Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Cap. 4 - Aratari despre vrajitori, fermecatori, descantatori, ghicitori si cum lucreaza ei
Diavolul nu-i lasă pe vrăjitori să se mântuiască
 
Atât vrăjitorii cât şi cei ce merg la ei, nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că se fac unelte şi slujitori ai diavolului. Aşa cum Dumnezeu îşi are slujitori pe: episcopi, preoţi şi diaconi, tot aşa şi diavolul şi-a ales slujitori cu care lucrează toată răutatea, pe: vrăjitori, fermecători, descântători şi ghicitori. Aceştia mor în chinuri mari şi au o moarte foarte urâtă. La înmormântarea acestora se petrec lucruri necurate, groaznice, încât se miră lumea. Pe unii îi petrec la groapă cu multă agitaţie  dând o stare înfricoşată celor din jur: câinii, pisicile, şoarecii, broaştele, vitele, găinile. Acest lucru se explică prin faptul că la vrăji şi descântece s-au folosit de diferite animale sau păsări.  Si diavolul cu care au lucrat avea chipul animalelor. Pe aceştia nu-i lasă diavolul să se întoarcă înaintea morţii, chiar dacă-i mustră conştiinţa şi vor să se căiască.
Vă dau un exemplu din experienţa mea, din anii mei de preoţie, cu o vrăjitoare dintr-un sat vecin cu parohia unde am slujit. Această femeie vrăjitoare era foarte vestită pentru vrăjile şi răutăţile pe care le făcea. Lucra cu diavoli puternici şi nu era om care să meargă la ea să nu-i rezolve dorinţa. Înainte de a muri, a venit  în câteva rânduri la biserica din Boroaia unde slujeam. S-a întâmplat ca de fiecare dată să ţin predici despre vrăji şi vrăjitorie. Cuvântul pe care l-a ascultat, a început să-i lucreze conştiinţa încât şi-a pus în gând  să se lase de vrăjitorie şi să se căiască pentru tot răul pe care l-a făcut. Într-o duminică a stat după slujbă şi m-a aşteptat să vorbească cu mine. Când să ies din Biserică mă întâmpină în pragul  bisericii şi îmi spune:
- „Părinte, în două rânduri v-am ascultat predica şi m-am cutremurat. Eu sunt  vrăjitoarea .. N.. vreau să mă spovedesc şi să mă las de vrăji, vreau să mă căiesc şi să mă mântuiesc! Vă rog ajutaţi-mă!”
Ştiind cât rău a făcut la multă lume şi câtă luptă am avut cu diavolii pe care-i trimetea la credincioşi, câtă suferinţă au adus vrăjile ei în multe case şi familii,  cât de mult au pătimit unii din cauza ei, i-am spus:
- Gândul este bun şi bine ar fi să te poţi întoarce, numai că diavolii pe care-i slujeşti nu o să te lase. Ea îmi spune:
- Mă las, părinte, din clipa aceasta, mă lepăd de vrăji, mă lepăd de diavoli. Am să lupt până ce reuşesc. Cred că Dumnezeu mă va ajuta, pentru că nu vrea moartea păcătoasei de mine!”
-  Bine! I-am spus eu. Am să te spovedesc şi dacă o să te lase diavolii să-ţi faci canonul de căinţă şi să-l duci până la capăt, înseamnă că ai biruit şi te-ai mântuit! La auzul cuvintelor mele era foarte bucuroasă. S-a mărturisit, a spus răul pe care l-a făcut şi nu a fost puţin şi nici uşoară spovedania ei. Mi se furnica pielea pe mine de grozăviile pe care le-a făcut. A luat canon, nu prea uşor, unul greu angajându-se să-l ducă până la sfârşitul vieţii. Însă, mergând spre casă, trecea pe o cărare ce străbătea tarlalele C.A.P.-ului. Multă lume se afla în ziua aceea la prăşit. Au observat că pe cărare trece vrăjitoarea, însă au rămas înmărmuriţi  când au observat că, după capul ei, era o mână neagră şi păroasă care o însoţea. S-au atenţionat unii pe alţii, zicându-şi:
-Trece vrăjitoarea ! Cu diavol cu tot !
La un moment dat, au văzut că mâna cea păroasă, a apucat-o pe vrăjitoare de cap şi a izbit-o cu faţa în jos pe mijlocul cărării. După un oarecare timp, văzând ei că vrăjitoarea nu se mai ridică de jos, au lăsat sapele şi cu groază au  încercat să se apropie şi de departe să vadă ce s-a întâmplat. Vrăjitoarea zăcea într-o baltă de sânge, cu capul crăpat din frunte şi până după cap. Au rămas consternaţi şi nu au mai fost buni de nimic în ziua aceea. Au văzut cu ochii lor cum diavolul a omorât-o izbind-o cu capul de o pietricică nu prea mare şi singura care se afla  pe suprafaţa aceea.
