Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
pag.1 - 7 Mântuitorul Iisus Hristos

Semnul Învierii tuturor

Prigoana fariseilor, cărturarilor şi a împăraţilor păgâni persecutori, mai întâi împotriva Mântuitorului Iisus, de L-au răstignit, L-au hulit, L-au îngropat, I-au pecetluit piatra mormântului şi au pus pază, ca să nu învie din morţi după cum a spus, nu s-a terminat cu El, ci, a continuat cu persecuţia Sfinţilor Apostoli şi ai creştinilor, timp de 300 de ani.
Sfinţii Apostoli ca ucenici şi urmaşi ai învăţăturii Mântuitorului au fost prigoniţi1 după cum mai înainte de patima Sa, Mântuitorul le-a spus: „Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu2 Acest lucru îl spune şi celor ce vor duce la îndeplinire aceste persecuţii, adică fariseilor şi cărturarilor, zicându-le: „iată Eu trimit la voi prooroci, înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate” 3   
Sfântul Apostol Pavel le spune Corintenilor tot ce a pătimit din partea evreilor propovăduind Sfânta Evanghelie, zicând: „Sunt ei evrei? Evreu sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Sunt şi eu. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu sunt mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. De la iudei de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; odată am fost bătut cu pietre.......4     
Persecuţia Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel trece de la evrei la romani încheindu-şi viaţa prin tăierea capului în cetatea Romei şi răstignirea Sfântului Apostol Petru (67).
Erau persecutaţi toţi creştinii. Această persecuţie se înteţea din ce în ce mai mult, încât erau pline peşterile, catacombele, mormintele, munţii şi crăpăturile stâncilor de creştinii care au fugit din faţa prigonitorilor.
 Cruzimea cea mai feroce s-a arătat sub împăratul roman Nero(54-68), în vremea căruia au murit Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (67). Apoi au urmat persecuţiile din timpul împăraţior: Domiţian (81-96), Traian (98-117), Aureliu Marcu (161-180), Deciu (249-251), Diocliţian (284-305), Maximilian (286-305) ce întrece orice închipuire omenească.
De aceea, mulţi cereau de la Dumnezeu moartea, decât să intre în mâinile acestor ucigaşi. Dumnezeu a ascultat rugăciunea a şapte tineri din Efes, care s-au adăpostit într-o peşteră de frica lui Deciu. Acesta aflându-i a poruncit să fie zidită gura peşterii pentru ca tinerii să se asfixieze si aşa să moară. Dumnezeu i-a adormit pe aceşti tineri 372 de ani şi i-a trezit în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr. Au ieşit din peşteră, au intrat în cetate pentru a cumpăra pâine. În faţa brutarului au fost descoperiţi când au vrut să plătească pâinea cu banii din timpul lui Deciu. Au fost duşi la împărat în faţa căruia au mărturisit cine sunt, cum au stat în peşteră atâţia ani şi au înviat. Şi petrecând câteva zile cu poporul    s-au dus înapoi la peşteră şi iar căzând în somn au adormit şi sunt până azi adormiţi, aşteptând şi ei învierea tuturor.
____________________
1.-Fapte 3; 4; 5; 6; 12-28.
2.-Ioan 16, 2.
3.-Matei 23, 34.
4.-II Corinteni 11, 22-25.


Exegeză
 
Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iudeilor - că unde mă duc Eu, voi nu puteţi veni(Ioan 13,33).De ce le zice „iudeilor” poporului din care a venit şi nu le zice „israeliţilor”?
Numele de iudeu este un nume mai rece decât cel de „israelit” care se potrivea cu starea morala a poporului evreu la timpul acela. Ei, care aşteptau să se împlinească cele proorocite despre Hristos, n-au voit să-L recunoască, cu toată învăţătura deosebită pe care le-a dat-o, cu toate minunile săvârşite, cu toate mărturiile poporului, cu mărturia Sfântului Ioan Botezătorul, cu toate mărturiile despre Sine. Până când şi demonii îl recunoşteau ca Fiu al lui Dumnezeu strigând din oamenii cei demonizaţi:„Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?(Matei 8,28).
Cuvântul de iudeu îi arăta după numele strămoşului lor, Iuda fiul lui Iacov, căci şi urmaşii lui, aveau să-L vândă pe Hristos şi să-L dea la moarte, precum Iuda care l-a vândut egiptenilor pe fratele său Iosif din dorinţa de a-l da la moarte.
Cuvântul de „israelit” este cuvântul cel mai nobil, mai blând şi mai potrivit cu Iacov care era plin de răbdare, de credinţă şi de nădejde şi care s-a învrednicit să vadă „Scara Cerului”… să se lupte cu Dumnezeu la râul Iaboc şi, învingând prin credinţă, a căpătat numele de „Israel”. Dumnezeu l-a numit pe Iacov cu numele acesta, zicând: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că    te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" (Facerea 32,28)

 
Ia-L!  Ia-L!  Răstigneşte-L!
 
Aşa au strigat atunci iudeii, aşa strigă şi azi. Cine au fost şi cine sunt aceştia? Cine alţii decât cei nouă leproşi care, după ce s-au curăţit, n-au fost în stare să aducă mulţumiri ca şi cel de-al zecelea, care era străin de neamul Mântuitorului Iisus Hristos.5
Elinii îl căutau ca să-L vadă6 cei din Tir şi Sidon îl urmau7, păgânii îi cereau vindecare şi se vindecau 8 iar cei din poporul la care venise, după atâtea binefaceri, în multe rânduri au luat pietre ca să-L ucidă9. Până când şi unul din cei 12 apostoli, Iuda Iscarioteanul, singurul apostol din Iudeea, ceilalţi apostoli erau din Galileea, s-a desprins din rândul lor chiar de la început, pentru că nu credea în El10. Însă, a stat mai departe pentru că purta punga obştii şi fura din cele ce se adunau11 pentru că era iubitor de arginţi. A stat şi pentru a se împlini cele spuse de prooroci despre el şi despre Mântuitorul Iisus Hristos12. Deci, toţi cei ce se asemănau celor nouă leproşi vindecaţi de Mântuitorul, nemulţumitori şi nerecunoscători şi celor asemenea lui Iuda, doar ei au putut să strige:
 „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!”
Pilat, care nu era din neamul lor ci un străin de neam, un cotropitor şi un stăpânitor voia să-L elibereze.
Ei s-au opus eliberării, zicându-i: „Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului.”13  Pilat, negăsind în El nici o vină, a insistat în faţa poporului iudeu ca să-L elibereze, zicându-le: „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” iar iudeii, au răspuns: „Nu avem împărat decât pe Cezarul”14. Iată cum străinii şi păgânii au ţinut mai mult la Dânsul. De altfel, din Sfintele Evanghelii, se vede la păgâni o credinţă mai mare în El decât la iudei, chiar Mântuitorul scoate în evidenţă lucrul acesta cu ocazia vindecărilor când Iisus Mântuitorul Se întâlneşte: cu sutaşul din Capernaum15, cu femeia canaaneancă,16  cu slujitorul regesc.17.Iar când se afla pe Cruce, în chinuri groznice, acolo, iudeii ca   să-I înmulţească suferinţa, Îl huleau, precum arată Sfinţii Evanghelişti.18 (Deci, nu L-au mărturisit iudeii ca fiind Mesia sau Fiul lui Dumnezeu ci străinii şi păgânii, precum sutaşul care-L păzea, spunând: „Cu adevărat omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu”.19
Dacă a fost aşa acum aproape două mii de ani, azi nu este la fel? Oare cei de azi nu sunt urmaşii acelora? Nu zic la fel? Sunt unii care zic: „cine este acesta Hristos, că nu L-am văzut? Ce a făcut El pentru mine şi copiii mei? Eu nu-l văd, nu-l cunosc. Ce merit şi-a căpătat El în lume, din ce fapte, eu nu văd? Pentru ce să-I cinstesc numele, crucea, biserica şi pe slujitorii Săi? Mai sunt unii care, toate acestea le consideră mituri, mai prejos decât „descântecele babelor”. Alţii se luptă să-L scoată pe Dumnezeu din sufletele oamenilor, de pe pereţii caselor lor, din biserici, din şcoli şi din sufletul copiilor, ca să pună în schimb tot ceea ce au pus strămoşii lor păgânii. Schimbă sărbătorile Dumnezeieşti cu sărbători în care au făcut vărsări de sânge şi le zic „zile de biruinţă”. Cu zile de început de muncă pentru cei care înfruntă robia muncii, cum a fost şi la păgâni (1 Mai),cu zile de pomenire a unor vărsători de sânge şi ucigaşi, cu zile de recoltă a holdelor, ca la păgâni. Cu grade puse pe umărul celor ce pun Sfânta Cruce sub picioare şi o scuipă, apoi sunt ridicaţi în posturi de mare încredere de cei ce sunt convinşi că nu există Dumnezeu. Aceştia n-au nevoie să-I mulţumească lui Dumnezeu şi Fiului Său pentru hrana care o mănâncă neştiind că nu ei dau lumină zilei şi căldura soarelui, ca să rodească pământul, ci Dumnezeu. Zic că în urma muncii lor mănâncă. Nu se întreabă atunci când Dumnezeu loveşte pământul cu secetă sau cu ploaie peste măsură, cu frig sau cu gheaţă, de ce nu se mai face nimic din tot ceea ce s-a pus în pământ, nu tot ei au muncit? Degeaba munceşte omul dacă nu dă roadă Domnul. Rodirea câmpului se face nu numai în baza muncii omului, ci şi a voii Lui Dumnezeu de a da roadă pământului. Dar cu ei se împlineşte cuvântul Mântuitorului care zice: „Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se descopere”.20  Iar Sfântul Apostol Petru pentru unii ca aceştia, care au cunoscut calea dreptăţii, au primit botezul, dar au părăsit Biserica, le zice: „Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui”.21  Iar Sfântul apostol Pavel zice în Epistola către Evrei: „Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştinţă despre adevăr, nu mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă ci o înfricoşată aşteptare şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici. Călcând cineva Legea lui Moise e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori. Gândiţi-vă: cu cât mai aspră va fi pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi a nesocotit Sângele Legământului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul harului. Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: «A Mea este răzbunarea. Eu voi răsplăti” Şi iarăşi: „Domnul va judeca pe poporul său”.22
Mulţi sunt acei ce se întreabă despre unii ca aceştia de ce nu-i pedepseşte Dumnezeu pentru ocările, jignirile şi sudalmele ce le aduc Lui Dumnezeu, Fiului Său, Prea Curatei Sale Mame, Sfintei Cruci? De ce îi rabdă atât de mult, încât s-a văzut că unii ca aceştia fac cu mult mai mult rău decât cei ce nu au fost în sânul Bisericii, neamuri străine.
Însă aceştia, întrebătorii trebuie să ştie următoarele: că Dumnezeu e mult îndurător şi mult milostiv, precum Îl arată Psalmistul David. Apoi, El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, cum Însuşi a spus în mai multe ocazii.23 Apoi Dumnezeu nu îi pedepseşte pe unii păcătoşi şi pentru faptul arătat de Mântuitorul Iisus despre omul ce se curăţeşte de puterea diavolului prin puterea Lui Dumnezeu şi cum diavolul acela mai aduce, pentru a putea birui, încă 7 duhuri, mai rele decât el, şi de biruieşte, atunci intră toate duhurile rele în om, şi astfel cele de pe urmă ale omului aceluia se fac „mai rele decât cele dintâi”. Cum să fie pedepsit de îndată un astfel de om, dacă el a ajuns robul satanei?24
Dumnezeu îl rabdă, îlaşteaptă, că poate se va întoarce ca şi fiul cel pierdut din pilda Lui, ca şi oaia cea rătăcită ce s-a aflat, ca şi drahma cea pierdută ce a fost găsită...25
Şi dacă Mântuitorul Iisus nu s-a răzbunat când era în trup pământesc, încă a cerut iertare pentru cei ce Îl ţintuiau,26 acum, când este în Trupul Cel Preamărit,27  nu cu atât mai mult se roagă până ce va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Lui? „Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale...” 28        
____________________________
5.- Luca 17,11-19
6.- Ioan 12,20-22
7.- Marcu 3,7-8
8.- Matei 8, 5-10; 15, 21-28; Ioan 4, 46-51
9.- Ioan 8, 59; 10, 32-33, 39; 11, 53-54; Luca 4, 16-30.
10.- Ioan 6, 60-71.
11.- Ioan 12, 4-6
12.- Fapte 1,15-20; Ps 21; II Rg 23,2; Ps 40,9; 54,14-15; 68,29; 10, 7.
13.- Ioan 19,12.
14.- Ioan 19,15.
15.- Matei 8,5-13; Luca 7, 1-10.
16.- Matei 15,21-28; Marcu 7, 24-30.
17.- Ioan 4,46-54.
18.- Matei 27,39-44; Marcu 15,24-32; Luca 23,35-43.
19.- Matei 27,54; Marcu 15,39; Luca 23, 47-49.
20.- Ioan 3,19-20.
21.- II Petru 2,21-22.
22.- Evrei 10, 26-30.
23.- Luca 15, 1-10; Matei 18,14.
24.- Luca 11, 24-26; Matei 12, 43-45
25.- Luca 15, 1-32.
26.- Luca 23, 34.
27.- Filip 3, 21.
28.- Ps 109, 1.


Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 697
Afisari total: 16906610
Vizitatori online: 4

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol