Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Romania Libera, iunie, 2006

ROMÂNIA LIBERĂ,   marţi 6 iunie 2006

Minune dumnezeiască în zilele noastre

Mii de pelerini la trupul neputrezit al preotului Argatu

Se împlineşte o lună de zile de când mii de oameni veniţi din toate colţurile ţării şi chiar de peste hotare au văzut, într-o localitate din nordul României, o adevârată minune. La şapte ani de la moarte, corpul neînsufleţit al arhimandritului Ilarion Argatu, înmormântat în biserica de la Boroaia, este intact, iar de multe ori, în biserica plină de oameni, se simte un plăcut şi puternic miros asemenea celui de mir.
De altfel, sătenii sunt convinşi că este un semn divin şi speră ca părintele Ilarion Argatu, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari duhovnici şi exorcişti pe care i-a avut România, să fie canonizat.
Zilnic, sute sau poate chiar mii de oameni trec pragul bisericii din Boroaia pentru a vedea minunea. Printre ei au fost şi oameni care au venit de peste Oceanul Atlantic, alţii doar de la câţiva kilometri. Înainte de a intra în centrul comunei, o bătrână în straie negre ne arată, zâmbind, unde se află ultima minune a părintelui Argatu. Nici nu este prea greu de intuit locul. Zeci de autoturisme, ba chiar şi microbuze sau autocare stau parcate de-a lungul drumului din apropierea bisericii. "Duceţi-vă acolo, la biserica unde este părintele. Mânca-v-ar Raiul!", ne spune bătrâna. Intrând în biserică, vedem un rând de credincioşi aşteptând să ajungă în dreptul raclei în care este trupul neînsufleţit al preotului şi să se închine la ceea ce unii consideră deja a fi moaştele unui sfânt. Sătenii l-au privit pe preotul Ilarion Argatu ca pe un adevărat sfânt încă de când acesta era în viaţă. Cu toate acestea, pe chipurile oamenilor se putea citi uimirea în momentul în care, la deshumare, corpul părintelui Ilarion Argatu era neputrezit.
Corpul preotului, intact
Vestea s-a răspândit imediat, a doua zi, la Boroaia sosind treizeci de preoţi, în frunte cu Arhiepiscopul Sucevei şi Rădauţilor, IPS Pimen. În cripta unde fusese înhumat preotul era un pod de lemn care putrezise, la fel ca şi sicriul. Doar corpul părintelui Argatu a rămas aproape intact. Câţiva ucenici de-ai lui de la Mănăstirea Cernica au facut tot oficiul călugăresc, scoţând şi curăţind trupul cu aghiazmă, cu untdelemn şi cu mir. Corpul neînsufleţit al arhimandritului a fost depus în biserică, în stânga altarului, în numai cele câteva zile care au trecut, fiind vizitat de sute de enoriaşi şi feţe bisericeşti din toate colţurile ţării. Osemintele vor sta în biserica din Boroaia până la Duminica Mare - 11 iunie. Cu aprobarea IPS Pimen Suceveanul, trupul preotului Argatu va rămâne deasupra criptei până când se va hotărî de către Sfântul Sinod dacă va fi canonizat. Pentru Alexandru Argatu, fiul arhimandritului Ilarion şi preot paroh în biserica din Boroaia, faptul că trupul tatălui său este neputrezit la şapte ani după moarte nu reprezintă decât un semn dumnezeiesc.
El spune că este obişnuit ca şi după moartea tatălui său să asiste la minuni, în special vindecări ale bolnavilor de duhuri necurate sau de paralizie. Cu câteva zile înainte de deshumare, preotul Alexandru Argatu povesteşte că a simţit în biserică miros de mir mai puternic decât cel de nard adus de la Ierusalim. Acelaşi lucru s-ar fi petrecut de câteva ori şi după dezgroparea părintelui Ilarion.
Exorcizare la mormântul arhimandritului
În prima seară de la deshumare s-a şi petrecut o minune cu un băiat bolnav de duhuri necurate. În seara aceea, în timp ce preotul Alexandru citea şi se ruga în biserica plină de oameni care rămăseseră la priveghi, copilul a tăcut şi s-a liniştit. Sunt foarte mulţi preoţi din neamul arhimandritului Ilarion Argatu, toţi fiind respectaţi sau apreciaţi de enoriaşi.
Cel mai cunoscut dintre ei este Alexandru Argatu, preotul paroh al bisericii în care se odihneşte de exact şapte ani tatăl său. Părintele Alexandru este printre puţinii preoţi care, de ani buni, în fiecare vineri, ţine slujba de la miezul nopţii, numită şi "rugăciunea de aur". Ritualul este extrem de dificil şi cere nu numai o rezistenţă fizică, ci mai ales o pregătire psihică remarcabilă. Programul slujbei începe vineri seară, la ora 22.00, iar rugăciunile care se spun atunci când se oficiază slujba şi Taina Sfântului Maslu necesită o concentrare maximă. A face ani la rând acest lucru, la miezul nopţii, este istovitor pentru foarte mulţi preoţi. Mai ales că acest lucru trebuie făcut pe nemâncate, vreme de trei-patru ore, după care trebuie făcută o slujbă dimineaţa de la 6 la 7.
File din istoria familiei
Istoria familiei Argatu începe cu sute de ani în urmă, când, sătui de persecuţiile religioase din Transilvania, sute de români ardeleni iau calea Moldovei. Strămoşii familiei Argatu au fost nevoiţi să renunţe la glie şi s-au mutat din zona Maramureşului în părţile Galaţilor, Neamţului şi Fălticenilor. Dintre acei care s-au stabilit la Valea Glodului se trage neamul arhimandritului Ilarion Argatu. El s-a nascut la 2 august 1913, într-o familie numeroasă din satul Valea Glodului, comuna Vultureşti.
Din cei 15 copii ai familiei, şase au murit la vârste fragede, cuprinse între şapte luni şi un an şi jumătate. Arhimandritul Ilarion Argatu a făcut opt clase la Seminarul Teologic din Dorohoi, apoi Facultatea de Teologie de la Cernăuţi şi Şcoala de ofiţeri de la Bacău, activând chiar în cadrul unităţii de grăniceri de la Carei. A fost hirotonisit preot în anul 1940, an în care s-a şi căsătorit cu Georgeta Mihăilescu, fiica preotului Sebastian din Oniceni - Fălticeni, împreună cu care a avut cinci copii. De-a lungul vieţii, părintele Argatu a slujit în parohiile la Oniceni, Ruşi-Oneasa şi Boroaia. Biserica din Boroaia a reuşit să o finalizeze când încă era preot de mir şi se numea Ioan. Un rol important l-a avut, însă, şi prezbitera Georgeta. În 1972 a rămas văduv şi în anul următor, în luna ianuarie 1973, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti.
În aşteptarea canonizării
La venerabila vârstă de 86 de ani, arhimandritul Ilarion Argatu a plecat în lumea celor drepţi. Dorinţa de a fi înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu mari eforturi, o frumoasă biserică şi unde a slujit ca preot timp de 18 ani, i s-a îndeplinit. Ideea canonizării arhimandritului Argatu a căpătat contur cu o lună în urmă, după deshumarea trupului neînsufleţit al acestuia. Unii oameni care vin să vadă trupul mumificat al părintelui, să se închine şi să se roage la mormântul acestuia povesteau cum că, atunci când ajung în preajma lui, nu mai simt oboseală sau foame. Sunt şi persoane care nu cred în ideea că trupul nu a putrezit după şapte ani datorită faptului că preotul Argatu a dus o viaţă de sfânt. Acele persoane consideră că e vorba de meritele celor care au îmbălsămat trupul neînsufleţit al părintelui sau de condiţiile de umiditate în care acesta a fost păstrat, în cripta din biserică. Nu există, însă, o explicaţie şi pentru faptul că trupul preotului nu a dat semne de descompunere după ce a fost expus în biserică, având în vedere că au fost şi zile călduroase. Ba mai mult, chiar şi în acele zile în biserică se simţea miros ca de mir. Acesta, de altfel, este semnul care îi determina pe cei mai mulţi să asemuiască corpul neînsufleţit al părintelui cu nişte moaşte sfinte, cunoscut fiind faptul că majoritatea trupurilor sfinţilor emană miresme plăcute.
Ilarion Argatu a fost un copil bolnăvicios şi foarte iubit de mama sa. Toţi ceilalţi fraţi au ajuns maturi şi au reuşit să întemeieze familii. Tatăl preotului, Alexandru, a fost primar timp de aproape 16 ani, iar după ce a ramas văduv s-a călugărit la Mănăstirea Neamţului, primind numele Atanasie.
În timpul primului război mondial, Alexandru Argatu luptase pe front şi se îmbolnavise de febră tifoidă. A reusit să fugă în munţi când a aflat că va fi aruncat alături de muribunzi în groapa cu var. Vindecarea a venit de la caşul dat de nişte ciobani combinat cu o licoare foarte acră obţinută din fierberea unor fructe sălbatice.
A petrecut apoi câţiva ani la Mănăstirea Căldăruşani, iar ultimii 19 ani din viaţă i-a trăit la Mănăstirea Cernica. IPS Pimen Suceveanul l-a cunoscut pe arhimandritul Argatu, pentru prima dată, prin intermediul tatălui părintelui Ilarion - monahul Atanasie.                                                                           Un articol de Dan Pricope
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 135
Afisari total: 14207935
Vizitatori online: 3

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol