Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
- Casatoria cu cei de alta credinta si de alte natii

Căsătoria cu cei de altă credinţă

Pr. Ioan:Ce ne puteţi spune despre cei ce vor să se căsătorească , dar unul dintre iei este de altă credinţă, nu cea ortodoxă?
Pr. Ilarion:   Ce pot să spun decât ceea ce spune şi învăţătura de credinţă a Bisericii noastre, că nu se admit căsătoriile mixte. Singura condiţie pentru a se admite o astfel de cununie este de a trece la ortodoxie cel ce este de altă credinţă. Canoanele Sfinţilor Părinti aşa spun: „Să nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege cu femeie eretică, şi nici femeia ortodoxă să nu se unească cu un bărbat eretic de s-ar fi făcut  această unire să se desfacă(can.72 Sin.V-VI Ecumenic) De ce nu se admit cununiile cu cei de altă credinţă? Deoarece, aceştia nu cred în Sfintele Taine, cu excepţia catolicilor, şi ne crezând, sfintele taine devin invalide iar cununia nu este valabilă sau validă. Nefiind validă, cei doi rămân necununaţi în faţa lui Dumnezeu şi cad între cei nelegiuiţi, cu toate că li s-a săvârşit rânduiala tipiconală a cununiei. Săvârşirea sfintelor taine sunt lucrătoare indiferent de vrednicia sau de nevrednicia preotului slujitor. Aceasta condiţie nu este valabilă şi în cazul primitorilor, cum este în cazul nostru primirea tainei Sfintei Cununii. Dacă primitorii nu îndeplinesc condiţiile ce le impun canonicitatea Sf. Bisericii, taina nu este valabilă sau validă. Abaterea de la condiţiile canonice, în anumite situaţii poate fi admisă dacă la baza ei stă dispensa sau pogorământul episcopului. Fără acest pogorământ preotul să nu îndrăznească de a dezlega cu de la sine putere ce a legat Sfinţii Părinţii, pentru că rămâne legat cu lanţurile neascultării şi el şi cei ce primesc de la el săvârşirea tainei. Deci, condiţia ar fi ca cel ce nu este ortodox să treacă mai întâi la ortodoxie, şi apoi să primească taina Cununiei. În ceea ce priveşte cununia cu un catolic sau un stilist, să se întrebe episcopul.
Am avut şi cazuri din acestea când un protestant dorea cu tot dinadinsul să ia în căsătorie o fată ortodoxă, şi pentru că fata punea condiţia să se cunune la Biserică, băiatul a acceptat şi condiţia de a se boteze mai întâi în Biserica Ortodoxă. Aşa fac. Şi, o fac cu multă uşurinţă pentru a-şi atinge scopul, se supun la orice ritual ortodox, însă nu din convingere. Nefiind din convingere nu au rădăcini de buni credincioşi ai Bisericii ortodoxe, o spoială, ceva de suprafaţă, un cojoc până ce trece ploaia. După ce se vor cununa şi au atins scopul, se vor declara din nou protestanţi, o vor obliga şi pe fată să accepte credinţa lor dacă va vrea să aibă traiul cel bun. Am avut situaţii când fete sau căsătorit cu arabi, musulmani, păgâni. Este vai de ele. Aceştia nici atât nu o vor respecta şi nu-i vor respecta credinţa. Se va trezi că devine pe locul doi şi trei şi apoi pe ultimul loc ca soţie, nu va avea ce să facă şi va trebui să se supună, să rabde şi să accepte situaţia, ne având pe umărul cui plânge şi cui să se jeluiască, deoarece credinţa lor le dă dreptul să trateze soţia cu multă desconsiderare. Nu are nici un drept şi nici voie să facă ceva din proprie iniţiativă, decât cu voia si acceptul soţului. Apoi, soţul are dreptul să-şi aducă mai multe soţii. La musulmani şi în general în toate religiile păgâne femeia este desconsiderată, iar bărbatul este stăpân pe viaţa femeii, poate s-o omoare fără să fie judecat de lege. Va îndura multă umilinţă şi va suferi toată viaţa. Mare greşeală fac fetele care nu ascultă de sfatul părinţilor şi nu cer sfatul preotului înainte de a face pasul acesta, căsătorindu-se cu astfel de oameni. Canoanele Sf. Biserici interzic căsătoria cu eretici, musulmani, arabi, turci, africani, japonezi, cu păgâni şi schismatici. (Can.11 Sin.V-VI Ec; can.10,31 Laodiceia). Sunt şi cazuri în unele zone ale ţării mai ales în partea Banatului şi Ardealului, unde doi de diferite credinţe convieţuiesc, cununaţi la Biserica Ortodoxă, cu condiţia de a respecta fiecare credinţa celuilalt. Acest mod de convieţuire depinde de educaţia şi creşterea lor, de bunul simţ. Este bazat pe bunul simţ şi respectul reciproc. Soţia respectă credinţa soţului şi invers. Aceasta nu este o unire bazată pe unirea de credinţă ci pe toleranţă. Copii rezultaţi din această unire, nu vor fi credincioşi nici credinţei mamei şi nici ai tatălui. Educaţia lor religioasă va fi una nedefinită şi nu vor şti unde este adevărul de credinţă şi cum se vor mântui. Vor fi dezrădăcinaţi în convingerile lor religioase. În cazul în care acel sectar, protestant, musulman, păgân s.a.m.d, devine un convins şi bun ortodox, cazuri cam rare, este un câştig atât pentru Biserică cât şi pentru acea familie, s-a câştigat un suflet, iar cununia rămâne validă. Unii preoţi cu multă uşurinţă administrează taina Sfântului Botez şi apoi cea a cununiei eterodocşilor, fără să-i pregătească prea mult şi fără să-i cerceteze dacă sunt convinşi cu adevărat. Dacă ţi se va întâmpla să ai asemenea cazuri, chiar dacă va trebui să-i pui să aştepte mai mult timp primirea Cununiei Religioase, să nu-l faci membru al Bisericii pe un eretic sau păgân până când nu vei fi  convins că el a învăţat toate învăţătura de credinţă şi o mărturiseşte cu convingere că, adevărata credinţă este cea ortodoxă. Să-l pui s-o practice mai întâi de a-l cununa, prin venirea la Biserică, prin rugăciuni, post, cinstirea sfintelor icoane şi a Sfintei Cruci s.a.m.d. Cei care vor arăta nelinişte şi grabă nu vor fi niciodată buni credincioşi şi se vor lepăda de botezul primit şi de ortodoxie. Ca cineva să creadă cu adevărat că, ortodoxia este credinţa cea adevărată, trebuie mai întâi s-o cunoască. Cunoaşterea nu-i vine în câteva zile şi nici după ce l-ai pus să înveţe Simbolul de Credinţă. Dacă cel născut, botezat şi crescut la şcoala părinţilor şi a Bisericii Ortodoxe de multe ori este slab în credinţă şi nu o cunoaşte deplin, şi unii chiar cad şi se rătăcesc, dar cel ce până ieri a mărturisit o altă credinţă opusă celei ortodoxe!? Credinţa în om, trebuie să fie ca un zid bine construit şi bine aşezat, să nu poată fi doborât. Ca un zid să reziste intemperiilor, trebuie mai întâi zidit, cărămidă cu cărămidă.
Dacã te-ai căsătorit cu un evreu vei fi judecatã la un loc cu el. Prin căsătorie, potrivit cuvintelor Sf.Ap. Pavel :”şi vor fi amândoi un trup” (I Cor.6,6), devii acelaşi trup cu evreul şi primeşti aceeaşi osândă cu el: necredinţa în Fiul lui Dumnezeu şi uciderea Mântuitorului. Osânda pentru acest păcat au cerut-o  părinţii lor în faţa lui Pilat: „ sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştrii”,(Mat.27,25).
Numai dacă evreul se botează şi devine creştin convins cinstitor de Hristos, se anulează prin botez efectul acestor păcate împotriva lui Dumnezeu, iar căsătoria se poate oficia.
La fel este, dacă te-ai căsătorit cu un catolic, vei fi judecată ca un catolic.
Dacã te-ai căsătorit cu un protestant sau sectar, vei fi judecată ca un sectar si ca una care s-a lepădat de adevărata credinţă, de Botez şi de Hristos.
Dacã te-ai căsătorit cu un păgân (arab, chinez, japonez, indian, turc ,s.a.m.d), vei fi judecată cu  păgânii şi închinătorii la dumnezeii străini şi mincinoşi.
(Pr. Ioan V Argatu, "Pe treptele suirii către cer", ediţia a 2a, 2007, pg.282-287)
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 8250
Afisari total: 20571283
Vizitatori online: 2

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol