Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Date biografice ale Părintelui Ilarion Argatu
Părintele Ilarion Argatu, s-a născut la 2 august 1913, în satul Valea Glodului din judeţul Suceava. Primind la botez numele de Ioan. Părinţii săi se numeau Alexandru şi Maria Argatu. Se trage dintr-o familie numeroasă de 15 copii (9 in viaţă) fiind prin tradiţie familie de preoţi (38 de preoti).
A urmat Şcoala primară (de 5 clase) în satul natal (Valea Glodului), apoi Seminarul Teologic din Dorohoi (de 8 ani), după absolvirea căruia a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi cu notă maximă. A fost propus de a urma cursurile de doctorat din Viena pe spesele Mitropoliei de Cernăuţi,bursă pentru candidaţii din Bucovina, dar pentru că s-a descoperit că Valea Glodului nu face parte din Bucovina bursa a fost dată altcuiva cu toate că media aceluia era sub ce a teologului Ioan Argatu.
După absolvirea Facultăţii de Teologie de la Cernăuţi a urmat cursurile de trei ani a Scolii Militare din Bacău la absolvirea cărora i s-a conferit titlul de ofiţer de grăniceri cu grad de sublocotenent şi trimis în misiune� pe graniţa cu Ungaria, la Carei. Aici, într-o noapte, ofiţerul Ioan Argatu părându-i-se suspect zgomotul unei maşini de trăierat grău venit de peste graniţă (din Ungaria) trimite ca iscoadă pe un subaltern care ştia limba maghiară, îmbrăcat civil, să treacă graniţa şi să observe ce se întâmplă. Cand a venit� acel subaltern i-a raportat că ungurii la graniţă acoperiţi de zgomotul batozei de trăierat masează trupe pentru a sparge graniţa. Atunci a anunţat comandemntul, care au trimis trupe dea-lungul ganiţei pentru apărare. Deci, iată un moment în care părintele Ilarion, fiind ofiţer grănicer, a vegheat şi� acţionat prompt apărând glia străbună.
Venind acasă într-o permisie şi întâlninu-se cu colegul său� Preotul Alexandru Varganici, preot în Ciumulesti (comuna Vadul� Moldovei-Suceava), acesta i-a recomandat s-o cunoască pe Georgeta fata Părintelui Sebastian Mihailescu din parohia Oniceni.
La data de 10 noiembrie 1940, se căsătoreşte cu Georgeta, fica Părintelui Mihailescu.
Renunţa la cariera de ofiţer şi este hirotonit preot la data de 1 decembrie 1940, preot conslujitor la parohia socrului său, satul Oniceni. Timp de 2 ani slujeşte împreună cu socrul său la aceeaşi parohie. Datorită predicilor şi a râvnei în cele ale preoţiei a fost iubit de credincioşii din parohie dar şi din satele vecine veneau credincioşii cu necazuri la rugăciunile sale. Acest lucru a atras şi invidie asupra sa din partea preoţilor.
În anul 1943, a luat fiinţă parohia Oniceni II, formată din satele filii: Ioneasa şi Ruşi, unde erau 2 biserici, ocazie cu care a fost transferat la această parohie.
În anul 1946, este transferat la Parohia Boroaia în interes de serviciu de către Mitropolitul� de la Iaşi Iustinian Marina,� cu misiunea expresă de a ridica biserica din Boroaia pe temelia pusă în anul 1924.
În Boroaia era preot Rafael Stefan, care, nu avea nici un interes să ridice biserica din Boroaia. Toţi banii şi toate materialele care se adunau imediat dipăreau şi aşa de vre-o cinci ani nu erau bani şi nici materiale. Trecând mitropolitul Iustinian Marina prin Boroaia, stând de vorbă cu oamenii şi constantând� rea voinţă din partea lui a poruncit transferarea lui şi numirea unui nou preot. Fiind numit Părintele Ioan (Ilarion) Argatu s-a început a se aduna piatra, bani şi s-a demarat începutul lucrărilor. Însă fostul preot, consilierii parohiali, pălimarul şi cântăreţul, primarul, prefectul de Baia şi alte autorităţi nu le-a plăcut această schimbare (pentru că toţi se înfruptau) şi atunci au început persecuţii împotriva părintelui. L-au declarat “instigator la ordinea publică”, trebuia să fie arestat şi condamnat la exterminare.
La data de 18 iulie 1948, Părintele a părăsit familia şi parohia şi sub Acoperemântul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului, nu a putut fi găsit de securitate timp de 16 ani, minune şi lucru nemaiintâlnit pe timpul regimului comunist. (Redau faptele mai pe larg în articolul “Prigoana Părintelui Ilarion Argatu).
În anul 1964, după� 16 ani de surghiun şi după abrogarea decretului prin care erau persecutaţi preoţii, părintele Ilarion revine la Boroaia. Este amnistiat şi repus în funcţie tot în parohia Boroaia, care în tot acest timp nu a îndrăznit nici un preot să ocupe parohia definitiv (doar sporadic) şi să ridice biserica..
După multă luptă cu autorităţile comuniste reuşeşte până în cele din urmă să ridice biserica din Boroaia, cu multe ameninţări, necazuri şi jertfă. În perioada comunistă nu se da nici o aprobare pentru ridicare de sfinte locaşuri.
În toţi acesti ani de prigoană preoteasa Georgeta a dus tot greul şi s-a luptat să crească singură cei 5 copii pe care i-a dăruit Dumnezeu. A fost ajutată de credincioşii din parohie cu alimente. A fost ajutată de cumnatul Preotul Argatu Vasile pentru a urma băieţii părintelui şcoala şi Seminarul Teologic de la Mrea Neamţ.
Amintim în câteva cuvinte biografice, copiii Părintelui Ilarion Argatu:
1.- Preotul Ştefan, născut în noiembrie 1942 pe când erau la parohia Oniceni. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi a Facultăţii de Teologie din Bucureşti. S-a căsătorit cu � Profira Roşculeţ, fiica cântăreţului bisericesc Nicolae Roşculeţ din satul Slobozia Ciorăşti, judeţul Vrancea. Dumnezeu i-a binecuvântat cu 10 copii (preoţi şi preotese). A activat în parohia socrilor Slobozia-Ciorăşti. Urmează în tocmai pe tatăl său (Părintele Ilarion Argatu) în slujire, post,rugăciuni şi exorcisme ajuntând prin ele mii de credincioşi care-l caută.
2.- Preoteasa Gabriela, născută� în noimebrie 1943 în� satul Oniceni. Căsătorită cu preotul Florea Ioan preot paroh în Cornu Luncii, judeţul Suceava. Dumnezeu i-a binecuvântat � cu 5 copii (3 băieţi şi 2 fete). O fată (Daniela) a murit în accident de maşina. Doi băieţi sunt preoţi şi o fată preoteasă. Preotul Ioan (soţul)� datorită unei boli necruţătoare şi a unei grele suferinţe a trecut la Domnul.� În anul 1997 datorită unei boli de inima� preoteasa Gabriela se stinge din viaţă.
3.- Preotul Alexandru, născut la data de 9 martie 1945 în satul Ioneasa. Urmează cursurile Seminarului Teologic de la mănăstirea Neamţ şi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Se căsătoreşte cu Marta Sandu din Târgu Neamţ. Dumnezeu i-a binecuvantat cu două fete ( ambele profesori Univeristari). În anul 1968 a fost hirotonit preot pe seama� parohiei Dobrovăţ, apoi s-a transferat în parohia Băneşti-Fântânele-Suceava, în urma vacantării prin plecarea în monahism al tatălui său (Părintele Ilarion Argatu)este trasnferat la Parohia Boroaia. Se evidenţiază prin talent şi spirit gospodăresc: sculptând catapetesme, mobilier bisericesc şi ridicări de sfinte locaşuri şi mănăstiri.
4.- Preoteasa Ana, născută în martie 1947 în Boroaia. Se căsătoreşte� cu Preotul Adrian Iftimiu (Biserica Sf Nicolae Suceava) Directorul Seminarului teologic “Veniamin Costache” din Suceava. Dumnezeu i-a binecuvântat cu 3 copii (un inginer, un preot şi o preoteasă).
5.- Preotul Ioan, născut în iunie 1948 la Boroaia. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi ale facultăţii de Teologie din Sibiu. Se căsătoreste cu� Elena, nepoata Părintelui Arhip din Fălticeni. Dumnezeu i-a binecuvântat cu 2 fete.� În 1969 este hirotonit preot pe seama parohiei Boteşti-Horodniceni (Suceava).
Preoteasa Georgeta s-a dăruit trup şi suflet ridicării bisericii din Boroaia, trecând prin mâna ei evidenţa la toate materialele de construcţie şi a toate sumele adunate şi cheltuite, ajutându-l pe părintele enorm de mult la ridicarea bisericii.
Pe data de 4 mai 1972, preoteasa Georgeta (soţia părintelui Ilarion Argatu) în urma unui atac de cord, a murit în braţele fiului său Preotul Ştefan Argatu, la Slobozia Ciorăşti, vizitându-şi fiul, nora şi nepoţii. A fost înmormântată în pridvorul Sfintei Biserici din Boroaia.
Rămas văduv, Părintele Ilarion Argatu, se retrage la mănăstire. Astfel, la 1 decembrie 1972 părintele pleacă la Mănăstirea Antim din Bucureşti, unde este tuns în monahism de către Părintele Stareţ Sofian Boghiu.
În anul 1977 pleacă la Mănăstirea Căldăruşani, fiind mutat din cauza invidiei preoţilor de la Mănăstirea Antim, invidie izvorâtă din faptul că părintele era căutat zilnic de multă lume pentru sfaturi şi rugăciune.
În anul 1979, este mutat la Mănăstirea Cernica, din considerente de o mai bună supraveghere şi monitorizare a securităţii asupra activităţii părintelui Ilarion Argatu. Însă şi aici va avea mult de suferit din aceeaşi cauză (invidia preoţilor). Şi aici ca şi la Mănăstirea Antim a fost otrăvit în mai multe rânduri. Au fost trimise persoane dubioase care să-l arunce în lacul Cernica pentru a fi înnecat. De fiecare dată Dumnezeu şi Maica Domnului l-a scăpat, l-a acoperit şi l-a păzit. În mod regulat, când era plecat la slujbă în mănăstire, i se deschidea chilie şi i se făcea percheziţie. Într-o duminică, după ce vine de la slujbă, găseşte� la chilia sa un pormoneu cu o câteva acte printe care şi o legitimatie a securistului care i-a făcut percheziţia în lipsa sa, acesta le pierduse.
A fost iubit de mii de credincioşi din întreaga ţară şi de peste hotare, care� s-au întărit în credinţă prin sfaturile sale, care au primit uşurare din suferinţă şi împlinire a toată dorinţă prin rugăciunile sale.
La uşa chiliei Sfinţiei sale, veneau credincioşii din întreaga ţară, pentru a primii un sfat, o binecuvântare, o rugăciune şi o rezolvare a necazurilor cu care se lupta fiecare. Era aşa de aglomerat încât, unii trebuiau să stea la rând şi câte trei zile. De obicei somnul părintelui era de 3-4 ore pe noapte. Până la ora şase dimineaţa, pravila era făcută şi pomelnicele pomenite (mii de pomelnice). După aceasta, uşa chiliei se deschidea şi erau invitaţi să intre toţi cei ce se osteniseră în faţa uşii cu aşteptarea şi cu răbdarea. Intra toată lumea, camera era arhiplină. După ce le vorbea părintele un cuvânt de folos, invita pe toţi la rugăciunea de dimineaţă, care se continua cu sfinţirea apei şi cu moliftele. După care, în public, stătea de vorbă cu credincioşii, spunând fiecare în auzul tuturor necazul lui şi se rugau de părintele să fie ajutaţi cu rugăciunile sfinţiei sale. Părintele, avea darul rugăciunii. Rugăciunile sfinţiei sale aveau multă putere. Puterea în rugăciune venea prin harul lui Dumnezeu vărsat prin sfinţia sa şi primeau credincioşii răspuns şi rezolvarea problemelor. Părintele postea, postul sfinţiei sale era ajunare zile la rând. Într-un moment de destăinuire mi-a zis că manâncă de două ori pe săptămână şi atunci mâncare slabă. Carnea nu intra în meniul părintelui. Părintele avea darul descoperirii. Vedea pe omul cel dinlăuntru care venea la el. Unora le spunea pe nume fără să-i fi văzut vreodată, altora le descoperea motivul pentru care au venit la el, fără ca aceştia să fi deschis gura şi să spună ceva, iar pe unii îi îndemna la îndreptare. Pe persoanele care se ocupau cu vrăji, farmece, descântece şi tot felul de lucruri drăceşti îi descoperea în faţa celor prezenţi şi le poruncea să plece, să părăsească chilia. Din cărţile : “Arătări sau vedenii ale părintelui Ilarion Argatu” şi “Fapte minunate din viaţa de duhovnic a părintelui Ilarion Argatu” şi “Răsunsuri duhovniceşti la întrebările credincioşilor...” se descoperă darurile cu care lucra părintele şi ajuta pe credincioşi în necazurile lor. A ştiut cu mult dinainte când va pleca la Domnul. La înmormântarea Părintelui Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria transmite Părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă prin fratele Constantin ( acum Părintele Haralambie -staretul Schitului Catrinari,com.Panaci,jud.Suceava) mesajul că, el va pleca la Domnul în urma părintelui Cleopa şi că părintele Iustin va rămâne marele duhovnic al Moldovei mulţi ani de acum in colo care să mângâie pe credincioşi. A ştiut ziua când va muri. In ziua cand a murit, dimineaţa, după ce a dat drumul credincioşilor în chilia sa, le-a spus : Diseară voi merge la Domnul, rugaţi-vă la Maica Domnului”
La 11 mai 1999, Părintele Ilarion este chemat la cele veşnice.A fost înmormântat în ctitoria sa, Biserica din Boroaia, participând la slujba de înmormântare doi ierarhi: Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Pimen şi Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Teodosie, un sobor numeros de preoţi, fiind condus de peste 2000 de credincioşi adunaţi din toată ţara, sute de monahi şi monahii de la diferite mănăstiri din ţară.
“La trecerea spre cele veşnice a Arhimandritului Ilarion, IPS Pimen Suceveanul, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor a spus printre altele: „... prin rugăciunile sale mulţi bolnavi s-au vindecat de diferite boli trupeşti sau sufleteşti. (AVI)
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 4962
Afisari total: 22409104
Vizitatori online: 2

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol