Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Vederea cu duhul ...... vol. 2
Dar cu ceilalţi pe care i-ai avut ce-ai făcut?1
 
Chilia părintelui Ilarion Argatu era plină de lume, fiecare spunându-şi necazul în faţa sfinţiei sale, la care primeau fiecare sfatul potrivit pentru rezolvarea necazurilor. O doamnă din Bucureşti, stând lângă părintele şi aşteptând să-i vorbească, la un moment dat, zice:
- Părinte, binecuvântaţi-mă, că am de făcut o călătorie în SUA pentru un tratament ca să am copii!
- Dar cu ceilalţi pe care i-ai avut ce-ai făcut? Ieşi matale afară şi te uită cum îi stă unei mame cu copilul în braţe!
A ieşi femeia afară, iar pe scări urca o femeie cu un copil în braţe, pe nume Rodica din Baia-Suceava, care tocmai venea la părintele pentru un necaz al ei.
Doamna din Bucureşti, o opreşte. Se uită la copilaş. Era un copil foarte frumos, blond cu ochii albaştri, dulce şi care-i zâmbea, pe nume Ilie, al cinsprezecelea copil al acelei femei. Atunci, doamna scoate 100 lei şi-i dă copilaşului şi pleacă.
La un moment dat, părintele se opreşte, se ridică în picioare şi priveşte spre uşă, întrebând:
-Unde-i femeia cu copilul în braţe care a urcat scările? Făceţi-i loc să intre!
Casa fiind plină de lume, femeia se ruşina să intre şi stătea afară la uşă. La glasul părintelui, lumea o îndeamnă să intre, spunându-i:
-Hai, intră, te cheamă părintele! A intrat femeia şi s-a dus lângă părintele.
Părintele a luat copilul în braţe, l-a aşezat pe genunchi, îl mângâie pe cap şi spune: „Lăsaţi copiii să vină la Mine! Că unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor. Dacă nu veţi fi ca unul ca acesta, nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu”, apoi:„Femeia prin naştere de prunci şi prin ascultare de bărbat se va mântui, altfel nu are mântuire”şi o fericeşte pe femeie că a dat naştere la cinciprezece copii.
Toată lumea care era de faţă se mira cum de a ştiut părintele că acea femeie urca scările cu copilul în braţe.
Părintele, vedea cu duhul pe toţi cei care veneau la dânsul, dar nu se descoperea decât atunci când socotea că este de folos, aşa cum a fost în acest caz. Prin felul acesta, i-a descoperit acelei doamne  şi pe ea întregii asistenţe că l-a supărat pe Dumnezeu şi că se află sub osânda păcatelor făcute împotriva naşterii de prunci, prin avorturi, anticoncepţionale, ferire de a avea copii, aşa cum mulţi tineri din ziua de astăzi procedează, iar după ce le trece vremea se văd că sunt fără de rod, fără de rost şi în disperare aleargă la doctori şi preoţi. Prin felul acesta, a făcut-o pe acea doamnă să se mustre singură privind la o mamă sănătoasă, frumoasă, plină de sănătate şi mulţumită cu ea că a dat naştere la mulţi copii, şi care, urca scările părintelui cu al cinsprezecelea copil în braţe ce era de o frumuseţe rară.                                               