În concluzie, nu a lăsat-o diavolul să se căiască pentru păcatul vrăjitoriei, a omorât-o pentru a nu o pierde. Pentru fiecare suflet câştigat, diavolii primesc laude şi ranguri în ierarhia drăcească şi pentru fiecare suflet pe care-l câştigă şi apoi îl pierd primesc degradare din rang şi pedeapsă în faţa iadului, de la tartăr.
Vrăjitorii, fermecătorii şi descântătorii, încă din viata pământească ocupă un loc în ierarhia drăcească. Ei sunt cei ce pun pe diavoli la treabă, ei îi trimit pe diavoli să chinuie pe oameni, ei sunt cei ce poruncesc iar diavolii se supun şi ascultă, pentru că li se împlineşte voia.
Oamenii vrăjitori, descântători, fermecători şi ghicitori din clipa când încep să lucreze li se pune pe faţă masca diavolului. Dacă Dumnezeu ar îngădui, aceste slugi ale satanei ar purta şi în chip văzut chipul diavolului. Aşa cum chipul diavolului este ascuns de vederea omului şi mai ales a omului păcătos, tot aşa este ascuns şi chipul acestor slugi satanice de văzul celor din jur. Foarte greu se pot întoarce de la slujirea şi răutăţile lor.
În clipa morţii, sufletul lor este întâmpinat şi luat de diavoli şi dus direct în  iad. Nu mai trece pe la  Creatorul. Nu  mai văd faţa lui Dumnezeu şi nici frumuseţea raiului, aşa cum sunt duse toate sufletele după moarte în intervalul celor 40 de zile. Judecata sufletului i se face în clipa morţii. Ajuns la iad, este întâmpinat de tartarul iadului batjocorindu-l, nu pentru că nu i-ar fi slujit cu credinţă, ci pentru că încă mai poartă chipul lui Dumnezeu.
I se pune în faţă să aleagă una din două variante:
1.- I se arată o mare de foc cu vâlvătaie fără margini şi i se spune:
 -Poţi alege această mare de foc, unde te vei chinui până la a Doua Venire a lui Hristos şi apoi veşnic, pentru că al nostru eşti;
2.- Dacă nu vrei  să fii chinuit în foc, atunci să lepezi Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu şi să te faci după chipul şi asemănarea noastră, luând chip diavolesc: cu copite, cu coarne, cu coadă, cu păr, pentru că pe noi nu ne atinge marea aceasta de foc..!”
Văzând sufletul cât de urât şi înfricoşat este chipul diavolesc, se îngrozeşte şi atunci se uită la marea cea de foc, căutând să accepte focul. Însă, din foc iese vrăjitorul care l-a învăţat şi l-a pus să facă vrăji, şi-i spune:
-„ Nu veni aici, pentru că n-am văzut ca până acum să fi scos Hristos pe cineva de aici! Mai bine ia chipul diavolesc!” 
Iată că şi după moarte sufletul care este sub stăpânirea diavolului, este amăgit şi înşelat. Astfel, neavând de ales, acceptă să ia chip diavolesc. Atunci, tartarul iadului îi schimbă chipul în chip diavolesc, îi dă în mână o lopată cu jar din marea de foc a iadului şi îl trimite să-şi ardă trupul din mormânt, care este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Aşa se explică faptul că, la dezgropămintea de 7 ani, unii sunt găsiţi în mormânt cu trupul ars şi negru ca tăciunea şi funinginea. Vrăjitorii care şi-au schimbat chipul în chip diavolesc şi au ars trupul făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu mai au parte de judecată, ci vor fi judecaţi ca dracii şi aruncaţi în „iezerul cel de foc pregătit diavolului şi îngerilor lui” (Mat.25,41). Sufletele care au acceptat  marea cea de foc şi au stat în flăcările iadului până la a Doua Venire a Mântuitorului Hristos, vor fi scoase şi vor participa la Judecata Înfricoşată. Tot aşa păţesc şi cei ce în viaţă s-au ocupat cu ghicitul în: deschiderea cărţilor sfinte, cărţi de noroc, palmă, cafea, zodii, gramolnic, bobi, ghioc şi în orice fel şi cei ce au mers la ei.
La fel şi cei ce s-au ocupat cu descântatul, folosind rugăciunea „Tatăl nostru”, care s-au folosit de cărţi sfinte, de icoane, lumânări, tămâie, prescură, anaforă, veşminte preoţeşti; care au stins cărbuni; cei ce s-au folosit de piedica de la mort, de lumânări de la morţi, de pământ de pe morminte, de apa în care a fost scăldat mortul; cei care au descântat de deochi, de bubă rea, de  mana  vitelor  şi de orice fel de descântec şi cei ce au fost la ei. Toţi aceştia, să fie foarte siguri că din secunda când au început să zică şi să facă aceste lucruri, li s-au pus şi poartă masca ghicitorului şi a descântătorului din iad şi face parte din ceata acestora. Toţi sunt aşteptaţi, ca la sfârşitul vieţii, sufletul lor să fie dus în iad la ceata al cărui chipîl poartă.
Unii, care sunt la început şi din curiozitate au făcut aceste lucruri şi nu cu gândul de a mai repeta şi se întorc îngreţoşându-se, se luptă mai uşor de a scăpa din această cursă.
Alţii, care s-au îndeletnicit mult timp, s-au hrănit şi s-au îmbogăţit din aceasta, pentru aceştia este mai greu, pentru că sunt cu mari datorii tartorului. Şi mai greu este pentru cei ce au dus în iad suflete şi prin vrăji, descântece şi farmece, au chinuit groaznic suflete, aceştia au o întoarcere şi o mântuire foarte grea, atât de grea, asemenea greutăţii şi imposibilităţii de a se întoarce diavolii la căinţă. Însă, nimic nu este cu neputinţă, dacă chemi în ajutor numele şi puterea lui Dumnezeu.
Se cunosc sfinţi care s-au întors de la această adâncă răutate, prin puterea lui Dumnezeu, prin căinţă şi viată îmbunătăţită. Aceştia ar trebui să citească viaţa Sf. Ciprian  şi a Sf. Iustina.  Fără să chemi în ajutorul tău cetele cereşti şi cetele sfinţilor mijlocitori, care să te întărească şi să te acopere de mânia şi groaza cu care se pornesc diavolii asupra ta, nu poţi birui. Atunci Dumnezeu va porunci diavolului pentru tine ca şi pentru Iov: „ dar de sufletului lui să nu te atingi” (Iov,1,12), altfel, devii biruit şi păţeşti ca şi vrăjitoarea de care ţi-am povestit.
 
Am văzut cum arăta diavolul
ce stăpânea pe o femeie ce făcea farmece
 
O femeie apropiată mie, era foarte bolnavă. Lucrările ei le cunoşteam ca fiind din cele mai rele. De nenumărate ori am sfătuit-o să le lase şi i-am arătat răul pe care le aduce, dar nu a vrut să mă asculte şi să se îndrepte până ce a închis ochii. În ajunul zilei, înainte de a muri (8-9 sept. 1952), pe când mă aflam în podul şurii socrilor mei din satul Oniceni, judeţul Suceava, unde m-am adăpostit o bucată de vreme în timpul prigoanei de vrăjmaşii  care mă căutau pentru a mă condamna la moarte şi după rugăciunea de seară, un glas a venit la urechea stângă  şi mi-a zis: vine satana! Deodată, m-am ridicat înfricoşat, am privit în şură şi n-am văzut nimic decât, într-un loc o luminiţă mică şi rotundă de mărimea unei vişine. M-am aşezat din nou pe fân, însă în acel moment am fost dus de cineva într-o sală mare ce era orientată cu faţa înspre apus şi cu puţină lumină. În ea erau o mulţime de bănci şi lumea îmbrăcată în negru. Nu am reuşit să văd cât era sala de lungă din cauza întunericului care era ca de păcură. Unul îmbrăcat în negru veni la mine cu o faţă zeflemitoare şi în râs, zicându-mi:
- Prietene!
Şi-mi trage o palmă peste faţă. După care se aşează din nou în bancă privindu-mă cu acelaşi zâmbet zeflemitor. Cel ce mă însoţea, a zis:
- Chiar aşa! La bineţe se dau palme? Aşa cunoştinţă?
Şi privindu-l mai atent pe acela ce m-a lovit peste faţă,  îmi părea cunoscut şi parcă am mai avut cu el discuţii despre femeia apropiată care, acum era bolnavă. Pentru că îmi pusesem în gând s-o scot de la păcatele care o stăpâneau – mai ales păcatul vrăjitoriei-. Acela, mi-a zis:
- De patruzeci de ani o stăpânesc pe dânsa şi acum vrei să mă alungi?  Eu, i-am spus:
- Da! Te voi alunga! Atunci, acela mi-a arătat un câine mare şi negru, ce era lângă el şi mi-a spus:
- Îl vezi, este destul de puternic şi nu te va lăsa! Iar eu i-am arătat un toiag cu un cui la capăt şi i-am zis :
- Cu acesta îl voi lovi şi se va duce. Atunci  a dispărut, am ieşit de acolo şi eu mi-am revenit.
De ce mi-a zis „prietene” !? Socotesc, pentru faptul că, l-am ajutat, chiar eu să dobândească sufletul ei, deoarece, într-un moment de mare supărare între mine şi ea am cerut Judecata lui Dumnezeu, pentru că răutatea ei faţă de mine, nu mai avea limită adăugând la necazul meu şi focul ei: mă nedreptăţea, mă hulea, mă înţepa, îmi trimetea farmece şi tot ce-i dădea satana în cap făcea ridicându-se mereu împotriva mea. Astfel, sufletul ei a fost osândit, fără a fi pregătit, pentru că judecând Dreptul Judecător între mine şi ea, o luă pe ea şi n-a mai avut timp de căinţă.
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 923
Afisari total: 16906836
Vizitatori online: 1

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol