă sau de la oameni?

- Te sârguieşti la învăţătură sau eşti leneş şi nu înveţi? Respecţi pe profesori, sau râzi de ei?

- Nu-i baţi pe cei ce sunt mai mici decât tine?

- Nu cumva înjuri şi râzi de alţii?

6.- pentru cei ce au serviciu şi pentru funcţionari

Se pot folosi o parte din întrebările de la grupele: 1, 2 şi 3, pe lângă care, se adaugă şi următoarele:

- Iubeşti Biserica? Respecţi preotul?

- Mergi la Sfânta Liturghie în zi de duminică şi sărbătoare?

- Nu cumva înjuri de lucruri sfinte?

- Cinsteşti icoanele din casa ta? Ai icoane? Unde le ţii?

- Nu ai căzut cumva în desfrânare? Ştii că desfrânarea, mai mult decât alte păcate, te îndepărtează cel mai mult de mântuire?

- Nu cumva te-ai oprit de a avea copii, care este tot o desfrâ-nare şi ucidere?

- Serviciul îl faci cu conştiinţa curată? Nu cauţi a profita în mod necinstit de poziţia pe care o ai? Ştii că pentru însuşirea lucrului nedrept trebuie să dai înapoi împătrit, ca să fii iertat şi să ai mântuire?

- Nu cumva în duminici şi sărbători în timpul Sfintei Liturghii dormi, pe motiv că eşti obosit de la serviciu?

- Eşti cununat cu soţia ta şi la Biserică?

- Copii tăi i-ai botezat pe toţi şi mergi cu ei la Biserică în sărbători şi duminici?

- Nu cumva ai unele păreri îndoielnice ascunse asupra vreunei învăţături ale Bisericii?

- Ai grijă de cei morţi ai tăi? Faci milostenii şi pomeniri pentru sufletul lor?

- Crezi în puterea Sfintelor Taine că sunt mântuitoare, sau le consideri simple obiceiuri?

- Citeşti cărţi religioase? Ce fel de cărţi? Iţi hrăneşti sufletul cu ele? Ai citit Sfânta Scriptură?

- Nu cumva ai citit cărţi laice sau sectare care te-au smintit în credinţă şi te-au făcut să te îndoieşti de anumite adevăruri de credinţă?

- Cu subalternii tăi, te porţi părinteşte sau foarte aspru? Nu-i pedepseşti trăgându-le din salariu şi prin aceasta aduci lipsă în casa lor?

Deasa marturisire

Pr. Ioan: De câte ori putem să ne mărturisim într-un an şi când este cel mai bine?

Pr. Ilarion: Mântuitorul nostru Iisus Hristos, îndeamnă: „..de câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui„

De câte ori simte omul nevoia se poate mărturisi. Pentru Taina Mărturisirii nu sunt reguli speciale. Nu sunt opriri. Cât mai des este bine să te mărturiseşti şi să nu laşi întinăciunea păcatului să stea pe sufletul tău. Aşa cum, nu poţi sta murdar de noroi după ce ai căzut pe timp de ploaie, te-ai dus şi te-ai schimbat imediat, tot aşa trebuie să-ţi speli sufletul de noroiul păcatului.

Este bine ca imediat după săvârşirea unui păcat să alergi la duhovnic şi să te mărturiseşti. De aceea sunt preoţi în fiecare sat, în fiecare localitate, ca să alerge credincioşii ca la un doctor la care să găsească vindecare şi curăţire de întinăciune. Însă, cine face lucrul acesta? Câţi dintre credincioşii bisericii noastre simt greutatea păcatului şi întinăciunea lui? Câţi aleargă imediat la preot pentru a da jos ceea ce-l apasă şi-l gârboveşte? Omul s-a obişnuit cu păcatul. S-a obişnuit cu întinăciunea pe suflet, cu mirosul cel urât şi cu greutate care-i sufocă sufletul. Amână azi, amână mâine. Unii aşteaptă postul pentru a face lucrul acesta. Alţii, nu se spovedesc cu anii. Mulţi, din necredinţă se consideră că n-au greşit prea mult şi nu au făcut păcate mari, la ce trebuie să se spovedească? Adevărata grijă pentru sufletul curat se face zilnic. Fiecare zi are un început şi o încheiere. Se cântăresc atât păcatele cât şi faptele bune dintr-o zi petrecută pe pământ. Orice zi poate fi bună sau mai puţin bună, depinde de faptele tale. Judecata omului se face zilnic de către înger şi de către diavolii care te-au ispitit, şi care te pârăsc la Dumnezeu, la sfârşitul fiecărei zile. Ar fi extrem de bine ca la sfârşit de zi să te mărturiseşti şi să spui păcatele zilei, căindu-te. Ştim că aşa ceva este foarte greu şi uneori nu se poate. Atunci, măcar în cele 4 posturi maride peste an şi cel târziu odată într-un an. Cu cât te vei mărturisi mai des într-un an, cu atât vei fi mai curat la suflet şi te va ajuta să ţii mai bine minte păcatele de la o mărturisire la alta.

Vânătoarea de dezlegări şi fuga de duhovnic

Pr.Ioan: Sunt credincioşi care se spovedesc la un preot şi se duc la alt preot să se dezlege. Alţii, se duc la un alt duhovnic să mărturisească păcatul cel mare, pentru a nu-l mai mărturisi la duhovnicul lui şi a nu primi canon aspru. Sunt corecte aceste practici?

Pr Ilarion: Nu sunt corecte.Dacă cineva a primit canon de la duhovnicul lui, nu se poate dezlega mergând la alt preot, până ce nu împlineşte canonul care i s-a dat de duhovnicul lui. Preoţii având aceeaşi putere de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor, nu poate dezlega unul ce a legat altul. Pentru a se putea dezlega canonul, trebuie s-o facă numai preotul care a legat, sau cineva care are o putere mult mai mare decât cea a preoţiei, adică, episcopul locului.

Episcopul are deplinătatea puterii preoţeşti. Preotul este un trimis al episcopului şi tot ceea ce săvârşeşte, o face prin episcopul său.

Este greşit să se creadă că, preotul poate orice dezlega. Poate, dar nu şi ce a legat Dumnezeu şi ce au legat Sfinţii Părinţi, Soboarele Ecumenice şi, ce a legat episcopul său. Deci, preotul are puterea limitată faţă de alte puteri mai mari în cadrul preoţiei. Preoţia nu înseamnă numai „preotul” ci, în treapta preoţiei fac parte: diaconul cu putere sub a preotului, apoi, preotul, cu putere sub a episcopului. Puterea totală de a lega şi a dezlega, o are numai episcopul, nu preotul. Această putere i-o împărtăşeşte preotului numai episcopul prin hirotesirea intru duhovnic dar, limitată de puterea episcopului său. Nu este corect, ca preotul să se considere cu puteri nelimitate şi cu puteri de autoritate absolută în biserica unde slujeşte şi, faţă de popor, pentru că, nu este aşa. Preotul nu este decât un „trimis” al episcopului său. Adică, un „trimis” într-o parohie sau mănăstire, unde să-l reprezinte pe episcop, să slujească şi să conducă turma în limitele binecuvântării primite de la episcop. Nu este corect ca preotul într-o parohie sau mănăstire să se exprime faţă de credincioşi sau faţă de monahi: „Eu sunt aici stăpân şi nu episcopul!” Puterea despre care îi vorbeşte Mântuitorul Sfântului Ap. Petru, o are episcopul şi nu preotul. Se ştie că apostolii după Înălţarea Mântuitorului la cer, au ocupat demnitatea de episcop în diferite localităţi şi la rândul lor au hirotonit episcopi şi preoţi în comunităţile de creştini convertiţi de la păgânism. Cu alte cuvinte, harul lui Dumnezeu a coborât de la Mântuitorul şi a curs la Sfinţii Apostoli, la episcopi şi la preoţi, prin punerea mâinilor a episcopului. Să se ştie că, harul şi puterea preoţească curge în diacon şi preot prin episcop şi, înafara episcopului diaconul şi preotul este fără har. Atunci când pentru un anumit motiv episcopul leagă pe diacon sau pe preot, nu-l poate dezlega nimeni pe acel diacon sau preot, decât episcopul care l-a legat. Preotul nu are puterea de a se dezlega singur. Deci, puterea preotului este sub ascultare faţă de episcop. De aceea şi rupturile în Biserică, schismele şi orice răzvrătire sau neascultare, au ca rezultat căderea din har. Numai tendinţele de erezie sau abaterea de la adevărurile de credinţă a episcopului poate justifica neascultarea preotului faţă de episcopul său şi putinţa lui de a rămâne în har.

De aceea, preoţii îndeamnă pe cei ce vin şi cer să fie dezlegaţi, fiind legaţi de un alt preot, să se ducă să se dezlege la preotul care a pus legătura. Altfel, rămâne legat cel ce a căutat să se dezlege la alt preot.

Crezi că Dumnezeu nu te vede, că umbli din duhovnic în duhovnic, pentru aţi vâna vrednicia de a te împărtăşi? Te vede! He…!he…! Ce viclean este diavolul!

Crezi că dacă preotul la care mergi şi poate pentru prima dată îţi mărturiseşti păcatul cel mare, pe motiv că eşti străin şi nu te cunoaşte, ţi-a adus vreun folos? Nu! Pentru că, adevăratul tău motiv este de a ascunde un păcat faţă de duhovnicul tău.

Canonul

Pr. Ioan: Este obligatoriu ca fiecare credincios care se mărturiseşte să primească şi canon? Sunt unii credincioşi care uită canonul ce l-a primit, ce se poate întâmpla cu aceştia?

Pr. Ilarion: Canonul nu este o pedeapsă dată de preot şi nu trebuie înţeleasă aşa. Canonul, poate fi considerat ca un leac vindecător, care vindecă şi îndreaptă. Iertarea păcatelor, depinde şi de îndeplinirea canonului.

Nu este obligatoriu ca preotul să dea canon fiecărui creştin care vine la mărturisire, depinde de păcatele fiecăruia. Dar, este bine ca preotul să dea sub formă de canon fiecărui credincios ce se mărturiseşte, măcar grija de a se ruga, rânduindu-i zilnic rugăciuni şi acatiste: de a se spovedi cât mai des, de a posti posturile şi mai ales în zile de miercuri şi vineri de a face metanii, milostenie; de a veni regulat la Sfânta Biserică şi de a nu pierde Sfânta Liturghie. Adică, de a-l păstra pe om în har şi mereu în contact cu Dumnezeu. În acest fel, îl vei feri să cadă uşor în păcate şi ispite, şi de a-i păstra vie şi trează conştiinţa de a nu mai păcătui.

Pentru păcate grele, canonul este obligatoriu şi mai ales împlinirea celor poruncite de Sfinţii Părinţi prin canoane.

Este obligatoriu ca fiecare creştin să-şi facă canonul exact, nici mai mult şi nici mai puţin, pentru că, Dumnezeu priveşte la această ascultare.

Diavolii, pun piedici ca să nu împlineşti canonul. Dacă ai primi să faci 5 lucruri, te face să uiţi 2 şi să faci numai 3. Pentru aceasta îţi scoate în cale multe griji, ca să te facă să amâni împlinirea canonului şi prin multă amânare să uiţi.

Pentru cel ce a uitat canonul, să se roage îngerului păzitor să-i aducă aminte. Unii, se duc la duhovnic ca să-l întrebe ce canon i-a dat la mărturisire. Însă, se întâmplă ca duhovnicul să nu-şi mai aducă aminte după atâta timp şi mai ales că mărturiseşte mai multă lume într-o zi.

După mărturisire, creştinul intră în cercetarea lui Dumnezeu. Dumnezeu îl cercetează şi-l încearcă pentru a vedea dacă cel ce s-a mărturisit a părăsit păcatul, l-a lepădat ca pe o cârpă şi se îngreţoşează de el. Îl încearcă cu aceleaşi păcate pe care le-a mărturisit, de exemplu:

- Dacă ai fumat, vei fi afumat cu fum până la exasperare;

- Dacă ai furat şi ai păgubit pe alţii, ţi se ia şi ţie din toate părţile;

- Dacă ai fost certăreţ, ai certat mult şi ai mustrat pe alţii, eşti şi tu certat şi mustrat de parcă toţi te vrăjmăşesc.

Dacă canonul a fost prea uşor dat de duhovnic din cauza că nu a cântărit bine păcatele, ignorând ce spun canoanele, sau din cauza celui ce se mărturiseşte, motivând că nu-l poate împlini şi cere să i se dea unul mai uşor, şi din această cauză nu s-a zidit şi repetă păcatele, atunci, vin nenumărate încercări peste el şi, bătaia lui Dumnezeu nu încetează până ce nu se zideşte.

Pr. Ioan: Părinte, vă rog să ne spuneţi ce canon se dă pentru anumite păcate, pentru cele mai grele?

Pr. Ilarion: Întotdeauna, să ţii cont de căinţa omului care vine la spovedit. Să nu dai canoane prea grele, peste puterea omului de a le face, din două motive: În primul rând, dacă omul vine cu părere de rău şi se căieşte mai reduci din anii opriţi. Dacă mai ia şi alt canon, de asemenea, mai reduci un an sau doi. Cercetezi pe om să vezi cam ce ar putea să împlinească, fără să-i fie imposibil şi silă. Nu trebuie să punem sarcini greu de dus, pentru a nu i se părea omului că mântuirea este imposibilă şi să renunţe la căinţă. În al doilea rând să ţii cont că nici Dumnezeu nu-i dă omului necazuri peste puterea lui de a rezista şi de a le învinge. Dumnezeu nu se uită la osteneala noastră cea peste putere.

Oprirea de la Sfânta Împărtăşanie poruncită de Sfinţii Părinţi, este timpul socotit de ei ce ar fi necesar la curăţirea sufletului de întinăciunea păcatului, pentru ca omul să se poată uni cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Astfel, pentru păcatul uciderii cu voia Sf. Vasile cel Mare prin canonul 56, socoteşte că-i trebuie omului timp de 20 de ani să se cureţe de acest păcat; pentru uciderea fără de voie 10 ani după canonul 54 şi 57; pentru cel ce ucide în război 3 ani să nu se împărtăşească; pentru vrăjitori 20 de ani să nu se împărtăşească, după canonul 65 a Marelui Vasile; pentru cei ce iau mana la vaci 4 ani si câte 100 de metanii pe zi să facă; pentru cei ce ghicesc 6 ani, după canonul 60 şi 61 a Sinodului VI Ecumenic; pentru cei care curvesc 7 ani sunt opriţi de la Sf. Împărtăşanie, după canonul 59 al Sf. Vasile cel Mare; pentru preacurvie 15 ani este oprire de la Sf. Împărtăşanie, canonul 58 a Sf.Vasile; pentru curvia cu dobitoacele 15 de ani este oprire, canonul 63 a Sf. Vasile; curvia cu naşii, 9 ani este oprire şi 150 metanii pe zi; curvia cu fina de botez 12 ani oprire şi 300 metanii pe zi; curvia cu soacra 15 ani oprire şi câte 160 metanii pe zi; curvia cu cumnata, 11 ani oprire; mama cu fiul sau tatăl cu fiica, 20 de ani oprire şi câte 366 metanii pe zi; curvia cu sora sau fratele, 12 ani oprire; curvia cu verişoara, 10 ani oprire; curvia cu călugăr sau călugăriţă 9 ani oprire şi 150 metanii; sodomia şi perversiunile sexuale, oprire 15 ani; cel ce a făcut căsătorie nelegiuită, să se desfacă căsătoria şi 7 ani oprire; părinţii care sunt de acord să-şi căsătorească fiica sau fiul după un sectar sau păgân, 5 ani oprire; femeile care fac avort sunt oprite 20 ani; femeile care iau contracepte sau buruieni să nu nască sunt oprite 7 ani; femeia care va muri făcând avort să nu se înmormânteze pentru că este sinucigaşă; cel ce se leapădă de credinţă 10 ani oprire; cine va mânca animale necurate este oprit 1 an şi să facă 100 metanii pe zi; cei ce practică yoga, bioenergia, radiestezie se canonisesc ca vrăjitorii.

(Pr. Ioan V Argatu " Pe treptele suirii catre cer", editia a2a, 2007, pg.107-130)

Iisus Hristos