Fiul matale va reuşi la teologie dar preot nu se va face 2
 
O doamnă pe nume Geta, o femeie foarte credincioasă, care, în contact cu lumea nu evita de a vorbi despre Dumnezeu, despre credinţă, despre întoarcerea de la păcate, cu alte cuvinte de a îndrepta şi a întări în credinţă pe mulţi, într-o zi a căzut în inconştienţă, în „moarte clinică”, după cum singură mărturisea, în timpul căreia, i s-a arătat diavolul şi i-a cerut să facă un pact cu el.
  -Ce pact să fac eu cu tine? L-a întrebat Geta. Atunci diavolul i-a spus:
 -Să nu mai vorbeşti oamenilor despre Dumnezeu şi o să te lăsăm în pace, nu-ţi mai facem nimic, cum le vorbeşti oamenilor ei se întorc de la păcate şi ne zădărniceşti nouă munca, dacă nu, o să-ţi aducem mari necazuri. Atunci, femeia s-a împotrivit şi nu a vrut să accepte nici o înţelegere cu diavolul. Nu după mult timp au început necazurile. S-a dus la părintele Ilarion şi i-a spus toate acestea, la care părintele i-a spus:
-Nu cedezi şi să nu asculţi ce ţi-a spus diavolul, pentru că atunci el te-a biruit. Ajută mai departe oamenii cu sfatul cel bun şi adu-i pe calea mântuirii pentru că aşa îi placi lui Dumnezeu, iar în ceea ce priveşte ameninţările pe care ţi le-a făcut diavolul, gândeşte-te că mai este şi un Dumnezeu care te apără, roagă-te numai.
 -Părinte, fiul meu Gabriel vrea să dea la teologie şi să se facă preot.
  -Fiul matale va reuşi la teologie dar preot nu se va face. Nu a înţeles femeia cuvintele părintelui, de ce nu se va face preot odată ce va face teologia! Însă, când Gabriel era în anul 2 de facultate, trenul i-a tăiat un picior şi din cauza aceasta preot  nu s-a mai putut face, pentru că la preoţie una din primele condiţii este integritatea corporală. Şi un deget de la mână dacă-ţi lipseşte preot nu te mai poţi face. În schimb, având teologia a putut fi angajat ca funcţionar la Arhiepiscopia Tomis din Constanţa. Este căsătorit şi are doi copii. Dumnezeu, pe care-l încearcă, îl şi ajută.
Deci, părintele când i-a spus mamei că fiul ei la teologie o să reuşească însă preot nu se va putea face, a văzut cum se va întâmpla lucrul acesta, dar nu putea  să-l spună atunci mamei.
Necazurile care au urmat şi pe care diavolul i le-a adus acestei femei pentru că a continuat să-l mărturisească pe Dumnezeu în faţa oamenilor şi pe mulţi să-i întoarcă la credinţă nu au fost din cele mai uşoare, dar cu rugăciune şi credinţă aşa cum i-a spus părintele le-a biruit.

      Matale nu trebuie să te duci în mănăstire!  Matale trebuie să rămâi în lume! 3
 
Intr-o zi, doamna Geta vine la părintele să ceară sfat:
-Părinte, m-am gândit să merg într-o mănăstire şi acolo să petrec în post, rugăciune şi ascultare până la sfârşitul vieţii!  La care părintele îispune:
 - Matale nu trebuie să te duci în mănăstire! Matale trebuie să rămâi în lume! Matale trebuie să continui ceea ce faci acum în lume, pentru că vei muri pentru credinţă!
Din acest sfat primit de la părintele, femeia a înţeles că nu este bine să se ducă la mănăstire şi a făcut ascultare. 

Bine ai făcut că ai botezat-o, pentru că nu era botezată4
 
Altădată, Doamna Geta, vine la părintele să-i spună că înfiase o fetiţă surdo-mută.
 -Părinte, am înfiat o fetiţă dar care este surdo-mută, ca să avem grijă de ea şi s-o creştem şi am botezat-o, ce părere aveţi despre aceasta, am făcut bine sau rău?
  -Foarte bine aţi făcut că aţi botezat-o pentru că nu era botezată.

Pe când îl împărtăşeam  am văzut aureolă în jurul capului Părintelui Constantin Sârbu5
 
