Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Marturii ale preotilor, ...... vol. 1
autor:   Preot Ganţă  Bogdan-Cosntanţa,
data:    22.08.2010

Părintele Ilarion protectorul călătorilor

Trebuia să plecăm la Cosntanţa. În ziua aceea, nu ne trăgea să ne pornim. Dar până în cele din urmă ne-am hotărât să ne pornim şi atunci am început să ne luăm rămas bun de la toţi, pe toţi i-am sărutat de parcă era pentru ultima dată. Aveam acest sentiment de ultimă clipă, că merg undeva de unde nu mă voi întoarce, este pentru ultima dată. Mă miram şi eu cum de-mi parvin astfel de gânduri şi mă  încearcă o astfel de stare. Atunci mi-am zis că nu voi spune la nimeni, nu mai sperii pe nimeni iar îndrum mă opresc la Boroaia  la Părintele Ilarion Argatu şi am să iau binecuvântare de drum de la părintele Argatu. Nici lui Bogdan, soţului meu nu i-am spus nimic, el nu ştia. Când am intrat în Biserică la Boroaia, m-am aşezat lângă raclă şi cu tot sufletul şi puterea m-am rugat părintelui şi i-am zis:
-          Părinte Ilarion, te ridici din raclă şi vii cu mine în călătorie până în Constanţa, că nu ştiu ce se întâmplă, că pe drum noi sigur murim, sigur murim!
Cum eram si vorbeam cu el, fără să audă nimeni, era Bogdan lângă mine,  am auzit un zgomot aşa cum s-ar ridica cineva din pat. După ce am ieşit afară, soţul meu mă întreaba:
-          Măi, tu , ai auzit ce tare a pocnit racla? Eu m-am făcut că nu am auzit şi i-am spus:
-          Nu, dar cum a pocnit?
-          Aşa, ca şi cum s-ar fi ridicat cineva din raclă.
După aceea i-am zis tot ce s-a întâmplat cu mine de când ne-am pornit de acasa şi cum i-am zis Părintelui Ilarion să vină cu noi pe drum că sigur noi astăzi murim. Şi aşa am plecat mai departe spre Constanţa. Când am ajuns la intrare în Constanţa, la o intersecţie ce vine de la Slobozia ce trece pe la Viziru, acuma este închis, aşa de strâmtă era intersecţia aceea încât nu era cum să treacă două maşini odată fără să se ciocneasca. Numai ce am văzut că vine spre noi în viteză un tir. Am strigat la Părintele Ilarion şi am închis ochii. Nu ştiu cum a trecut tirul pe lângă noi fără să ne atingă, fără o zgârietură. Soferul tirului, a oprit tirul  şi s-a dat jos speriat şi mirat cum printr-un spaţiu aşa de strâmt au încăput maşinile fără să se atingă?  De parcă maşinile ar fi zburat una peste alta. Numai puterea lui Dumnezeu a făcut aceasată minune  la rugăciunile Părintelui Ilarion care s-a sculat din raclă şi ne-a însoţit şi protejat tot drumul. Noi am oprit speriaţi, simţeam că ni se face rău. Locul de trecere era aşa de strâmt , nu permite trecerea la două maşini fie ele cat de mici. Dacă nu l-am fi luat pe Părintele Ilarion protector la călătoaria noastră eram morţi cu siguranţă. Mari minuni face Părintele Ilarion cu cei ce cred în sfinţenia lui.
 

autor:  Protosinghel Ţanef Haralambie,  schitului Catrinari, judeţul Suceava,
data:  15.08.2010

Era intr-o noapte şi mă rugam la Părintele Ilarion să mă ajute ca aveam multe necazuri. Si l-am văzut pe părintele imbrăcat ca un părinte, ca un călugăr, cu epitrahilul în faţa, exact cum era părintele când trăia, era foarte viu si foarte real ce mi s-a întâmplat, am simţi o bucurie imensă ce m-a cuprins. /..../  Părintele Argatu m-a sfătuit ce trebuie să fac. Mi-a zis: “Părinte Haralambie, mergi acolo (...) şi ceri sfat şi îndrumare, mergi acolo şi plăteşti rugăciuni şi faci cutare canon şi va fi linişte şi pace, dar, vei mai avea încercări, că ei nu se vor lăsa să nu-ţi facă rău, dar tu roagă-te şi să ai nădejde în Dumnezeu, că noi toţi te vom ajuta, pentru că pătimeşti pentru Hristos cum şi eu am pătimit şi totdeauna te vom ajuta şi te vom ocroti”. Astea sunt cuvintele părintelui, nu-i nici-o minciună la mijloc, sau altceva, nu.


autor:  Protosinghel Ţanef Haralambie,  schitului Catrinari, judeţul Suceava,
data:  15.08.2010

Am fost cu părintele Iustin la Părintele Cleopa la înmormântare, cinci zile l-a ţinut, sâmbătă l-a înmormântat, vinerea când am fost la Sihăstria, Părintele Iustin a fost la Părintele Cleopa la mormânt şi la Părintele Marcu cel care a făcut cu Părintele Iustin puşcărie, acel părinte care-l băgau comuniştii în sac, îl băteau până îl zdrobeau, pocneau oasele, şi când desfăcea sacul părintele ieşea întreg şi nevătămat, fără pic de sânge, şi părintele Iustin a mers acolo. La poarta Sihăstriei, nu la prima de jos la parcare, a doua poarta la intrare in mănăstire, era Părintele Ilarion Argatu cu  doi trei creştini din Cernica şi cu călugări de acolo, înconjurat de credincioşi. Şi eu eram  cu cativa călugări din Mănăstirea Petru Vodă. Eu nu l-am cunoscut pe Parintele Ilarion Argatu, dar niste călugări mi-au zis: “ Acela este părintele Ilarion Argatu” şi nu-l văzusem niciodată în viaţa mea. În momentul când m-am uitat la părintele, el mi-a făcut semn şi mi-a zis: “Constantine vino încoace!”, dar,  a strigat tare, m-a strigat pe nume părintele fără ca să mă cunoască. A mai strigat odata: “Frate Constantine vino încoace!”. M-am dus la părintele, el m-a luat de braţ şi mi-a zis la ureche: “Părinte Haralambie, să-i spui Părintelui Iustin că eu voi pleca la Domnul după  Părintele Cleopa, dar el va rămâne pentru o perioadă de mulţi ani duhovnic al României şi la mulţi alţi credincioşi din multe ţări, va fi stâlp al bisericii şi mare mângâiere pentru Moldova, că este un mare dar părintele pentru Moldova, iar tu, frăţia ta, vei ajunge preot şi duhovnic şi vei fi urmaş nouă. Eu voi pleca la Domnul”. M-a strigat pe nume fără să mă cunoască, frate Cosntantin,ceea ce eram,  iar acum mi-a zis “Părinte Haralambie”, ceea ce voi fi. Mare dar a avut Părintele Ilarion, darul vederii înainte. Şi aşa se face că m-am despărţit atunci de părintele. Am spus Părintelui Iustin ce a zis Părintele Argatu pentru că am avut poruncă să spun. Părintele Iustin mi-a spus:” Da, are dreptate!” Şi atunci Părintele Iustin mi-a spus şi el câteva lucruri ce se vor întâmpla în viaţa mea şi s-au întâmplat întocmai şi ce-a zis Părintele Argatu s-a împlinit şi ce a zis Părintele Iustin. Când a murit Părintele Argatu, eram sub ascultare la stână la mănăstire şi am aflat ca atunci în mai pe unsprezece în 99 a plecat la Domnul. N-am putut atunci să mă duc la înmormântare la Părintele Argatu pentru că aşa a fost treaba. Nu mult după aceea, am plecat la Cosntanţa la Înalt Prea Sfinţitul Teodosie şi când m-a hirotonit Înaltul Teodosie multe mi-a zis de Părintele Ilarion Argatu. Ştia de darurile de care i-a zis Părintele Ilarion că le primeşte preotul la hirotonie, în timpul hirotoniei şi m-a binecuvântat Înalltul aşa cum i-a zis Părintele Ilarion. Părintele Ilarion l-a învăţat ce trebuie să facă când hirotoneşte un preot. Înaltul Teodosie este unul din ierarhii care l-a iubit pe Părintele Ilarion şi-a avut mare dragoste faţă de părintele, mare dragoste.


autor: Preot Argatu Mihai, comuna Iacobnei, judetul Suceava
data: 30.04.2001
 
Vreau să povestesc un eveniment petrecut în anul 1986 în luna august . De la Vorniceni –Botoşani, unde eram preot , am mers la Bucureşti împreună cu soţia mea ce era însărcinată cu fica mea mai mare şi de obicei trăgeam la Mănăstirea Cernica la Părintele Ilarion Argatu , acolo dormeam , mai ales că ajungeam cu trenul foarte târziu, iar pentru treburile pe care le aveam de rezolvat în cursul zilei următoare ,trebuia să fiu odihnit.
În jurul orei douăzecişitrei, am coborât din autobuzul de Cernica la Poarta Mănăstirii, împreună cu soţia şi câţiva călători cu care am intrat în Mănăstire. Începând de la poarta Mănăstirii cineva cu doi câini-lupi, mergea în urma noastră, urmărindu-ne  până în dreptul chiliei părintelui. Ceilalţi călători au mers mai departe, noi fiind ajunşi în dreptul chiliei părintelui am rămas singuri iar respectivul civil a început să ne întrebe , unde mergem !? Atunci eu cam indignat l-am întrebat că ce-l interesează !? El ne-a mai întrebat încă odată, unde dormim şi ce facem în Mănăstire ,iar eu l-am întrebat dar « matale cine eşti şi ce te interesează de noi ? El atunci s-a recomandat şi a spus «  eu sunt securistul mănăstirii , şi de asta eu sunt obligat să ştiu de fiecare unde merge, mai ales în timpul nopţii…oricum nu aveţi unde merge fără ştirea mea », atunci eu i-am spus că sunt nepotul Părintelui Argatu şi că merg la el , atunci el a spus că rânduiala mănăstirii este să nu primească pe nimeni în timpul nopţii. Cum să nu mă primească, sunt nepotul lui şi trebuie să mă primească, atunci el îmi zice : « uite, eu vă demonstreză că n-o să vă primească ! ». Am ajuns  aproape de chilia părintelui, el s-a oprit la vreo zece metrii , câinii lângă el, am urcat scările, lumina era aprinsă, am bătut la uşă, am strigat « Părinte !… Părinte!» ,părintele era în baie, se spăla sau spăla ceva,părintele nu a răspuns, am mai strigat de mai multe ori, am bătut în uşa de vreo patru-cinci ori, nimic, imi luase cineva minţile să mă recomand că sunt eu nepotul lui şi să-mi dea drumul să intru. Văzând că nu dă drumul atunci am renunţat. Securistul se apropie şi ne întreabă « aveţi buletinele la voi ? , mergeţi la locul de cazare ! », locul de cazare era dincolo de iaz la Sf.Nicolae, iar trecerea se făcea pe o fâşie de drum  lat de vreo şase metri, în dreapta şi în stânga era apă, câinii mergeau zece metri în faţă şi reveneau, când în faţă cînd în spate, soţia era foarte fricoasă mai ales în prezenţa câinilor, şi de speriată ce era îmi tot soptea la ureche » să ştii că ăsta ne omoară » i-am spus să stea liniştită că Dumnezeu o să ne ajute. Am trecut de iaz, am ajuns la locul de cazare, imediat securistul a mers si a strigat pe cine era de servici la cazare, era o femeie, şi i-a spus »ia-le buletinele ,înregistrează-le şi dă-le o cameră ! ». Ne-a luat buletinele, ne-a dat o cameră unde am fost cazaţi, iar dimineaţa ne-am prezentat la părintele şi l-am întrebat de ce nu ne-a deschis !? Iar el ne-a spus că nu are voie să deschidă, pentru că au fost tot felul de atentate la viaţa lui şi se teme să deschidă, l-au înfricoşat în puterea nopţii deghizându-se în tot felul de persoane şi a avut necazuri mari.  Părintele până în 1986 a mai avut încă  două camere, pe care i le-a luat  şi a pus acolo un aşa zis « călugăr »dar care era maior de securitate, ca să-l urmărească pe părintele şi pe cei care vin la el. In concluzie, credcă părintele niciodată nu a fost slăbit de securitate ,chiar şi după 89,  şi  ne mărturisea că sunt tot felul de persoane destul de dubioase care îl urmăreau şi după 89.

GÂNDURILE PÃRINTELUI GALERIU DESPRE ARHIM. ARGATU

''Trece pe celãlalt tãrm al vesniciei încã unul dintre duhovnicii neamului românesc cu experienta lui, deopotrivã, în cele ale credintei poporului sãu, de slujitor al Bisericii si fiu al prigoanei tragice la care a fost supus.
Pãrintele Ilarion si-a slujit credinciosii cu o râvnã si un zel vrednice de pomenirea înaintasilor. Harisma deosebitã cu care a fost înzestrat a fost aceea a exorcizãrii, a eliberãrii omului de duhuri, gânduri si obsesii ale rãului. ''Lupta noastrã nu este împotriva trupului si a sângelui, ci împotriva Începãtoriilor, împotriva stãpâniilor, împotriva stãpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãtii, care sunt în vãzduhuri (Ef. 6, 12).'' Pãrintele Ilarion era înzestrat cu asemenea arme: adevãrul si platosa dreptãtii, cu focul Duhului Sfânt, cu pavãza credintei. El avea puterea credintei ca sã stingã multe sãgeti ale vicleanului (diavolul). Si asa, din noianul de suflete care au trecut prin fata lui în rugãciune si smerenie, multi s'au izbãvit si si-au putut împlini mai departe în iubire si lumina divinã îndatoririle în slujirea lui Dumnezeu si a oamenilor. În aceste zile pascale de pânã la Înãltarea Domnului pãrintele pleacã însotit de rugãciunile celor care l-au cunoscut si l-au iubit si au primit mângâierile harului sãu, pleacã însotit de imnul sacru: ''Ziua Învierii sã ne luminãm popoare, Pastele Domnului, Pastele! cã din moarte la viatã si de la pãmânt la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi!'' Hristos a înviat! Pãrinte Ilarion, cu acest cuvânt sã-l întâmpini pe Iisus, Domnul vietii si al iubirii!''
sursa: Evenimentul Zilei, 13 Mai 1999
 

autor: Părintele Iustin Pârvu. Înapoi în Est
data:  05/10/07
 
- Cum priviţi recenta dispariţie dintre noi a părinţilor duhovnici mai sporiţi? Mă refer aici mai ales la părintele Cleopa şi la părintele Argatu de la Cernica.
- Este vorba doar de cursul normal al vieţii. Fiecare şi-a dat rodul său şi apoi a plecat la locul care i se cuvine. Sunt sigur că acolo unde sunt ei acum au ajuns să se roage pentru noi. Trebuie să fie şi ei vrednici de noi şi noi să fim vrednici de ei.
- Reuşim să punem în valoare cuvenită învăţăturile lăsate de ei?
- Doar în măsura în care, în tineretul de astăzi mai există totuşi nişte copii buni, care, sperăm, vor face ceva în viitor. Din câte văd eu sunt puţine aceste persoane. Însă nu în mulţime ci în cei puţini stă valoarea. Vedeţi, cei 12 Apostoli au cucerit întunericul păgân. Sper că şi de acum înainte viaţa să fructifice învăţăturile înaintaşilor noştri, testamentul spiritual al batrânilor noştri.
Sursa: orthoblog
 

autor:   Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa
data:   10 cot. 2003
 
Multumesc pentru mesaj, Si eu am fost sub protectia Parintelui Ilarion care s'a rugat pentru mine in timpul prigoanei mele, iar sotia mea a fost protejeta ani de-a randul de rugaciunile lui si a primit de la el ajutor material cand eu eram inchis.
Ma bucur ca maicile au inceput o manastire sub aceeasi binecuvantare a parintelui. Biserica noastra are un program de ajutorare a saracilor sau a bisericilor (si manastirilor) din tara si din Basarabia. Comunitatea noastra este mica, doar 100 de persoane  asa ca si contributia noastra este dupa puterile oamenilor.
Avem deja un program pe 6 luni inainte si nu-l putem schimba. Va rog sa-mi amintiti in luna Mai despre manastirea cu pricina si atunci voi putea s'o pun pe lista de ajutor. Eu nu tin evidenta pe mai mult de sase luni ca sa nu incurc lucrurile. Am prea multe pe cap. De aceea amintiti-mi in Mai si eu voi pune manastirea pentru ajutor in luna Iunie, cu ajutorul  lui Dumnezeu. Binecuvantat este Dumnezeul nostru in vecii vecilor, Amin.
Preot Gh. Calciu

13 ianuarie 2013
MĂRTURIE A DNEI PREOTESE GHEȚU AURELIA
COMUNA STULPICANI, JUDEȚUL SUCEAVA

Eram la rugăciune in paraclis, unde mă rugam  la Părintele Ilarion Argatu. Deodată am simtit o dorință de a mă spovedi. Duhovnicul meu este dincolo de Vatra Dornei la schitul Catrinari, Prea Cuviosul Parintele Haralambie, starețul schitului. Departe. La vreo 95 km. Atunci, ii spun fiicei  mele Mihaela să pregătească mașina  că o să mergem la Boroaia la moaștele Părintelui Ilarion. Când am ajuns acolo, era slujbă și mă asez jos lângă racala Părintelui Ilarion rugandu-mă în sinea mea. Deodată ridic privirea si ce să-mi vadă ochii, parcă nu-mi venea să cred, mă întrebam oare-mi joacă ochii feste? Pe cine crezi că-l văd venind la racla părintelui Ilarion? Pe Părintele meu duhovnic Haralambie, care face plecăciuni în fața raclei și se inchină, după care mă intreabă direct:
-Unde vrei să te spovedesc? Ieșim afară? Hai afară!
N-am reșit să mai zic nimic, decât să-l urmez  afară pioasă și mirată pe duhovnicul meu, care pe o alee de lângă biserică m-a spovedit și mi-a dat binecuvântare să mă împărtășesc. Ce ziceti? Nu-i adevărată minune aceasta?  Putem să mai spunem că Dumnezeu nu face minuni cu noi in tot ceasul? Cine a lucrat și a împlinit dorința mea de a fi spovedită în acea zi, nu-i minunea Parintelui Ilarion? El mi-a trimis duhovnicul la racla sfintiei sale pentru a mă găsi acolo și a mă spovedi. Mari minuni face Dumnezeu prin aleșii Săi.
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 3875
Afisari total: 20644150
Vizitatori online: 3

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol