- Sfanta Impartasanie: impartasirea bolnavilor, Sf.Impartasanie nu se arunca in foc si apa, vinul, f

Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Ultimele comentarii

Împărtăşirea bolnavilor

Pr. Ioan: Dacă suntem chemaţi la un bolnav care este pe moarte, iar acesta vomită, mai împărtăşim bolnavul?

Pr. Ilarion: Atunci când eşti chemat la un om ce se află pe patul de moarte, să nu întârzii nici un minut în a te duce. Să laşi totul şi să pleci. Ca nu cumva să-l păgubeşti de merinde pentru viata de dincolo, să moară nespovedit şi neîmpărtăşit. Indiferent ce păcate ar fi săvârşit în viaţă, îi dai Sfintele Taine.

Nu poţi împărtăşi, după canoanele Sfinţilor Părinţi, pe cel ce este muribund şi inconştient, pe cel ce este în comă, pe cel mort clinic, ş.a.m.d. Însă şi pentru aceasta trebuie să-l cercetezi şi să te convingi, ca nu cumva bolnavul să fie conştient şi să nu poată vorbi şi mişca. Dacă este conştient, să-l împărtăşeşti, însă cu mare grijă şi cu luare aminte, să nu-l îneci.

Pe bolnavii ce se află pe patul de moarte şi care din cauza bolii lor vomită, îi împărtăşeşti. Nu-i păgubeşti de Sfânta Împărtăşanie din cauza neputinţei lor. Însă, să sfătuieşti pe cei ce caută de bolnav, să aibă pregătit un prosop curat, pe care mai apoi să-l îngroape în pământ curat.

Sfânta Împărtăşanie şi

Sfânta Anaforă nu se aruncă în foc şi nici pe apă

Pr. Ioan: Dacă Sfânta Împărtăşanie şi Sfânta Anaforă au fost uitate după terminarea Sfintei Liturghii şi au rămas neconsumate, din care cauză s-au stricat şi nu pot fi consumate, cum este bine să procedăm? Unii sunt de părere că este bine să aruncăm în foc, alţii, să aruncăm pe o apă curgătoare şi alţii că ar fi bine să îngropăm. Cum este cel mai corect şi bine?

Pr. Ilarion: În Liturghier, la sfârşitul cărţii, se fac recomandări cum să procedeze preotul în foarte multe situaţii. Citiţi cu luare aminte ce spune acolo.

În cazul în care s-au uitat neconsumate sfintele, ceea ce este un păcat mare, pentru că ai pus în primejdie Sfintele Taine, din neglijenţă, te faci vinovat. Uitarea nu va fi o scuză în faţa lui Dumnezeu. Uitarea vine atunci când lipseşte purtarea de grijă. Dar, dacă s-a întâmplat să laşi sfintele neconsumate şi îţi aduci aminte în cursul săptămânii, atunci le consumi dimineaţa pe nemâncate aşa cum le găseşti, făcându-ţi canonul de umilinţă, rugăciunile de împărtăşire şi mărturisindu-te la duhovnic. Dacă se întâmplă să fi trecut un timp mai îndelungat, iar sfintele s-au degradat, încât nu mai pot fi consumate, atunci singurul loc unde le poţi pune, este în piciorul Sfintei Mese. La piciorul Sfintei Mese este prevăzut un loc anume pentru astfel de situaţii sau la temelia Sfintei Biserici.

M-ai întrebat dacă este corect a arunca în foc şi a arde, de a arunca pe o apă curgătoare sau a îngropa în pământ sfintele! În primele două situaţii nu este corect de procedat. În foc nu le putem arunca, deoarece nu avem voie să ardem Trupul şi Sângele Mântuitorului. Pe apă curgătoare nici atât, pentru că apele în ziua de astăzi nu mai sunt curate, aşa cum erau mai demult, ci sunt poluate. În râuri se aruncă zilnic toate reziduurile de pe la fabrici, toată murdăria oraşelor şi satelor, iar sfintele s-ar amesteca cu acestea, fiind mare păcat pentru necinstirea lor. Singura posibilitate este de a le îngropa la temelia Bisericii, în partea dinspre Răsărit, în dreptul Sfântul Altar sau în dreptul Proscomidiarului. La fel se procedează şi cu Sfânta Anaforă în cazul în care s-a degradat şi nu mai poate fi consumată, pentru că se ia în locul Sfintelor Taine.

Vinul din comerţ !?

Pr. Ioan: Prea Cuvioase, se poate folosi la Sfânta Împărtăşanie vinul din comerţ?

Pr. Ilarion: Nu se poate folosi vinul din comerţ.În comerţ nu este vinul bun şi curat pentru Sfânta Împărtăşanie. Rânduiala Sfintei Biserici porunceşte ca pâinea să fie dospită şi din grâu curat, iar vinul să fie numai din struguri curaţi. Dacă există în vin chimicale şi chiar zahăr, te faci vinovat de Sângele Domnului pe care cu nesocotinţă îL otrăveşti iar la transformarea sfintelor sileşti şi ceea ce este străin în vin să se transforme. Din cauza existenţei lor nu se transformă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Mântuitorului şi eşti vinovat de aceasta. Sfântul Duh se scârbeşte de vinul şi pâinea necurată.

De aceea, credincioşii care aduc la Biserică, făină şi vin curat ca jertfă pentru Sfânta Liturghie, să fie foarte atenţi şi cu luare aminte, să nu aducă orice vin şi orice făină. Vinul să fie din struguri curaţi, fără să fie trataţi cu chimicale, cu zahăr şi cu apă. Să aibă grijă, pentru că Dumnezeu se uită la curăţia jertfei lor, aşa cum s-a uitat la jertfa cea curată a lui Abel pe care a primit-o şi nu se uită la necurăţia jertfei, aşa cum nu a vrut să privească jertfa cea necurată a lui Cain, pe care a respins-o.

Fur de cele sfinte

Pr. Ioan: Ce se întâmplă în momentul când cineva nevrednic se împărtăşeşte? Ce înseamnă „fur de cele sfinte”?

Pr. Ilarion: Sfântul Apostol Pavel spune aşa:„ cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea nesocotind trupul Domnului” (I Corinteni 11,29).

Cei ce sunt nevrednici de a primi Sfânta Împărtăşanie, iar din pricina necredinţei lor îndrăznesc să se împărtăşească se numesc „ furi de cele Sfinte”. Au păcate pe care nu le mărturisesc şi pentru a nu fi opriţi de la Sfânta Împărtăşanie, sau, unii din ei au fost opriţi, dar ei nesocotesc porunca preotului de a nu se împărtăşi, se duc la alţi preoţi să-i dezlege de oprirea pe care o au, sau sunt unii care cred că „păcălesc” Sfânta Împărtăşanie, mergând şi mărturisind păcatul greu la un preot şi apoi se duc la alt preot, se spovedesc din nou dar nu mai spun păcatul şi nici că au fost opriţi, considerând că o dată mărturisit păcatul nu trebuie să-l mai spună şi în felul acesta, primind dezlegare de a se împărtăşi, se împărtăşesc, toţi se numesc „furi de cele sfinte”.

M-ai întrebat ce se întâmplă în momentul când furii de cele sfinte se împărtăşesc? Îţi răspund aşa:

¨ La împărtăşirea celor nevrednici, Flacăra

Sfântului Duh, pleacă din linguriţă şi se ridică, aşezându-se la piciorul Sfintei Cruci sus de pe Catapeteasma Sfântului Altar.

¨ Când se împărtăşesc cei cu păcate grele, cum ar fi: păcatul uciderii, avortului, a răpirii, curviei, preacurviei, vrăjitoriei, ghicitului, şi alte păcate de moarte, pe care le-au ascuns şi nu le-au mărturisit sau sunt opriţi de la împărtăşanie, la aceştia Flacăra Sfântului Duh din Sfânta Împărtăşanie, le arde în gât, nici nu intră şi nici nu iese din gât. Aceştia se îmbolnăvesc.

¨ Când se împărtăşesc cei stăpâniţi de diavol şi patimi şi locuieşte în ei diavolul, când se apropie Sfânta Împărtăşanie de gura lor, diavolul suflă în linguriţă, iar Flacăra Sfântului Duh, pleacă la piciorul Sfintei Cruci de deasupra Sfântului Altar.

¨ Picioarele celor ce au alergat după Sfânta Împărtăşanie nevrednici fiind de a se Împărtăşi, stau în foc până la genunchi. Nimeni nu trebuie să se grăbească de a se împărtăşi până ce nu devin vrednici. Duhovnicul este dator să le dea celor cu păcate grele timp de pocăinţă, iar oprirea şi canonul la spovedanie acest rol îl are.

Fuga de Sfânta Împărtăşanie

Pr. Ioan: Unii credincioşi de frica de a nu lua cu nevrednicie Sfânta Împărtăşanie, chiar dacă duhovnicul le-a dat dezlegare, nu se împărtăşesc din proprie iniţiativă. Este corect?

Pr. Ilarion: Din proprie iniţiativă, nu este corect. Două motive îi pot determina pe cei ce au dezlegare de a luat Sfânta Împărtăşanie iar ei o refuză: unul ar fi păcatele nemărturisite, adică a fost la mărturisit, dar un păcat nu l-a spus, fie din ruşine, fie din amânare şi pentru a nu avea păcat şi mai mare că s-au împărtăşit nemărturisind păcatul, nu se duc să ia Sfintele Taine sau se duc şi ia Aghiazmă Mare.

Al doilea motiv, poate fi frica de a nu lua foc, socotindu-se nevrednici, nu pentru că ar fi avut păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, nu pentru că nu a mărturisit toate păcatele, ci dintr-un zel înşelător. Aceştia sunt într-un mare pericol. Această renunţare de a nu se împărtăşi poate veni de la diavol, pentru a-l ţine pe om departe de unirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului şi de a cădea prin aceasta în osânda cuvintelor Mântuitorului: „Cine nu va mânca Trupul Meu şi nu va bea Sângele Meu nu va vedea Împărăţia Cerurilor.”

Am întâlnit bărbaţi şi femei care, nu s-au împărtăşit 20 de ani, cu toate că s-au spovedit şi au primit dezlegare de la duhovnic, au preferat să ia Aghiazmă Mare în loc de Sfânta Împărtăşanie, nu pentru că ar fi fost opriţi de duhovnic, ci pentru că aşa au crezut ei de cuviinţă, de la sine putere, că ar fi mai bine, să nu se împărtăşească. Aceştia au căzut la extrema opusă celor care-i numim „furi de cele sfinte”. Aceştia au fugit de cele sfinte. Cel ce fuge de Sfânta Împărtăşanie, cu cel ce nu s-a spovedit şi nu s-a Împărtăşit niciodată în viaţă, din necredinţă, nu sunt departe, sunt la fel, se deosebesc că unul nu s-a spovedit niciodată iar al doilea s-a spovedit dar stă departe de Hristos.

Cel ce fuge de Sfânta Împărtăşanie tot din necredinţă fuge. Ambii sunt necredincioşi cuvintelor Mântuitorului: „ Adevărat, Adevărat vă zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viată în voi”(Ioan, 6,53).

Deci nu este mai bine să nu te împărtăşeşti ci este mai rău. Pe lângă aceasta, ţi se mai socoteşte la păcat şi lipsa ta de încredere în iertarea păcatului prin Taina Sfânta Spovedanii şi în puterea preotului duhovnic de a dezlega păcatele.

Se socoteşte ca păcat şi neascultarea fată de duhovnic. El te-a dezlegat să te împărtăşeşti şi tu nu asculţi.

Pentru a te împărtăşi ai nevoie de dezlegarea duhovnicului, iar pentru a nu te împărtăşi ai nevoie tot de dezlegarea duhovnicului. Nu te dezlegi sau te legi singur în nici o situaţie, numai duhovnicul o poate face. Atunci când socoţi că eşti nevrednic de a te împărtăşi, o spui duhovnicului, nu te opreşti singur de la sine, ci cu a duhovnicului încuviinţare nu cu a ta. Altfel ţi-ai închis singur uşile raiului, pentru că, cheile Împărăţiei Cerurilor stau în mâna preotului şi nu în mânata.

După Sfânta Împărtăşanie

Pr. Ioan: În popor se spune că este păcat să săruţi sfintele icoane din Sfânta Biserică după ce te-ai împărtăşit, cum ne învăţaţi şi cum este bine?

Pr. Ilarion: Eu te întreb ceva! După ce te-ai împărtăşit şi te duci acasă, care este primul lucru pe care-l faci?

- Mă aşez la masă şi mănânc !

- Cu ce mănânci din farfurie ?

- Depinde…, cu lingura sau cu furculiţa.

- Te întreb, lingura sau furculiţa n-o atingi cu limba şi cu buzele?

- Da. Nu se poate să nu atingi cu buzele lingura cu care mănânci.

- Spune-mi, care-i mai sfântă: lingura sau icoana din biserică?

- Icoana!

- Deci icoana care este sfinţită şi stă numai în biserică n-o săruţi, de teamă să nu pângăreşti Sfânta Împărtăşanie, iar de lingura care atinge nu numai buzele ci şi limba nu ţi-e teamă că poate pângări Sfânta Împărtăşanie? Ar însemna ca trei zile să nu mai mănânci şi să nu bei nimic. Acesta este un obicei pornit din râvna şi evlavia poporului. Nu vei găsi nicăieri în cărţile sfinte scrisă această interdicţie de a nu săruta sfintele icoane după Sfânta Împărtăşanie. Aici se distrează un pic vrăjmaşul, care, bine ştim că se foloseşte de multe ori de râvna şi evlavia credincioşilor, ducând-o la extremă, încât omul să dea importanţă mai mult lucrurilor mărunte. Dacă ar fi să rămână Sfânta Împărtăşanie pe lingura cu care mănânci, ai săvârşit deja păcatul şi în acelaşi timp te câştigă şi cu fapta necredinţei de a nu recunoaşte şi cinsti sfintele icoane. Dacă ar rămâne Sfânta Împărtăşanie pe sfintele icoane, în biserică rămâne şi pe loc sfinţit şi nu e tot una cu lingura.

(Pr. Argatu V Ioan, "Pe treptele suirii către cer", ediţia a2 a, 2007, pg.220-234)

Iisus Hristos