La 9 octombrie 1954, părintele Constantin Sârbu era condamnat prin Sentinţa nr. 2168 a Tribunalului Militar Bucureşti, la 8 ani închisoare şi 3 ani interdicţie corecţională, pentru "uneltire contra ordinii sociale", prevăzut şi pedepsit de art. 209, punctul 4 şi delictul de "deţinere şi necedare către RPR a valutei", prevăzută şi pedepsită de articolele 1, 2, 3, 5 şi 14 din Legea nr. 284/1947, alături de alţi 23 inculpaţi pentru participare la mişcarea de rezistenţă "Salvatorii Neamului". Ulterior, la 10 decembrie 1954, prin Decizia nr. 2447 părintelui i se respingea recursul  pe care îl solicitase.
După condamnare, părintele Sârbu a fost purtat prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla(1956-1962) şi Dej (1955) şi lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) şi Salcia (1959). La Gherla era văzut ca un veritabil "legionar", deşi nu fusese nici membru, nici simpatizant al Mişcării legionare, fiind pedepsit, la 15 februarie 1957, cu 6 luni cu ridicarea dreptului de a primi pachet, deoarece la o percheziţie în celulă i se găsise "obiecte interzise" sau la 14 iunie 1958 cu "7 zile izolare", deoarece i se găsise "un carnet scris".
Din cauza regimului de tortură şi înfometare, părintele avea să se îmbolnăvească, la Gherla, în 19 septembrie 1961, fiind diagnosticat cu "boală ulceroasă duodenală". De altfel, fusese torturat extrem de dur, după cum avea să mărturisească ulterior unui apropiat: "M-au ars cu fierul roşu la tălpi, mi-au smuls barba, m-au bătut dar le-am spus: «Puteţi să mă chinuiţi  cât vreţi, dar nu mă lepăd de Hristos»". Deşi trebuia eliberat la 8 ianuarie 1962, părintele Sârbu nu va cunoaşte libertatea. Aceasta deoarece la 4 decembrie 1961, prin Decizia nr. 16.333 a Ministerului Afacerilor Interne, părintele va fi trimis în "domiciliu obligatoriu" la Viişoara, pentru 24 de luni. Aflat în noua sa detenţie, părintele va solicita tratarea reumatismului, care îl supăra, printr-o cură balneară la Govora. Nu i se va aproba decât pentru Amara pe o perioadă de 21 zile.
La 9 ianuarie 1964, la expirarea domiciliului obligatoriu Ministerul Afacerilor Interne arăta printr-o adresă că părintele Sârbu nu era semnalat cu "manifestări duşmănoase" şi astfel se propunea eliberarea sa. Ceea ce se va proceda la 25 februarie 1964, când părintele nostru declara că îşi stabileşte domiciliul în Bucureşti, bulevardul Muncii, nr. 2, gândindu-seprobabil că îşi va revedea biserica pe care oridicase şi slujise odinioară.
Ultima perioadă a vieţii părintelui nostru a fost marcată de ulcerul provocat de regimul din detenţie, dar şi de urmărirea Securităţii. Potrivit mărturiei unei credincioase de la biserica Sapienţei, la sfârşitul fiecărei slujbe, în timpul miruirii, părintele Sârbu făcea apel la enoriaşi pentru a cerceta biblioteca şi a împrumuta cărţi pentru luminarea sufletului. Acest lucru a fost sesizat de către oamenii Securităţii, care supravegheau îndeaproape fenomenul cultural-religios de la biserica Sapienţei, dispunând închiderea bibliotecii. Totodată părintele era frecvent chemat şi anchetat la Securitate.
Internat şi operat în spital, părintele avea să-şi presimtă sfârşitul. A cerut un preot pentru a se împărtăşi ultima oară. Aşa a venit părintele Ilarion Argatu găsit la mănăstirea Antim. Ultimele momente din viaţa părintelui nostru le avem descrise într-o mărturie a unei credincioase de la Sapienţei: "Pe atunci nu înţelegeam de ce părintele Argatu, parcă, tot încerca să-i aşeze perna. Abia apoi ne-a spus că „pe când îl împărtăşeam  am văzut aureolă în jurul capului lui”. În primul moment a crezut că perna este colorată. Apoi, însă, şi-a dat seama că este aureola unui mare «ales» al lui Dumnezeu. După ani şi ani, când părintele Argatu stătea de vorbă cu vreun credincios al bisericii Sapienţei reamintea totdeauna această descoperire ce i-a fost dăruită lui de Dumnezeu pentru a o face cunoscută tuturor: aureola cu care l-a încununat Dumnezeu pe părintele Constantin Sârbu.
Astfel, în data de 23 octombrie 1975, părintele Constantin Sârbu era chemat de Domnul. După prohodirea părintelui Constantin Sârbu, care a avut loc în ziua de 25 octombrie 1975, în curtea bisericii Sapientei, în prezenţa credincioşilor care l-auiubit, preotul Petre F. Alexandru, consilier la Arhiepiscopia Bucureştilor şi fost coleg şi prietencu cel dispărut, între altele, a zugrăvit în cîteva cuvinte portretul acestui preot jertfelnic. 

După trei săptămâni, profesoara noastră a făcut nuntă6*
 
A  venit la mine o profesoară de vreo 38 de  ani, care până la vârsta aceasta nici-un bărbat nu-i făcuse curte. Ea singură se mira şi-mi spunea că o surprinde cel mai mult faptul că nimeni, nici un ţigan, nici un bărbat urât nu i-a făcut nici un compliment, pur şi simplu nu au băgat-o în seamă bărbaţii. Am întrebat-o cum îşi petrece timpul liber şi mi-a spus că cel mai mult îngrijeşte florile, că are un strat de flori foarte frumoase şi c-o să-mi aducă şi mie să le văd. Eu i-am spus să strice stratul de flori cu o săpăligă şi să vadă ce-o să găsească în el şi să vină să-mi spună. Aşa a făcut, deşi nu prea vroia pentru că le iubea, totuşi curiozitatea a ajutat-o să descopere de unde-i venea necazul. A săpat şi ce credeţi că a găsit îngropat: păr de la mort, ouă şi piele de pe capul mortului puse într-un pachet. A venit şi mi-a spus. Am sfătuit-o să le stropească cu aghiazmă şi să fie atentă ce se va întâmpla: ori sfârâie, ori va ieşi un nouraş, ori va zbura o vietate neagră din locul lor şi s-o urmărească încotro se duce. Ştiam că era vecina, dar nu i-am spus pentru că nu m-ar fi crezut, erau bune prietene şi se vizitau. A stropit şi a văzut cum s-a ridicat un nouraş care s-a dus la vecina în curte. A venit din nou şi mi-a spus. Am sfătuit-o să stea la pândă în ascuns cu mama ei, pe rând, să vadă ce se va întâmpla. După stropire, diavolul se dusese la aceia care-l trimisese la ea şi o necăjea, vrăjmaşa trebuia să-l trimită înapoi c-o chinuia pe ea. Aşa au făcut şi noaptea târziu au văzut-o pe vecina cum venea tiptil, să n-o vadă nimeni tocmai acolo unde găsise vrăjile. Când se pregătea să le îngroape din nou, fata şi mama au ieşit brusc şi au  speriat-o, au ruşinat-o. După trei săptămâni, profesoara noastră a făcut nuntă. Părintele ne-a spus cum vrăjise aceia : „când or mai scoate ouăle astea pui, atunci să mai plece fata asta din casa asta să se mărite şi când o mai pune mortul acesta (a cui piele şi păr erau) cununiile pe cap atunci să le pună şi fata asta”. Moşmorodise vrăjitoarea să nu se mai facă niciodată nuntă.

Pe care, pe acela negru sau pe acela alb, pe care să-l binecuvintez?*
 
 O doamnă a venit la părintele împreună cu un preot (ruda ei ), despre care ea spusese părintelui că se roagă când e lună nouă şi mai multe lucruri pe care le făcea din care reieşea că e şi vrăjitor. Acel preot nu a pus nici o întrebare părintelui Ilarion, dar la plecare a cerut binecuvântarea sa cum a văzut că făceau şi ceilalţi oameni când plecau.
- Părinte, binecuvântaţi-mă şi pe mine !
- Pe care, pe acela negru sau pe acel alb, pe care să-l binecuvintez? Îl întreabă părintele pe un ton aspru. Oamenii se uitau lung pentru că nu ştiau de ce spune părintele aşa. Au mai pus oamenii întrebări şi din nou preotul acela cerea binecuvântare :
- Părinte, binecuvântaţi !
- Dar nu mi-ai spus matale, pe cine să binecuvintez pe cel negru sau pe cel alb. Preotul respectiv nu spunea nimic, dar privea stânjenit în jur, să vadă cine aude şi pricepe ce-i cu el. După puţin timp cere din nou binecuvântare mai încet:
- Părinte, binecuvântaţi-mă !
- Te-am întrebat ceva pe matale, pe care, pe cel negru sau pe cel alb, pe care să-l binecuvântez? Ruşinat, preotul acela s-a retras crezând că noi n-am observat că părintele n-a vrut să-l binecuvânteze. Când cer vrăjitorii binecuvântare, preotul trebuie să-i descopere şi să nu-i binecuvinteze indiferent cine ar fi şi în viaţa socială.  
 
bibliografie:
1.- Rodica S., Baia-Suceava, mărturie, 21.07.2008,
2.- Prescorniţoiu Geta, Focşani, mărturie, 07.05.2008,
3.- Idem         
 4.- Idem          
5.- Adrian Nicolae Petcu  şi Gheorghe Vasilescu
6*- Pr. Argatu V Ioan, 486 Răspunsuri duhovniceşti la intrebarile credinciosilor ale Parintelui Ilarion Argatu, editia a 2a, 2007 . Toate cele insemnate cu *
                   
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 661
Afisari total: 15046010
Vizitatori online: 2

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol