Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Marturii ale credinciosilor, ...... vol. 1
autor:   Mihaela Striblea, Cipru
data:    8.10.2010

M-am simtit minunat, parca nu mai vroiam sa plec de langa racla

      Cu regret spun ca nu l-am cunoscut personal pe sfantul Ilarion Argartu,ceea ce regret enorm,(ii spun sfant pentru ca eu asa il consider),dar citind din cartile lui am avut dintotdeauna sentimentul placut ca l-as fi cunoscut de o viata .Chiar mi s-a intamplat o minune (de care nu mi-am dat seama de la inceput),minune in care s-au legat ulterior multe si in care cred cu adevarat.
       Eu cu sotul si aproape intreaga familie(parinti,surori,cumnati)suntem in Cipru de ceva vreme,respectiv un an si jumatate.In martie anul acesta eu si sotul ne-am luat concediu pentru 2 saptamani si am venit in Romania sa vizitam pe cei ce au ramas acasa si sa botezam un copilas.Intr-una din zile cand veneam de la Iasi,o doamna ne-a facut semn sa o luam la ocazie.I-am zis sotului sa opreasca.(dupa cateva zile mi-am dat seama ca nu a fost intamplator).
        Inainte de a spune intamplarea vreau sa precizez ca demult stiam de parintele Argatu pentru ca am citit carti cu si despre el si totdeauna ma intrebam unde e parintele,daca e departe de ajuns la el,....pe scurt,aveam dorinta in mine de a ajunge intr-o zi la el.
       Deci,am luat acea doamna la ocazie si dumneaei din spate imi intinde o brosura in care erau cateva citate de ale parintelui Arsenie Boca,despre copiii avortati.(iar in gandul meu eram mahnita si ma gandeam:eu nu stiu cum sa fac copii,iar doamna asta imi da sa citesc despre copiii avortati).Am intrat in vorba cu dansa,am cautat subiect de discutii,pentru ca imi place mult  sa am conversatie duhovniceasca cu cineva careia ii face placere(pentru ca in ziua de astazi greu mai gasesti o persoana care sa fie interesata de asa ceva).
  I- am spus ca imi place de parintele Arsenie Boca cum scrie,si uite asa,ne-am schimbat parerile despre sfintii parinti.Asa ca am ajuns si la parintele Argatu,de care mi-am exprimat dragostea in ceea ce-l priveste.Iar ea mi-a zis cu o mandrie crestina ca a fost chiar in urma cu doua zile la racla sfantului parinte...iar eu,bucuroasa ca aud asta, m-am interesat pe loc pe unde vine,care e traseul,cum se ajunge si am ramas cu stupoare cand am aflat ca era atat de aproape de mine.
    Mai vreau sa mentionez  faptul ca am venit din Cipru cu gandul sa merg si la manastirile stiute(cele din zona Neamtului),dar nici prin gand nu-mi trecea ca eu o sa-l gasesc sau ca o sa ma duc la parintele Argatu.Deci,in momentul in care am aflat unde e,mi s-a umplut inima de dorinta si ardeam cu nerabdare sa ma duc si eu,si asa a fost.Intalnirea cu doamna respectiva a fost o minune pentru mine si asa a ramas,...si ...Doamne...era atat de aproape de mine,eu fiind din Botosani.
        Ce pacat ca nu am avut ocazia sa il intalnesc cand era in viata si ce pacat ca pe acea vreme(cand era el in viata) eu ma preocupam cu pacatele si viata lumeasca.Dar acum ma alin cu cartile dumnealui si cu fotografia ,pe care o tin ca pe o icoana.Aveam atat de multa nevoie de el in momentul de fata,dar sunt sigura ca ma poate ajuta si acum  prin intermediul dumneavoastra.Asadar,am ajuns la Boroaia,dupa incalceli si intoarceri ale drumului,pentru ca nu dadeam de manastire,dar ne-a ajutat parintele sa o gasim.Cand am intrat in manastire stiu ca am intrebat pe o maicuta printre lacrimi:aici este parintele Argatu?si ea mi-a zis cu bucurie:da.Dupa aia,nu mai stiu sa va zic cum m-am simtit..am simtit ca a fost o minune,ca parintele m-a vrut la el,pentru ca imi stia dorinta de a ajunge intr-o zi la el,asa ca mi-a intins o mana.
        Nu am stat mult la el,pentru ca in acea zi am fost si la alte manastiri si pentru ca eram insotiti si de cumatrii nostri cu un copil de 2 luni.M-am simtit minunat ,parca nu mai vroiam sa plec de langa racla,sotul ma chema sa imi arate o carte sau o crucita,..dar eu ma intorceam inapoi la racla,...il simteam prezent.Asadar,inainte de a pleca,am luat 2 carti si fotografii de ale parintelui si am plecat toti cu o imensa bucurie in suflet si mi-am promis ca data viitoare o sa vin insotita numai de sot,ca sa am posibilitatea sa stau mai mult.
     S-a terminat si concediul,am ajuns inapoi la Cipru,ne-am reluat serviciul si totul a decurs normal,am pus fotografia sfantului Ilarion Argatu ca pe o icoana si ma rog tot timpul la el.
     Bucuroasa am inceput sa citesc cartile cu parintele si de aici am inceput sa ma gandesc serios la problema mea. (Mihaela Striblea , Cipru, 8.10.2010)
 

autor: Andronic Elena , Iasi
data: 25.09.2010
 
Minune la racla Parintelui Ilarion Argatu
Vindecarea unui copil de o boala grea
Ma numesc Andronic Elena cu locuinta în Iaşi va povestesc minunea ce a făcut-o Dumnezeu cu nepotul meu Andrei Teodorovic la vârstă de un an şi opt luni, nepot de la fiica mea Maria, la racla Parintelui Ilarion Argatu.
Nepotul meu Andrei  de la apa infestată a primit un microb intestinal şi zilnic ieşea cu cu scaunul plin de sânge. L-am dus la medicul de familie şi mi-a recomenadat o reţetă care nu l-a ajutat prea mult. Intr-o săptămână ajunsese nepotul meu să nu mai poată merge în picioare, să nu mai poată vorbi, să nu mănânce, era ca o legumă, mai mult mort decât viu. L-am dus din nou la doctoriţa de familie care, când l-a văzut cum arată Andrei s-a speriat şi m-a trmis cu el la spital spunând:
-Du-l repede la spital ca dacă-l mai ţii până diseară moare! Trebuie să-l pună la perfuzie că este dezihatratat. Mama lui Maria nu putea să umble cu el pe la spital pentru că avea servici la o bancă, trebuia să umblu eu. Dar eu ştiind că pe la spital nu toşi n au şansa de a se vindeca  pentru că în ziua de azi la noi în spitale nu se mai găsesc medicamente, mi-am pus încrederea în Dumnezeu şi primul cuget pe care l-am avut a fost acesta: să nu-l duc la spital că moare, mai biune să merg cu el la mitropolie şi să cer binecuvântare părintelui Arsenie de la racla Sfintei Cuvioase Paraschiva să merg la Boroaia la Părintele Ilarion.  Părintele Arsenie m-a binecuvântat şi mi-a zis sa merg că o să fie bine.
Când am ajuns la Boroaia l-am găsit pe Părintele Alexandru Argatu, fiul Părintelui Ilarion, îmbrăcat ca de şantier pentru că acolo se construiau chilii pentru maicuţe. Când m-a văzut Părintele Alexandru, m-a întrebat:
-Ce-i cu dumneată de parcă eşti pierdută tare Eu i-am răspuns:
-Cu mine nu-i atât de grav ci nepotul meu este foarte grav! În câteva cuvinte i-am spus ce pătimeam cu nepotul meu şi ce a zis dctoriţa. Nici cu mine nu era bine, pentru că nu demult am suferit şi eu o operaţie şi mă simţeam slăbită ceea ce se vedea pe chipul meu când m-a văzut părintele. După aceasta părintele mi-a zis:
-Stai să-ţi fac o rugăciune. Eram în biserică lângă racla părintelui Ilarion. M-am aşezat în genunchi  iar părintele cu multă credinţă mi-a citit o rugaciune pentru omul cel grav bolnav, apoi l-a luat pe Andrei în braţe şi la atins de racla Părintelui Ilarion spunând o rugcăiune, după care mi l-a dat în braţe şi mi-a zis :
-Mare este Dumnezeu şi mare este puterea Lui şi nu va lăsa pe nepotul matale să moară, nu te teme dragă, fii încrezătoare că o să fie bine, ai să vezi! Aceste cuvinte m-am încurajat şi au adăugat un plus de încredere în minunea lui Dumnezeu şi în rugăciunile părintelui Ilarion. După aceasta mi-a dat o cameră unde m-a cazat şi mi-a spus să ne odihnim şi să ne rugăm. După  două ore, Andrei a cerut de mâncare. M-am mirat de o aşa revenire şi am început să plâng de bucurie că era prima data în timp de o săptămână că nepotul meu vorbea şi mânca. Era semnul cel bun  primit de la Dumnezeu în clipă de teamă şi de disperare. După ce i-am dat să mănânce Andrei a adormit şi a dormit profund până dimineaţă .  A doua zi, dimineaţa, Andrei s-a trezit, s-a ridicat din pat, s-a dat jos şi a început să meargă prin cameră. Nu vă spun cât de bucuroasă eram, nu ştiam cum să mulţumesc lui Dumnezeu şi Părintelui Ilarion pentru această mare minune. Din clipa aceea nepotul meu  nu a mai avut nimic. Acum are trei ani şi jumătate, este vioi, prea vioi, iute şi neastâmpărat, trebuie să fiu foarte atentă cu el să nu sparga ceva , să nu se rănească în ceva.  Şi astăzi tot eu am grijă de  el şi mă ocup cu educaţia lui, pentru că fiica mea Maria a nimerit să aibă un soţ rău, violent, a bătut-o în nenumărate ori. Când a rămas însărcinată cu Andrei o bătea şi o silea să facă avort. Cu mult greu şi mult pătimind a reuşit să-l păstreze şi să-l nască. Acuma zace la pat paralizată dintr-o bătaie pe care i-a dat-o soţul ei cu picioarele de i-a rupt coloana vertebrală. Mi l-a vindecat Dumnezeu şi Părintele Ilarion pe Andrei nepotul meu, dar m-a lăsat să pătimesc cu fiica mea pe care  trebuie s-o duc la operaţie pentru a-i scote schijele de la fractura din coloană. Are până acum  trei operaţii facute la Iasi iar ultima trenuie s-o fac la Bucureşti. Greu, că nu sunt posibilităţi de bani. Dar sperăm aşa cum a făcut Dumnezeu şi Părintele Ilarion minune cu nepotul meu aşa va face minune cu fiica mea.
(Andronic Elena, Iasi, marturie, 25.09.2010)
 

autor:  Dumitru Alexandru
data:   07.06. 2010
 
Ai mei mi-au povestit de o perioada a vietii despre care tind sa cred ca m-a marcat. Pe la varsta de 2-3 ani, eu aveam probleme si nu puteam noaptea sa dorm deloc. Era un chin atat pentru mine cat si pentru ai mei.
Bunica mea era foarte buna prietena cu doamna Gabriela, fata Parintelui Argatu.Aceasta a sfatuit-o sa ma duca la Sfintia Sa pentru niste rugaciuni. Ai mei au cumparat tot ce se putea cumpara pentru un om batran si m-au dus trei zile la dansul.
Cum au intrat in micuta camera si i-au dat lucrurile pregatite pentru dansul, Parintele si-a pastrat doar 1 paine si strictul necesar rugand-o pe mama sa dea restul de pomana.
In prima zi cand am fost acolo (dupa spusele alor mei) am tipat tot timpul. Cautam loc de scapare dar nu gaseam.Parintele spunea niste rugaciuni pe care nu orice preot stie sa le spuna si pe care nu le auzi in fiecare zi. La sfarsit, m-a umplut de aghiazma din cap pana-n picioare, m-a blagoslovit si m-a trimis acasa. Era perioada de toamna.
A doua oara cand am mers… aceeasi poveste. Tipam si cautam loc de scapare, insa spre sfarsit m-am mai cumintit.
A treia oara tot aceeasi poveste. Insa pe la mijlocul rugaciunii, m-am bagat intre bunica si mama si nu m-am mai miscat o clipa. Mare om parintele Argatu! Tin minte, mic fiind, ca m-a luat in brate si imi povestea ca exista un balaur cu pui in lacul Cernica( caci era in perioada `92-`93). Si de-odata… a cazut in transa. Toata lumea crezand ca a adormit, l-au lasat linistit, iar cand s-a trezit mi-a spus urmatorul lucru: “Fiule, tu ai sa ma urmezi!
Nimeni nu stia rostul acestor cuvinte in acea perioada, mai ales ca eu eram mult prea mic pentru a intelege sau ai mei ma considerau mult prea mic pentru a intelege. Insa s-a adeverit. Mare minune a facut Parintele Argatu cu mine si cu ai mei, fapt pentru care vesnic ii sunt recunoscator. Daca Biserica nu l-a canonizat, eu insa il consider un Sfant.
Mi-a ramas ca o simpla dar profunda amintire…
Sursa: dumitrualexandru.wordpress.com
 

autor:   Bataiosu
data:  18 mai, 2010

Portugalia a legalizat căsătoriile între homosexuali. Părintele Ilarion Argatu: Când România va oficializa casătoriile contra firii, atunci ţara noastră va fi cucerită de vecinii săi.

comentariu:
Dan Antonovici,28 iulie, 2010 20:49
Adevarat, a prezis Părintele Ilarion Argatu: Când România va oficializa casătoriile contra firii, atunci ţara noastră va fi cucerită de vecinii săi. Cate nenorociri trebuie sa mai vina peste poporul roman ca guvernantii sa ia aminte? Se vede ca sunt pagani conducatorii nostrii. Constantin Brancoveanu cu cei 4 fii ai sai au fost decapitati de turci aparand credinta poporului roman, iar cei de azi ne vand pe un blid de linte
sursa: blog bataiosu
 

autor: Argatu Floarea -Valea Glodului, jud Suceava
data: 12.04.2009
 
Mi-a spus de multe ori părintele, cum erau trimişi de la securitate cu maşina să-l ducă acolo la sediul securităţii din Bucureşti ca să-l închidă sau cineştie ce puteau să facă cu el. De multe ori au fost după dânsul. El ce să facă? Se pregătea sa meargă cu ei, că altfel îl luau cu forţa. Cobora din chilie  la maşină, se urca în maşină şi când dădeau cheie să pornească, maşina nu pornea. Orice i-ar fi făcut  maşina nu pornea. Se întrebau securiştii, doar maşina este bună, bine pregătită şi echpată acuma de ce nu porneşte? Unul din ei îi zice părintelui:
Părinte cred că dumneavoastră sunteţi de vină. Ia daţi-vă jos!
Când se dădea părintele jos pornea maşina, cum se urca părintele se oprea maşina şi nu pornea. Asta a fost o mare minune de la Dumnezeu, că în multe rânduri nu pornea maşina şi nu putea să-l ducă şi în felul acesta a scăpat, dar după aceea l-a otrăvit de mai multe ori şi tot i-a făcut câte ceva.
 

Autor:  Patriciu N. Nicolae Viorel
Data:   07.06.2006

M-am nascut cu diferite probleme medicale, fiind nascut prematur. La varsta de 4 ani eu nu puteam sa merg in picioare, am ajuns cu mama la Parintele Argatu care i-a spus mamei: "ai sa vezi ca baiatul are sa mearga"...
Primii pasi ai mei au fost facuti de sub mantia Parintelui Argatu la varsta de 4 ani jumatate, cand tot ceea ce tine de stiinta nu imi mai dadea nici o sansa!!
Credinta si harul Parintelui Argatu m-au ajutat si am reusit sa merg pe picioarele mele.
sursa: www.parinteleargatu.ro
 

autor:   Argatu Mariana, com. Iacobeni, Suceava
data:   30.04.2001
 
Am fost acum vreo 23 de ani în urmă împreună cu bunica mea ,trecând peste râul Moldova , la slujbele Părintelui Argatu , la Sfântul Maslu, unde am rămas şi  la rugăciunile de noapte . La părintele erau veniţi tot felul de oameni, buni şi mai puţin buni, s-a întâmplat că o femeie i-a furat alteia nişte bani. După terminarea rugăciunilor părintele a făcut o mică anchetă ,fără prea multă cercetare părintele a descoperit  femeia care a furat banii şi i-a spus şi unde i-a ascuns şi a îndemnat-o să-i scoată, îi ascunse la părţile intime unde  ea gândea că nimeni n-are voie s-o caute. Văzându-se descoperită ,nu a mai avut ce face decât să scoată banii de unde i-a ascuns şi  i-a dat  banii femeii de la care furase.
Toată lumea a rămas mirată şi se întreba de unde a ştiu părintele cu atâta exactitate, cine i-a furat şi unde i-a ascuns. Atunci cu toţii şi-au dat seama că părintele era văzător cu duhul.
 

autor: Ciotirlă Ioan-Timisoara
data:  20.02.2001
 
Cei care s-au folosit de rugăciunile părintelui Argatu, veneau să mulţumească, au deschis nişte condici şi strângeau bani pentru Mănăstirea pe care o construia părintele la Ierihon, se trece fiecare cu suma pe care o dădeau.
A avut mult necaz părintele cu arabii din Ierihon pentru terenul Mănăstirii că nu vroiau şi se opuneau ca părintele să cumpere terenul. Ei voiau ca părintele să meargă  acolo, să pună mâna pe el  şi să termine cu el. Părintelui I-a donat un roman terenul pentru Mănăstire unul Samoil. Când a fost Patriarhul Teoctist cu o delegaţie de a sfinţit terenul nici nu a amintit că familia părintelui Argatu ridică mănăstirea, ci Pătriarhia Romană face o Biserică.
Părintele avea multe planuri, voia să facă mănăstire şi ăn Betleem şi în Ierihon, deoarece la Ierusalem era numai un cămin şi o bisericuţă şi dacă mergeau o familie trebuia să lucreze la evrei diferite munci , ca să plătească căminul. Părintele s-a gândit să facă o mănăstire, omul vine  din ţară, are mâncare, are şi un pat unde să doarmă. Avea de gând să cumpere un microbuz ,să viziteze la Ierihon la Betleem şi pe unde a călcat Mântuitorul. Avea multe planuri, dar de câte ori s-a dus la Patriarhie ,nu a fost primit de Prea Fericitul. Greu a obţinut aprobările, autorizaţiile ca să construiască acolo. Dânsul  a strâns bani, era familie Radu Ioan din Bucureşti care-l ajutau. Banii erau schimbaţi în valută.
 

autor: Ciotirlă Ioan-Timisoara
data:  20.02.2001
 
La Mănăstirea Antim din Bucureşti, părintele Ilarion acolo slujea, cu stareţul- Părintele Sofian în care avea multă încredere fiind prieteni şi cu alţi  preoţi.
Intr-o zi de duminică a venit o familie de doctori din Grecia  ca să se spovedească şi să se împărtăşească la părintele Ilarion.
La sf. Liturghie fraţii preoţi cu care slujea i-au pus otravă în potir , nici unul din ei nu s-a împărtăşit .
Părintele s-a împărtăşit şi a simţit otrava din potir dar a continuat să iese cu Sf. Împărtăşanie în faţa credincioşilor , a împărtăşit pe cei medici din Grecia,ei au simţit  când au luat împărtăşania că ceva arde , au ţipat că arde împărtăşania strigând „otravă” au ieşit afară şi au aruncat din gură.
După ce i-a împărtăşit s-a întors în Altar şi se ruga lui Dumnezeu să-l întărească să poate termina Sf.Liturghie. Cu multă greutate a terminat Sf.Liturghie după care a fost dus la Spital şi a scăpat de otrăvire.
 

autor: Ciotirlă Ioan-Timisoara
data:  20.02.2001
 
Cine era Jhon ?
Jhon, era un om de afaceri ,plecat de aici din Romania în America, s-a căsătorit,  avea un magazin de confecţii dar nu se cumpărau lucrurile din  magazinul lui  şi atunci venea la părintele şi spunea că la părintele vine ca la el acasă.  Jhon insista pe lângă părintele « nu veniţi până în America să-mi sfinţiţi casa şi magazinul , să fac vânzare !? ». Părintele  se tot gândea dacă să plece şi punea rugăciuni. Atunci a văzut părintele că la drumul acesta se întâmplă ceva necaz . Însă , Jhon insista că plăteşte el drumul, că plăteşte tot numai să meargă părintele şi să-i sfinţească casa şi magazinul. La multa insistenţă a lui Jhon şi împotriva voiţei sale părintele s-a dus. Când au ajuns dincolo în America, acolo s-a pornit o furtună mare, un uragan , l-a luat pe părintele şi l-a dus pe sus o bucată , atunci i s-a rupt puciorul drept. L-au luat pe părintele şi l-au dus la spital acolo , doctorii erau de părere că trebuie să-i taie piciorul, atunci părintele s-a împotrivit «  cum să-mi tăiaţi mie piciorul !? Eu vreau în Romania să mă opereze » şi aşa a venit părintele cu piciorul rupt cu un avion personal plătit de John. Aici, doctorii care-l cunoşteau pe părintele i-a spus”  trebuie să fiţi  operat şi cu credinţa dvs hotărâţi şi pe răspunderea dvs vă operăm » atunci părintele le-au spus da să fie operat dar să nu-i taie piciorul. A fost operat părintele, însă l-a necăjit  mult piciorul, îl incomoda, nu avea control la mers, cu greu îl purta, se supăra ,  însă avea putere să facă spirit de glumă « Ioane ,imi spunea, tu cu stângul şi eu cu dreptul » .Oamenii, erau nerăbdători, vedeau că părintele este bolnav şi suferă , ei nu plecau de la uşă , aşteptau moliftele, rugăciunile, părintele făcea vreo şapte feluri de rugăciuni, cel puţin o jumătate de oră omul nu se ridica din genunchi până ce nu termina toate rugăciunile : pentru învăţătură, căsătorie, examene şi pentru toate trebuinţele.
 

autor:  o femeie
data: 15.05.1999
 
Copii mei aveau un copil grav bolnav de vreo treisprece ani. Făcea multe crize. I-am sfătuit ca împreună să mergem Să-şi facă Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. La început a fost cam greu, copilul având vârsta de 13 ani nu voia să vină, dar treptat singur a cerut ca să meargă la slujbe. S-a făcut Moliftele Sfântului Vasile cel Mare de trei ori, după care Părintele mi-a spus că dacă timp de un an de zile nu mai are nici-o criză , înseamnă că s-a făcut sănătos. Anii au trecut, copilul s-a făcut mare, a făcut armata, s-a căsătorit, are copil, conduce maşina şi a vizitat toată Europa conducând el maşina. Deci, n-a mai avut nici o criză. Cu ajutorul Harului cu care părintele Argatu l-a primit de la Dumnezeu, copilul este sănătos şi în ziua de astăzi, şi-i mulţumim lui Dumnezeu!
          L-am cunoscut pe Părintele Argatu blând, drept, şi oricând gata să sacrifice tot timpul lui ca să ne ajute pe noi cu sfaturile dânsului. Şi atunci când eram la supărare foarte ,foarte multă lume mergeam la dânsul.
 

 

 

Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 4942
Afisari total: 22409084
Vizitatori online: 1

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol