Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
- Sfânta Impartasanie: - Norme canonice si liturgice
NORME CANONICE ŞI LITURGICE
CU PRIVIRE LA SFÂNTA  ÎMPĂRTĂŞANIE
 
1.- Înainte şi după împărtăşirea credincioşilor în Sfânta Biserică, în timpul Sfintei Liturghii, la strană se vor citi rugăciunile pentru împărtăşanie şi respectiv pentru mulţumire în auzul credincioşilor.
(Tipic Bisericesc, Bucureşti, 1976,p1, pag.234)
2.- La împărtăşirea bolnavilor acasă, preotul poate folosi Sfânta Împărtăşanie uscată pentru bolnavi şi vin, dacă nu este vin atunci aghiazmă sau apă.
(Tipic Bisericesc, Bucureşti, 1976, p.5, pag.234)
3.- Bolnavii gravi  care nu au capacitatea fizică de a se spovedi pot fi împărtăşiţi fără a fi spovediţi citind de către preot numai rugăciunile din molitfelnic.
(Can.13 Sin.I Ec, Can.5 Sf.Grigore de Nissa; Can.7 Cartagina; Can.9 Sf Nechifor Mărturisitorul; Tipic Bisericesc, Bucureşti, 1976, p.2, pag.235)
4.- Bolnavii care nu au capacitatea fizică de a primi (înghiţi ) şi reţine Sfânta Împărtăşanie (vomisment, hemoptizii etc.), nu vor fi împărtăşiţi.
(Tipic Bisericesc, Bucureşti,1976, p.3, pag.235)
5.- Femeile în perioada lehuziei sau a scurgerii nu pot fi împărtăşite, decât în caz de pericol de moarte.
(Can.2 Sf. Dionisie al Alex; Can.7 a Sf. Timotei; Can 8 şi 9 Sf. Ioan Pustnicul; Tipic Bisericesc, Bucureşti, 1976,p.4, pag.235)
6.- Cel tulburat mintal (alienat, epileptic etc.) împărtăşirea lui se face dacă nu huleşte Dumnezeieştile Taine şi numai în intervale de timp când este în întregimea minţii, adică lucid.
(Can. 4 Sf.Nicolae I Ph. Constantinopolului; can. 3 al Sf.Timotei al Alexandriei; Liturghier, Bucureşti 1950, pag.404; Tipic Bisericesc, Bucureşti, 1976, p.5, pag.235)
7.- Chiar de ar fi împărat sau domn, nefiind vrednic, să nu cutezi a-l împărtăşi cu Sfintele Taine, pentru că dumnezeieştile canoane poruncesc tuturor celor nevrednici să nu se împărtăşească, căci îndrăznind, în veac se vor osândi, voi şi celor ce-i împărtăşesc pe dânşii.                                                        
(Molitfelnic Buc.1984, pag.56)
8.- Cel ce spune că nu se cuvine a primi Sfânta Împărtăşanie de la un preot căsătorit (preot de mir) să fie anatema.                                                  (Can.4 Cangra)
9.- Să nu se dea Sfânta Împărtăşanie trupurilor celor morţi (sau muribunzilor) căci trupurile morţilor nu pot nici lua şi nici mânca.     (Can.83 sin.VI Ec;18 Cartagina)
10.- Mireanul să nu-şi ia singur Sfânta Împărtăşanie, de faţă fiind clerici. Dacă face aceasta să se afurisească pe o săptămână.                                 (Can.58 Sin. VI Ec.)
11.- Primind Sfintele Taine, preotul să sărute marginea Sfântului Potir, ca pe însuşi coasta lui Hristos din care curge sânge şi apă.
(Dumnezeieştile liturghii, Buc.1902, pag.392)
12.– Dacă cumva se află în penitenţă şi este în pericol de moarte să fie împărtăşit, iar de se va întâmpla să supravieţuiască să continue penitenţa sa. 
 (Can.13, Sin. I Ec.)
13.- Toţi credincioşii care intră în Biserică şi ascultă Scripturile dar nu rămân la slujbă şi la Sfânta Împărtăşanie aceia trebuie să se afurisească ca făcând neorânduială în Biserică.                      (Can.9 Apostolic)
14.-„ Nici unul dintre episcopi sau preoţi sau diacon, împărtăşind cu Preacuratele Taine, să nu ceară de la cel care se împărtăşeşte bani sau ceva asemănător, pentru o astfel de împărtăşire. Căci nici harul nu se poate vinde şi nici Sfinţenia Duhului nu o dăm pentru bani. Iar de ar face cineva aceasta să se caterisească.
                                                             (Can.23 Sin.V-VI Ec)
15.- Cei ce vin la Sfânta Împărtăşanie să ţină mâinile cruciş ”în forma crucii” şi să nu-i fie îngăduit nimănui pentru a se împărtăşi să-şi aducă vasele lor scumpe.
                                                          (Can.101 Sin.V-VI Ec.)
16.- Cei ce sunt afurisiţi este interzis de a li se da Sfânta Împărtăşanie până când nu li se ridică pedeapsa.                                              ( Can.29 Cartagina)
17.- Să nu se aducă altceva pentru Sfânta Împărtăşanie decât pârga cea din struguri şi din grâu.
                                                                 (Can.37 Cartagina)
18.- Cel ce a fost împărtăşit din neştiinţă catehumen fiind, acela să se boteze căci este chemat de Dumnezeu.
                                                        ( Can.1 Sf. Timotei Alex)
19.- Dacă femeia s-ar împreuna noaptea cu bărbatul său nu se pot împărtăşi a doua zi.
                                                     (Can.4 Sf. Timotei al Alex)
20.- Femeia care se află în necurăţie lunară, nu se poate împărtăşi până ce nu se curăţă de necurăţia sa.
(Can.7 Sf. Timotei al Alex)
21.- Se cuvine să se dea Dumnezeiasca Împărtăşanie celui bolnav în primejdie de moarte, chiar şi după ce a gustat mâncare.          (Can.9 Sf. Nechifor Mărturisitorul)
22.- Nu se cuvine a se împărtăşi de la preotul, care nu posteşte miercurea şi vinerea, chiar dacă pare a fi ortodox; căci nu este lucru sfânt a fi în unele privinţe evlavios, iar în alte privinţe a fi necurat.
                                    (Can.42 Sf. Nichifor Mărturisitorul)
23.- „Celor bolnavi şi în primejdie de moarte este îngăduit să li se dea Sfânta Împărtăşanie” chiar după ce au gustat mâncare” (Can.9 Nechifor Mărturisitorul) precum şi în cazul că unii ca aceştia nu numai că nu au obţinut dezlegare de păcate, ci s-ar găsi chiar sub epitimie.
 (Con.13, I Ec; 6 Ancira; 7 Cartagina; 73 Sf.Vasile cel Mare; 2 şi 5 Sf.Grigore de Nissa; 25 Sfântul Ioan Pustnicul).
24.- Este interzis cu desăvârşire ca slujitorii bisericeşti: episcop, preot sau diacon să primească sau să ceară bani sau retribuţie pentru Sfânta Împărtăşanie. (Can.23 Sin.VI Ec; can.1 Sf.Ghenadie al Constantinopolului; Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902  pag.39).
25.- „Cel ce după Sfânta Împărtăşaniea vărsat, 40 de zile să nu se împărtăşească; în fiecare zi să citească Psalmul 50 şi să facă 50 de metanii”.
(Can.35 Sf. Ioan Pustnicul)
26.- Greu va greşi preotul care va împărtăşi pe credincioşi sau monahi cu miride în loc de partea Sfântului Agneţ însemnat cu NI KA, punând pe zidire în locul Ziditorului.          (Sf.Simion Tesalonicul, IV, 94)
27.- Va greşi greu, preotul care va da săpoarte cei nehirotonisiţi  Sfintele Taine.       
(A. Şaguna, Drept canonic, pag. 885)
28.- Preotul când taie Sfântul Agneţ, de va cădea dintr-nsul o fărmă mică, să facă 200 metanii după ce a strâns-o cu mustrare de cuget. 
(Pravila de la Govora, cap.127)
29.- Dacă cineva care a mâncat va îndrăzni a se împărtăşi se opreşte 1 an, dacă va fi mâncat brânză sau ouă se opreşte 2 ani; de va fi mâncat carne 3 ani şi 66 de metanii.                       (Pravila de la Govora, p.110(89)
30.- Dacă cineva va lua certare de la preot şi porunca să nu se împărtăşească iar el se va împărtăşi 3 ani să fie depărtat de Biserică şi nici jertfă la Altar să nu i-o primească.                                       (Pravila Govora 110(89)
31.- Preotul care va da Sfânta Împărtăşanie cântăreţului, ceteţului sau vreunui mirean destoinic să o poarte la ei pentru oarecare treabă unii ca aceştia se canonisesc 3 ani.                      (Pravila Govora p.100(35)
32.- Femeia şi bărbatul ce s-au împreunat în ziua când trebuie să se împărtăşească să nu i se dea împărtăşanie nici anaforă să ia şi nici să se atingă de icoane.
                                        (Pravila lui M. Basarab. Cap.170)
33.- Clericul oprit de la Sfânta Împărtăşanie de Arhiereu nu se poate Împărtăşi până ce nu primeşte dezlegare.                                             (Can.37 Cartagina)
34.- Numai preoţii au voie să se împărtăşească în Sfântul Altar.                                        (Can.19 Laodiceia)
35.- Diaconul poate da Sfânta Împărtăşanie, în caz de boală şi pericol de moarte, numai dacă este trimis de preot şi nu poate face nimic fără învoirea preotului.
                                                         (Sf. Simeon Tes. IX,40)
36.- Preotul care împărtăşeşte pe credincioşicumiride sau pâine, sau pune pe urmă după ce a trecut timpul prefacerii, va adăuga apă şi vin în  potir sau slujind cu potirul gol minţind lumea şi pe Dumnezeu acela să se spovedească la arhiereu. (Pravila lui Sachelarie, pag.160)
37.- Cel ce vine la Împărtăşit trebuie să nu fi mâncat cu cel puţin 9 ore mai înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie.                 (Can.29 Sin.VI Ec; 48 Cartagina)
38.- Pentru Sfânta Împărtăşanie credinciosul este dator să citească rugăciunile de împărtăşanie şi după împărtăşanie să citească mulţumirile.
(Pravila lui Sachelarie, pg.163)
39.- Dacă cineva fără voia lui spălându-se prin gură a înghiţit puţină apă să se împărtăşească dacă este absolută nevoie.                                 (Can.16 Sf. Timotei )
40.- Preotul de va sluji Sfânta Liturghie şi după aceea va mânca şi va bea din pricina căreia va vomita să se pocăiască 6 luni şi 1000 metanii, iar de nu i se va întâmpla din pricina mâncării sau a băuturii ci de vreo oarecare boală atunci să se canonisească 40 de zile şi 500 metanii.                       (Pravila de la Govora pag.103)
41.- „ Străduieşte-te o preotule, să fii lucrător fără de ruşine, drept îndreptând cuvântul adevărului şi nu ţine seama de faţa oamenilor. Fii vrednic îndeplinitor al Sfintelor canoane… bagă de seamă înaintea cui stai.. şi pe cine împărtăşeşti nu uita porunca Domnului „nu daţi sfintele câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor(Mat VII,6) vezi să nu cazi de frica oamenilor, nu da pe Fiul lui Dumnezeu în mâinile nevrednicilor. Celor care sunt vrednici de Dumnezeiască Împărtăşanie să le-o dai în dar, precum şi tu însuţi ai primit-o. Să nu o dai celor ce nu li se permite de dumnezeieştile canoane, căci ei se socotesc a fi ca păgânii. Dacă vei ţine seama de acestea te vei mântui atât pe tine cât şi pe cei ce ascultă de tine”.
(Sf. Vasile cel Mare, la anul 375). (Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele BOR, 1991 -pag.441)
42.-Este de prisos a dovedi că nicidecum nu greşeşte cineva, dacă în vremuri de prigoană, în lipsă de preot sau de liturghisitor, este constrâns să primească împărtăşania cu mâna sa proprie, deoarece aceasta se dovedeşte prin însăşi faptele din obiceiul îndelungat. Căci toţi care vieţuiesc în pustietăţi unde nu se găseşte preot, păstrând cuminicătura acasă, se împărtăşesc singuri. Iar în Alexandria şi Egipt, poate adeseori chiar fiecare dintre laici are în casa sa cuminicătură şi când doreşte se împărtăşeşte: căci după ce preotul a adus deja jertfă şi a dat-o în primire, apoi cel ce o primeşte trebuie să creadă că se împărtăşeşte ca de la preot. Căci chiar şi în Biserică, preotul dă părticica din cuminicătură şi cel ce o primeşte o ţine cu toată puterea şi apoi cu mâna sa proprie o duce la gură. De aceeaşi valoare, are, ori de primeşte cineva o singură părticică din cuminicătură de la preot, ori dacă primeşte mai multe părticele deodată.
Comentariu:- Este valabilă această prescripţie numai în perioada de prigoană; de pustnicie fiind o practică mai veche, însă Sinodul VI Ec. prin canoanele 58 şi 101 reglementează această prescripţie interzicând” ca cei ce sunt rânduiţi întru laici să nu-şi dea lor însăşi Dumnezeieştile Taine; iar cel ce ar îndrăzni să se afurisească.”      
(Arhid. Profesor Dr. Ioan N. Floca, Canoanele BOR, 1991, Pag.440; extras din Epistola 93 al.289 al. Sf. Vasile cel Mare scrisă în Cesarie în 372)
43.- Un preot îl întreabă pe Sfântul Paisie Cel Mare:-Poate, preotul să dezlegepe cel ce se pocăieşte cu căinţă
fără să-i dea  canon cu oprire  de la Sfintele Taine sau nu
 poate?
Răspuns: Dacă boala lui trupească este spre moarte şi nu are vreme de canon, atunci chiar de ar avea el păcate mari, dar se căieşte pentru ele, preotul să-l dezlege a se împărtăşi cu Sfintele Taine. Dacă, poate face canon, preotul să nu-l dezlege până nu-şi face canonul, căci canonul este a treia parte a pocăinţei.
(Pr.Ioanichie Balan ”Pateric Românesc” Buc. 1990, pag.323).
44.- Sfântul Paisie cel Mare spune: ”Eu în toate sfintele canoane am căutat cu râvnă să găsesc oarecare epitimii fără îndepărtarea de la împărtăşirea cu Sfintele Taine, dar n-am putut găsi. Însă este grozav de înfricoşată şi înspăimântătoare certarea pusă asupra preoţilor care îndrăznesc să împărtăşească pecei opriţi de Sfintele canoane. Pe amândoi Biserica îi aseamănă cu Iuda vânzătorul”.
(Pr.Ioanichie Balan” Pateric Românesc”Buc. 1990,pag.323)
45.- Dacă vor fi mulţi la împărtăşit nicidecum preote să nu mai torni vin şi apă în Sfântul Potir sau pâine, că de moarte vei greşi şi de Dar vei fi lipsit. La o întâmplare ca aceasta porunceşte dar să mai aştepte ceilalţi rămaşi până a doua zi sau să iei din chivot Sfinte Taine pentru bolnavi şi să le pui în Sfântul Potir şi să-i împărtăşeşti.
                       (Dumnezeieştile liturghii,1902,Buc,pag.392)
46.- Iar cei nevrednici de Sfintele Taine, negreşit să fie depărtaţi, care au asupra lor blestem la Episcop, sau când sunt opriţi de părintele lor duhovnicesc, sau de părinţi pentru vreo pricină. Şi păcătoşii vederaţi, desfrânaţii şi desfrânatele, cei ce au ţiitoare, ţiitoarele, preacurvarii, sodomiţii, cămătarii, fermecătorii, toţi vrăjitorii ori de ce fel, furii de cele sfinte, jucătorii de cărţi, de bobi, hulitorii, vorbitorii de ruşine, făcătorii de orice necinste, şi neorânduială, şi cei ce sunt vrednici de hulă şi ocară şi alţi asemenea acestora până când nu se vor pocăi cu adevărat şi nu ar face rod de pocăinţă, nicidecum Dumnezeieştile Taine să nu se învrednicească.
(Dumnezeieştile liturghii,1902,Buc, pag. 396)
47.- Tot cel ce va vrea să se împărtăşească bine va face dacă de cu seara îşi va spăla gura, ca nu cumva făcând aceasta a doua zi, să înghită cumva apa şi astfel să fie împiedicat de a sluji sau a se împărtăşi.
(Dumnezeieştile liturghii,1902,Buc pag. 364).
48.- Taina Sfintei Împărtăşanii niciodată nu se sfinţeşte de mirean, citeţ, cântăreţ, ipodiacon şi diacon, ci numai de preotul hirotonit, potrivit Sfintelor canoane, căci ei nimic din cele ale preoţiei nu săvârşesc. Şi cine ar îndrăzni a face ceva din cele ce se cuvin numai preotului canonic, acela cade în grea osândire şi în păcatul furului de cele sfinte.
               (Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902,pag.352)
49.- De va cădea ceva din Sfântul Potir din neluare aminte a preotului ce slujeşte de moarte va greşi. De va cădea pe scândură, pe jos, pe pământ, pe piatră să lingă Dumnezeiescul Sânge cu limba şi să-l înghită iar de nu va fi cu putinţă să se răzăluiască să le ardă şi cenuşa s-o îngroape sub Sfânta Masă.
(Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902, pag.379)
50.- De i se va întâmpla preotului să verse îndată după împărtăşire cu Sfintele Taine, vărsăturile să le strângă în câlţi de in (ştergar curat de in) şi într-un vas curat să se pună şi să se păzească până se vor usca bine, şi atunci în apă curgătoare să se arunce, ori pe cărămidă, sau pe piatră curată să se ardă. De asemenea şi pământul pe care a căzut să fie răzăluit şi să se ardă iar cenuşa, sub Sfânta Masă să se îngroape, sau în apă curgătoare să se arunce.           
(Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902 pag.380)
51.- Preotul slujind, la timpul împărtăşirii să nu primească cinstitul trup în palma stângă ci în palma dreaptă.        (Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902 pag.381)
52.- De se va arăta, după sfinţirea Sfintelor Daruri vreo minune, adică pâinea în chip de carne sau vinul în chip de sânge, sau în chip de prunc şi de nu se va schimba degrab vedenia aceasta, nicidecum preotul să nu se împărtăşească. Acestea s-a arătat pentru necredinţa sau pentru alte pricini arătate. Iar preotul să ia altă prescură să se facă cele ale Proscomidiei. Iar de, va trece acea minune repede să continue a săvârşi slujba fără să mai ia altă prescură.
                (Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902 pag.383).
53.- Sfânta Împărtăşaniepentru cei bolnavi din anumite pricini nu numai în joia cea Mare ci şi în alte zile pot fi sfinţite şi uscate şi păstrate dacă s-au terminat.     (Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902  pag.388)
54.- Iar de va vrea cineva din afară de cele 4 posturi de peste an a se împărtăşi cu Sfintele Daruri, să postească mai înainte 7(şapte) zile, dar la vreme de nevoie numai 3(trei) zile sau 1(una) zi să postească.
(Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902  pag.391)
55.- După împărtăşirea bolnavului trebuie spusă rugăciunea de mulţumire sau rosteşte: ”Trupul Tău cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru să-mi fie mie spre viaţa de veci, şi scump Sângele Tău spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fie mie Euharistia aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre veselie şi la înfricoşata şi a Doua Ta Venire mă învredniceşte pe mine păcătosul să stau dea dreapta Slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Amin.
              (Dumnezeieştile Liturghii, Buc.1902  pag.69)
56.- Pe cei căzuţi în nesimţire şi a căror situaţie duhovnicească n-o cunoaştem nu putem să le dăm Sfânta Împărtăşanie, nu e nevoie să dibuim noi în nesiguranţă căci se poate să fie un nepocăit nici pe patul morţii.                       (Pravila lui Sachelarie pag.166)
(Pr. Ioan V Argatu, "Pe treptele suirii către cer", ediţia a2a, 2007, pg.247-258)
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 8221
Afisari total: 20571254
Vizitatori online: 2

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol