Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
pag.8 - 18 Mantitorul
AM  GREŞIT  VÂNZÂND SÂNGE  NEVINOVAT !         
CE Ne  priveşte  PE  NOI?  TU  VEI  DA  SEAMA!
  
 
 
Aceasta a fost mărturisirea şi căinţa lui Iuda vânzătorul şi acesta a fost răspunsul plin de perfidie şi răutate al căpeteniilor preoţilor iudei.
Care a fost vina Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca să fie osândit la o moarte atât de grea cum este moartea pe Cruce? Cât de mare a fost vina Sa în comparaţie cu vina tâlharului Baraba? Se ştie că Baraba, era un tâlhar vestit, care, toată viaţa lui a prădat şi a ucis. Eliberarea lui au cerut-o iudeii şi nu a Celui ce le-a vindecat bolnavii, a dat orbilor vedere, surzilor auzire, muţilor vorbire, flămânzilor pâine, îndrăciţilor eliberare de sub jugul satanei. Cereau moartea Celui ce le-a dat o învăţătură atât de deosebită încât de la vârsta de 12 ani l-au pus să le vorbească în adunare;29  Celui ce le-a dat exemplu de viaţă atât de curată, fără de păcat încât a putut să zică: „Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?”30  Şi totuşi, l-au ales pe Baraba ca să fie eliberat iar pe Hristos să moară. Pilat de trei ori îi întreabă ce rău a făcut, însă ei nu ştiau să zică altceva decât: „Răstigneşte-L!”
Iuda Iscarioteanul, văzând că a greşit, că a vândut Sânge Nevinovat, s-a deznădăjduit şi diperat de fapta sa, a întors iudeilor banii vânzării, dar ei nu i-au primit şi nici nu i-a zis vreun cuvânt de îmbărbătare, de mângâiere sau să-l încurajeze cu ceva, ca pe cel ce i-a ajutat să ducă la îndeplinire fapta lor murdară, l-au lasat să se piardă, zicând: „Ce ne priveşte?! Tu vei da seama.” Ei nu se simt vinovaţi; nu văd că mâinile lor sunt murdare, că ele au luat banii din vistieria templului şi i-au numărat lui Iuda cumpărând trădarea lui. Iuda i-a aruncat în locul de unde au fost luaţi, în templu, apoi mânat de o deznădejde adâncă se duce şi se spânzură. Iudeii, au luat banii din templu, dar nu i-au mai întors în vistieria lui ci au cumpărat cu ei o ţarină, Ţarina Olarului, unde să fie îngropaţi cei săraci.  
Cine e oare mai vinovat dintre aceşti trei ucigaşi ai Mântuitorului Iisus: Iuda, Argintul sau Arhiereii? De n-ar fi fost Iuda trădător, ei tot aveau de gând să-L omoare. Acest gând le-a venit chiar de la începutul activităţii Sale, când a alungat pe vânzători din Biserică;31 când a vindecat pe slăbănogul de la Vitezda în zi de Sâmbătă şi când le spusese că este Fiul lui Dumnezeu.32 La fel şi cu Învierea lui Lazăr33 şi în alte rânduri. Aşa că nu de la Iuda a pornit gândul uciderii Sale, ci de la ei, de la farisei, cărturari, saduchei şi arhierei, Iuda doar le-a desăvârşit planul lor, prin necredinţa lui faţă de Învăţătorul34 şi prin lăcomia de a fura din punga obştească ce-o purta ca să-şi facă lui avere.35 Atunci, dacă arhiereii sunt mai vinovaţi decât Iuda, ar fi putut să-şi îndeplinească scopul fără să fi avut bani? Cu ce alt mijloc l-ar fi putut îndupleca pe Iuda ca să-şi trădeze Învăţătorul? Că rangul de arhiereu nu i-l puteau oferi pentru că Iuda nu făcea parte din clasa lor socială şi nu se putea trece peste un obicei atât de vechi; alte ranguri civile nu puteau să-i ofere, pentru că erau ocupate de stăpânirea romană şi nu erau la dispoziţia lor. Deci, numai cu banul, profitând de patima lui ce o avea, lăcomia de argint. Aşa a fost şi proorocit de proorocul Zaharia, cu banii pe care îi va da înapoi cumpărându-se cu ei Ţarina Olarului.36
Dacă iudeii n-ar fi avut bani, oare, ar fi putut să ademenească la minciună pe ostaşii care au păzit Mormântul şi au văzut înfricoşata Înviere, să spună lumii că nu a înviat ci a fost furat de ucenici?37
Nu. Cu bani se vinde şi se cumpără cel mai uşor.
Dar ce este banul? Banul este un metal sau o hârtie? Cum de are un aşa duh, de a putut prinde pe Iuda şi pe arhierei în mreaja lui? Banul e rece de-l pui în sân, e tare şi fără gust de vrei să-l mănânci, rugineşte de-l pui unde nu trebuie, se rupe dacă-l foloseşti mult, se pierde foarte uşor şi totuşi are un duh în el, unul necurat, cine i-l dă? În bani este duhul celui ce a spus la ispita Mântuitorului Iisus de pe acel munte înalt: „Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.”38 Iată duhul banului de la cine porneşte şi cine îl dă celui ce îl doreşte şi i se închină lui. Cineva va zice că este bun banul, fără el nu poţi trăi, nu te poţi îmbrăca, nu te poţi hrăni, nu poţi să obţii cele necesare vieţii. Este bine nu bun. Este bine dacă nu-l pui în vistieria ta unde să clocească duhul lui tot felul de răutăţi cu care să te tragă de pe drumul către Dumnezeu. Este bine dacă trece pe la tine aşa cum trece pasărea în zbor neavând timp să te cunoască sau să-l cunoşti. Dar dacă va rămâne multă vreme va naşte puii patimilor tale. Aşa a făcut cu Iuda, de l-a vândut pe Fiul lui Dumnezeu. Aşa a făcut  cu  arhiereii,  iubitorii de  argint,  încât   L-au   ucis  pe Începătorul Vieţii. Însă ei s-au înşelat zicându-i lui Iuda: „Tu vei da seama. Ce ne priveşte pe noi.” 39Oare aşa să fie? Numai Iuda va da seama?
Iată că omul este perfid, cu gura se îndreptăţeşte şi cu mâinile păcătuieşte. Cu gura se arăta nevinovat, dar inima lui vrea să ucidă, şi cu mâinile o face în ascuns crezând că-l acoperă întunericul.
De aceea Mântuitorul Iisus Hristos înainte de patima Sa, le arăta toată făţărnicia, faptele cele murdare, pizma şi răutatea dusă până la ucidere, şi lipsa lor de duhul cel dumnezeiesc, plângând Ierusalimul: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit. Iată vi se lasă casa voastră pustie.”40Iar de cele ce au făcut şi vor mai face ei după Dânsul, zice: „Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni, ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel, până la sângele lui Zaharia, care a fost omorât între altar şi templu. Adevărat vă spun: Se va cere de la neamul acesta.41
______________
29.- Luca 2, 46-50.
30.- Ioan 8, 46.
31.- Ioan 2, 13-22.
32.- Ioan 5, 1-18.
33.- Ioan 11, 38-57.
34.- Ioan 6, 60-71.
35.- Ioan 12, 4-6.
36.- Zah. 11, 12-13.
37.- Matei 28, 11-15.
38.- Matei 4,8.
39.-Matei 27,4.
40.- Luca 13, 34-35.
41.- Luca 11, 49-51.


 
ARATAREA  SFINTEI FECIOARE  MARIA
SANTULUI  SERGHIE DIN RHODOS
    

P e când sta odată Părintele Serghie la obişnuita sa pravilă înaintea Icoanei Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cântând, zicea: „Preacurată Maica Hristosului meu, apărătoare şi tare ajutătoare a neamului omenesc, fii nouă nevrednicilor mijlocitoare, pururea rugându-te Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să caute spre locul acesta sfânt, care întemeiat este spre lauda şi cinstea Sfântului Său Nume în veci. Pe tine Maica dulcelui meu Iisus, ca pe ceea ce multă îndrăzneală ai câştigat către Dânsul, rugătoare te punem înaintea noastră, noi robii tăi, că tu eşti tuturor nădejde de mântuire şi adăpostire.”
Aşa se ruga şi în canonul cel de mulţumire, adică Acatistul Preacuratei, cântându-l a şezut puţin să se odihnească. Iar ucenicului său, cel cu numele Mihai, i-a zis: „Fiule, trezeşte-te şi priveghează, de vreme ce o cercetare minunată şi de spaimă în ceasul acesta va să ne fie nouă.” Aceasta el grăind, îndată se făcu un glas zicând: „Iată, Preacurata vine.” Iară Sfântul, auzind, degrab s-a sculat, vrând să iasă din chilie, o lumină mare, mai mult decât soarele strălucind, a luminat pe Sfântul şi îndată a văzut pe Preacurata, care întru negrăită lumină strălucea, însoţită de doi apostoli, Petru şi Ioan. Şi, cum a văzut, Sfântul a căzut cu faţa la pământ, neputând suferi raza cea strălucitoare. Iară Preacurata cu ale sale mâini s-a atins de Sfânt, zicând: „Nu te înspăimânta, alesul meu, iată am venit să te cercetez, căci   s-a auzit rugăciunea ta pentru ucenicii tăi şi pentru locaşul tău. Să nu te mai mâhneşti, căci de acum cu de toate vei fi îndestulat, nu numai până ce în viaţa aceasta eşti, ci şi după ea, iar mila Lui Dumnezeu nedepărtată va fi de la locaşul tău, cele trebuitoare nelipsindu-i şi păzindu-l şi acoperindu-l.”
Acestea zicând, s-a făcut nevăzută. Iară Sfântul de frică şi de cutremur mare era cuprins, ca într-o pierdere a minţii, şi după puţin întru sine venindu-şi, a aflat pe ucenicul său zăcând de frică ca un mort.
Şi sculându-se împreună au mulţumit Preacuratei pentru bucuria pe care le-a hărăzit-o de a o vedea chiar cu ochii lor.

 


 
O minune a Sfântului
Ioan Botezătorul
 
   

E  ra un monah Ioan în Mănăstirea Estorgia din părţile Ierusalimului, iar Patriarhul locului era unul Ilie... Pe acesta a voit a-l pună stareţ acel Patriarh însă el nu s-a învoit deloc, pentru că voia să plece la Muntele Sinai. După multe discuţii între ei, la făgăduinţa monahului că, după ce va veni, va primi a fi stareţ, Patriarhul îl învoi şi monahul şi-a luat un ucenic, a luat binecuvântare de la Patriarh şi a plecat. Cum a trecut Iordanul, l-au cuprins nişte friguri încât nu a mai putu merge mai departe. Aici a găsit o mică peşteră, a intrat în ea să se odihnească din cauza acelei boli. Peste noapte i se arătă înainte cineva şi îl întrebă: „Unde mergi bătrâne?” Iar el a zis: „La Sinai, dar boala mă împiedică deocamdată.” Acela i-a spus să rămână acolo, însă el nu s-a învoit deloc. Acela a dispărut şi boala a început mai mult să-l chinuiască. În a doua noapte, iar l-a întrebat acela, ca în prima noapte, şi nu a voit bătrânul ca să rămână. Acela a dispărut şi boala i-a fost şi mai grea. În a treia noapte acela a venit şi i-a spus să rămână. Şi atunci bătrânul, îl întrebă: „Tu cine eşti?” Acela i-a răspuns: „Eu sunt Ioan Botezătorul şi pentru aceasta îţi zic ţie să nu te duci de aici nicăieri. Că această peşteră mică, este mai mare decât muntele Sinai, că de multe ori Domnul nostru Iisus Hristos a intrat aici, cercetându-mă. Făgăduieşte-mi că vei vieţui aici şi eu îndată sănătos te voi face.”
Auzind aceasta părintele Ioan cu bucurie s-a făgăduit a vieţui în peşteră şi îndată vindecându-se a petrecut acolo toate zilele vieţii sale. Iar peştera aceea a făcut-o Părintele Ioan biserică şi a adunat pe lângă el mulţi fraţi şi se numea locul acela Sapsas .

 
O  altă  minune                     
a  Sfântului  Ioan Botezătorul

    

 U n monah cu numele Canon a fost rânduit cu botezul celor ce veneau la dânsul. Însă când vedea femei se smintea. Pentru aceasta voia să iasă din acea ascultare dată lui de obşte. Iar când a voit a se duce, a venit la el Sfântul Ioan Botezătorul, zicându-i: „Nu te duce, că te voi uşura pe tine de războiul acesta.
Odată, venind o fecioară persană să se boteze, ea îi păru atât de frumoasă, încât nu putea să ungă picioarele ei cu Sfântul Mir. Şi a stat ea acolo o zi. Şi auzind de ea Arhiepiscopul Petru s-a minunat de credinţa neamului ei şi voia să o ia pe ea ca diaconiţă. Însă fecioara nu a voit acest lucru. Iară preotul Canon, luându-şi hainele, s-a dus zicând aşa: „De acum, nu voi mai sta în locul acesta.” După ce s-a suit în munte, l-a întâmpinat Sfântul Ioan Botezătorul şi i-a zis: „Întoarce-te, preote, în mănăstirea ta, că iată că te voi uşura pe tine de război.” Atunci preotul Canon a zis către dânsul: „Să mă crezi pe mine, că nu mă voi întoarce, că de multe ori te-ai făgăduit că mă vei uşura pe mine şi n-ai mai făcut aceasta.” Deci, luându-l pe el Sfântul Ioan, l-a pus şi l-a descoperit de hainele lui şi a făcut semnul crucii pe pieptul lui şi I-a zis: „Să mă crezi pe mine, preote, că voiam ca tu să ai plata pentru războiul acela, dar, de vreme, ce nu voieşti, iată dar că te-am uşurat de război, însă plată de acum nu vei vedea din lucrul acesta” şi s-a întors preotul în mănăstire. Iar a doua zi, botezând, a miruit multe persoane dar nu mai simţea care este femeie cu firea. Deci a petrecut alţi doisprezece ani botezând şi miruind şi nici un cuget nu mai avea pentru femei. Şi aşa s-a mutat la Domnul.


CONSTANTINOPOL–ROMA sau...  IER USALIM?

      

 Se dă o luptă de veacuri între Roma şi Constantinopol care să fie centru de conducere creştină, care să fie mai mare, mai întâi. Această luptă o cosider a fi nejustă şi păguboasă care a dus la sfărâmarea unităţii bisericii, a sfâşierii trupului lui Hristos în Ortodox şi Catolic din care apoi s-au tot făcut şi alte sfărâmări. Oare era cazul ca centru de conducere creştină să se bazeze pe interesul politic al unui împărat lumesc, sau pe Împăratul Împăraţilor? Oare era cazul ca centru religios să se bazeze pe numele unui apostol şi nu pe Cel ce L-a făcut apostol, pe Iisus Hristos? Cum poate fi socotită sluga mai mare, decât Stăpânul său? Insuşi Iisus a zis: “Că nu poate fi sluga mai mare, decât Stăpânul său” cuvinte care nu au fost luate în seamă, de cărturarii din vremea lui Mântuitorului despre Mesia, fiind în mijlocul lor nu l-au cunoscut. Oare nu era mai fericit lucru pentru credinţă, de a se fi ales locul de conducere a Bisericii, locul unde s-a născut, a trăit, a vorbit, a făcut minuni, a murit, a înviat şi   s-a înălţat la cer Iisus Hristos – Ierusalimul?
            Oare nu ar fi fost respectat mai mult acest loc de către toată lumea, decât unul înafara lui dezbinat şi dominat de conducerea politică, care atrăgea deopotrivă ura neamurilor asupra împăratului şi implicit spre Biserică? Oare putea fi alt loc care să fie ridicat la o treaptă spirituală mai înaltă decât Ierusalimul. Oare nu s-a adus o insultă Sfântului Mormânt şi chiar lui Iisus?
            Acest lucru a fost cel mai mare rău, care l-au făcut înaintaşii noştri cu biserica. Au stimat pe Împăratul lumesc, mai mult decât pe Împăratul Împăraţilor care este Iisus Hristos, au stimat mai mult pe slugă, decât pe Stăpân, au stimat mai mult un loc, care le aduceau unele avantaje materiale, decât Ierusalimul, care le-ar fi adus atât cele materiale mai cu îmbelşugare şi cele spirituale pe deasupra, şi au pus biserica să sufere, cu împăratul lumesc şi mai mult ca el, păgubind credinţa Ierusalimul trebuie să fie unicul loc din lume ca centru al creştinătăţii.
De aceia se cere ca aceste două surori, să se împace şi să lase greşala înaintaşilor! Să plece împreună la Ierusalim. La aceal Ierusalim, unde vor găsi Mormântul Aceluia ce a zis; “întru aceasta vă voi cunoaşte că sunteţi fii mei iubiţi, de vă veţi iubi, unul pe altul” Să meargă amândouă şi să ia pe celelalte surori care au fugit şi mai departe. Să meargă să găsească urmele Lui pe pietre, prin grâne, prin Sinagogi, în templu să găsească locul tuturor minunilor Lui, să-I găsească lacrimile lui pe muntele Sionului, sângele Lui pe Golgota, Mormântul Lui, locul de Înălţare şi-n frăţeşti sărutări să fim cu toţii la Ierusalim.

         
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 4439
Afisari total: 15057020
Vizitatori online: 4

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol