Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
- Pacatele si greutatea lor - Indreptar de spovedanie - vol. 3
31.- Am ghicit în: cafea, bobi, cârţi de joc, cărţi sfinte şi altele. Mai mult în glumă ca să mă distrez şi, să distrez pe alţii.
Făcând lucrul acesta, te-ai făcut ghicitor. Făcându-te ghicitor nu te mai numeşti rob şi slujitor a lui Dumnezeu ci, rob şi slujitor al diavolului.
Nu poate fi o scuză pentru tine „gluma”, spunând că ai făcut în glumă. La Dumnezeu nu este glumă. Dumnezeu nu glumeşte cu omul. Diavolul este acela ce încearcă să-l păcălească pe om folosind gluma şi vicleşugul. Nu poţi să-L învinuieşti pe Dumnezeu că nu a ţinut la gluma ta şi a luat în serios „nevinovata” ta distracţie. Cu aproapele tău poţi glumi, însă, cu Dumnezeu niciodată. Nici cu diavolul să nu stai la glumă, pentru că te duce în ceata glumeţilor, a mincinoşilor, a păcălicilor şi a ghicitorilor. La Dumnezeu este dreptate, ascultare, îndreptare şi apoi iertare. Dacă din glumă ai întors cana din care ai băut cafeaua şi apoi ai ghicit în ea, prin această glumă te-a prins diavolul şi te-a înregimentat printre slujitorii lui. Un slujitor glumeţ dar, al diavolului. N-ai ştiut că „gluma” este momeală în undiţa diavolului cu care te-a pescuit ca pe un peşte?  Să ţii minte că, la Dumnezeu nu este glumă, însă la diavol da.
Momindu-te cu gluma îţi dă gândul nevinovăţiei şi uşurătatea păcatului. După ce te-a pescuit, ai să constaţi că diavolul este cel ce nu a ţinut la glumă, ci, a fost un mare înşelător.
32.- Am fost la vrăjitori şi descântători, mi-a dat apă cu care mi-a zis să mă spăl şi să beau şi aşa am făcut.
Apa de la vrăjitoare, este apa în care a fost scăldat mortul. Dacă te-ai spălat cu ea, pierzi deodată primele două taine: Taina Botezului şi a Mirungerii. Dacă ai băut din această apă pierzi şi a treia taină a Sfintei Împărtăşanii începând de la botez şi până la ultima pe care ai primit-o. După aceea viaţa se schimbă total, eşti tratat de cei din jur ca un spurcat, cu toate că tu duci o viaţă curată. Vei observa pe chipul celor cu care intri în contact multă scârbă de tine.
Ce poţi face ca să scapi de aceasta şi să revii de unde ai căzut?!
În primul rând, spovedanie cu pocăinţă multă, post negru timp de 10 săptămâni, astfel: lunea, miercurea şi vinerea, adică 30 de zile. În fiecare zi se fac 40 de metanii. Apoi se face Taina Sf. Maslu, se bea un pahar de aghiazmă de la Sf. Maslu, făcută cu Moliftele Sfântului Vasile Cel Mare, iar în paharul cu aghiazmă se toarnă 9 picături de untdelemn sfinţit de la Sf. Maslu.
33.- Am intrat necurată în Biserică sau înainte de a fi curată. Am intrat în pridvorul Bisericii necurată spunând că, acolo nu este păcat.
Vai de cel ce întinează Locaşul Cel Sfânt a lui Dumnezeu! Sfânta Scriptură în nenumărate locuri, atrage atenţia celor spurcaţi 
şi întinaţi să nu se atingă de nimic sfânt şi de ceea ce este închinat lui Dumnezeu.
Cel întinat nu trebuie să se atingă de ceilalţi semeni din jurul lui, pentru a nu-i întina şi pe ei.
Femeii celei necurate, i se porunceşte să stea acasă şi să se roage.
Femeia necurată, să nu se atingă de nimic sfânt: nici de icoane, nici de aghiazmă, nici de preot, nici de Biserică, nici de candelă, de nimic. Nu are voie să calce pământul din curtea Bisericii,pentru că şi acesta este sfinţit de arhiereu înainte de a se zidi Biserica. Nu are voie să intre în pridvorul Bisericii,pentru că şi acesta a fost sfinţit de arhiereu odată cu Biserica sau mai târziu şi face corp comun cu ea.
Cei ce sfătuiesc că, în pridvorul Bisericii este voie să stea femeia necurată, aducând argument că în pridvorul Bisericii stau catehumenii, greşesc amarnic. Nu se compară starea de catehumen cu starea de necurăţie trupească a femeii şi nici starea de necurăţie a femeii cu starea de după necurăţie, când femeia poate intra în pridvorul Bisericii pentru a lua molitfa. Acei mireni sau preoţi care sfătuiesc aşa, vor sta şi ei şi cei pe care i-au sfătuit în noroi şi întinăciune pe lumea de dincolo până la gât. Acesta va fi chinul lor veşnic, am văzut aceasta.
Sunt unii dintre mireni şi dintre preoţi care, sfătuiesc foarte greşit pe femei, să intre în Biserică, dar să aibă grijă să nu murdărească Biserica. Este foarte greşit, pentru că însăşi natura sau starea de necurăţie a femeii întinează Biserica. Aceştia confundă murdărirea Bisericii cu întinarea ei. Or mai fi Biserici murdare din lipsa de râvnă a celor ce sunt puşi să le îngrijească dar, sunt sfinte.
Întinarea nu are sens de murdărire ci sensul de necurăţie sau de spurcăciune. Şi diavolii cu chip de lumină şi îmbrăcaţi în alb, numiţi şi teologii iadului, apar curaţi şi strălucitori, dar sunt spurcaţi şi necuraţi prin natura lor.
Cartea porunceşte ca, atunci când va intra în Sf. Biserică ceva necurat: animale, femeie necurată sau eretic, să se sfinţească din nou acea Biserică.
34.- Am intrat în Biserică imediat după ce amfăcut avort.
Femeia care a făcut avort, este necurată timp de 40 de zile şi nu poate intra în Biserică şi nici în pridvor.
Dacă lehuza care a purtat sarcina şi a născut, iar naşterea este o împlinire de poruncă şi o binecuvântare a lui Dumnezeu, rămâne necurată timp de 40 de zile, atunci, femeia care a ucis pruncul în pântece şi în loc să-l nască, a scos pruncul bucăţi din ea, cât de necurată s-a făcut şi cât de vătămat şi bolnav este trupul ei?!
După 40 de zile, făcând post o săptămână, vine femeia care a făcut avort la preot pentru a i se citi molitfa. După molitfă se spovedeşte şi îndeplineşte canonul dat de Sfinţii Părinţi. Pe tot timpul opririi de la Sfânta Împărtăşanie pe lângă canon, ca duhovnic recomand să se mai facă următoarele:
- Nu va lipsi de la nici o Sfântă Liturghie din duminici şi sărbători cu excepţia perioadei de necurăţie;
- Va posti toate posturile de peste an;
- În loc de Sfânta Împărtăşanie, preotul îi va da Agheazmă Mare, care are rolul de a spăla întinăciunea păcatului, pe când Sfânta Împărtăşanie arde sufletul celui nevrednic. Preotul nu va da imediat Sfânta Împărtăşanie pentru a feri pe credincios de furia diavolilor.
35.- Elev sau student fiind, tânăr şi fără de minte, din curiozitate, din îndemnul prietenilor, din ceea ce am văzut la televizor, am căzut în păcatul curviei(am făcut sex)cu prietenul (prietena) meu(a), am călcat porunca a 7-a şi nu am băgat în seamă sfatul părinţilor mei considerându-i învechiţi şi considerând că timpurile sau schimbat.
          Tinerii în ziua de astăzi, tot mai mulţi nu vor să ştie de Dumnezeu şi nici de poruncile Lui. Nu vor să mai asculte şi să depindă de părinţi. Se vor independenţi şi liberi de a face ce doresc ei. Nu vor ca cineva să-i judece sau să-i îngrădească cu precepte morale.
          Ei nu ştiu că lipsa de conştiinţă, de credinţă şi lipsa de virtute în care vor să trăiască le schimbă radical soarta vieţii primită de la Dumnezeu chiar de la zămislirea lor. Ei nu ştiu ce pierd călărind păcatul şi ce le rezervă viitorul. Ei nu ştiu că întinăciunea păcatului îi separă de Dumnezeu. Ei nu ştiu ce înseamnă a petrece viaţa înafara lui Dumnezeu. Ei nu ştiu că păcatul curviei şi a neascultării de poruncile lui Dumnezeu şi a neascultării de sfatul părinţilor se înalţă ca un zid între ei şi Dumnezeu. Ei nu ştiu că prin acest zid Dumnezeu nu-i aude şi nu-i vede atunci când ar trebui să-i ajute, până ce nu dărâmă zidul. Ei nu ştiu că, cu fiecare păcat distanţa dintre ei şi Dumnezeu devine tot mai mare, iar înafara lui Dumnezeu nu există decât întuneric, plâns, chin, suspine şi durere. Ştiu ei, oare, de păcatul primelor oameni Adam şi Eva, că din pricina lui, au fost scoşi înafara trăirii la un loc cu Dumnezeu? Ştiu ei, că li s-a închis porţile Edenului şi că a fost pus un înger cu sabia de foc care să păzească intrarea la Dumnezeu? Ştiu ei că, cu fiecare păcat pe care-l fac li se închid şi lor Împărăţia lui Dumnezeu? Ştiu ei că stând înafara lui Dumnezeu intră automat în stăpânirea celui rău? Ştiu ei că acestea nu sunt nişte basme sau poveşti, ci, sunt nişte realităţi, pe care mai târziu o să-şi dea seama că ele există şi că va fi cam târziu şi mai greu de a le îndrepta? Nu pun la socoteală nimic din acestea. Vor da vina pe tinereţe şi pe cei ce ar fi trebuit să-i îndrume şi să-i călăuzească; pe cei ce ar fi trebuit să le vorbească; pe cei ce ar fi trebuit să-i oblige de a nu greşi. Chiar dacă păcatul se şterge, urma lui tot rămâne, aşa cum rămâne urma creionului pe hârtie după ce scrisul a fost şters cu radiera; aşa cum rămân găurile în uşa în care au fost bătute cuie şi apoi scoase.
          Se întreabă mulţi care duc o cruce grea a vieţii de ce au avut parte de o soartă atât de grea? Răspunsul îl descoperim în cercetarea vieţii noastre, în cercetarea trăirii noastre înainte de căsătorie. Soarta în viaţă o are fiecare după cum a ştiut să aleagă. Unii au ales binecuvântarea lui Dumnezeu, păstrându-se curaţi, feciorelnici, cu ascultare faţă de părinţi şi cu frică de Dumnezeu şi aşa vin în faţa Sf. Altare primind Taina Cununiei. Alţii au ales în loc de binecuvântare păcatul, păcatul curviei şi cu el înaintea lor merg în viaţă. Ce poate să aducă păcatul în urma lui, urmă pe care tu calci? Consecinţe! Urmări! Greutăţi! Viaţă întinată! S.a.m.d.
Ştiu tinerii că prin Taina Cununiei primesc harul şi darurile Sfântului Duh? Ştiu tinerii că prin Taina Sfintei Cununii Se coboară Sfântrul Duh şi uneşte pe cei doi tineri într-un singur trup, revărsând asupra lor darurile căsniciei? Care sunt acestea? Primul dar este întărirea şi paza căsniciei cu un înger păzitor puternic; al doilea dar este întărirea dragostei şi a unirii între cei doi soţi încât nimic să nu-i poată zdruncina sau despărţi; al treilea dar este naşterea de prunci buni şi cuminţi de pe urma cărora să aibă numai bucurii şi mai puţine necazuri; al patrulea dar este duhul blândeţii, a înţelegerii şi al încrederii pe care trebuie să-l aibă soţii între ei; al cincilea dar este darul milei şi al ajutorului reciproc; al şaselea dar este cel al întemeierii unei familii unite şi binecuvântate; al şaptelea dar este cel al reuşite pe plan familial şi social: serviciu bun, câştig cinstit, gospodărie bună şi întârită, spor şi ajutor în toate.
Dacă am aflat ce primim prin Taina Cununiei, de ce unii trăiesc înafara ei? Pentru că le place păcatul şi s-au învăţat cu desfrânarea. Pentru că unii se tem să se cunune. De unde vine această teamă? De la diavolul care vrea să-i ţină cu păcatul şi de a-i ţine departe de Dumnezeu. La unii, teamă le vine de la necredinţă şi neîncrederea în Dumnezeu. Acum tinerii nu mai lasă pe Dumnezeu să le aleagă soarta şi să-i unească, ci, se unesc ei prin păcat. Trăirea în curvie înainte căsătorie numită perioadă de probă o fac cei ce nu lasă pe Dumnezeu să le găsească persoana potrivită cu care să ducă o viaţă demnă, ci o aleg ei. De aceea căsnicia multora eşuează, se destramă la scurt timp, sau aproape de vârsta „cuminţeniei” ajung de râsul celor din jur.
Ştiu tinerii că acolo unde este întinăciune Dumnezeu nu priveşte şi nici Duhul Sfânt nu se atinge? Pe locul întinat numai diavoli locuiesc, le place numai pe locul întinat şi spurcat.
Ştiu tinerii că, dacă vin în faţa Sf. Altar plini de păcatul curviei, Duhul Sfânt se scârbeşte din care pricină stă undeva departe? Ştiu tinerii că, din această cauză se păgubesc de darurile căsniciei? De aceea, unele căsnicii nu sunt păzite, nu sunt întărite, se destramă la prima furtună pe care o aduce diavolul, au copii răi, răzvrătiţi şi neascultători. Şi chiar dacă unul dintre soţi ar fi răbdător şi s-ar lupta cu greu să ţină căsnicia, având cruce grea, pentru el această luptă ar putea fi pentru toată viaţa.
Şi atunci, cum e mai bine de făcut? Nu este mai bine să ascultăm de porunca lui Dumnezeu „să nu trăieşti în desfrânare” şi să-ţi asculţi părinţii? Cuminţenia, credinţa şi frica de Dumnezeu nu aduce mai mult folos?
Nu ai fi mai fericit (ă) să-ţi păstrezi sufletul curat, neîntinat, trupul cast sau feciorelnic, pentru ca Duhul Sfânt să coboare peste tine şi să te umple de darurile sale şi să te simţi fericit lângă persoana iubită, mângâiat de copii tăi şi împlinit în viaţă? Numai lângă Dumnezeu vei simţi această fericire. Înafara lui Dumnezeu vei gusta din plăcerea păcatului care-ţi va otrăvi tot sufletul şi toată viaţa. Sfântul Apostol Pavel îndeamnă, zicând: „Fugiţi de desfrânare”(I Corinteni 6,18). Fereşte-te de păcatul curviei cum te fereşti de foc să nu te ardă. Fii sigur că păcatul de-l vei face, te va arde. Şi Dumnezeu va arde păcatul de pe sufletul tău cu foc, vor fi în foc şi sufletul şi păcatul.
36.- Îmi vin gânduri spurcate în timp ce mă rog, când citesc din cărţi sfinte, când sunt la rugăciune în Biserică şi la  Sfânta Liturghie, sau când privesc icoanele.
Aceste gânduri vin de la diavol ispitindu-te în timpul rugăciunii. Scapi de ele dacă îl pârăşti pe diavol la preot şi te mărturiseşti. La mărturisire să te învinovăţeşti numai pe tine şi nu pe diavol, smerindu-te, părându-ţi rău că l-ai ascultat pe diavol şi ai nesocotit pe Dumnezeu, atunci diavolul va pleca. Dacă nu faci aşa, va rămâne în continuare să te ispitească.
Dacă eşti la rugăciune şi vin astfel de gânduri te ridici în picioare şi începi a face metanii: 3, 7, 9, 12, 40, zicând la fiecare metanie: „Doamne, iartă-mi păcatele şi alungă de la mine pe ispititorul şi gândul cel necurat„, după care începi de la capăt rugăciunea, nu de unde ai rămas pentru că, rugăciunea ta este deja întreruptă.
De câte ori vin aceste gânduri, de atâtea ori faci metanii până ce reuşeşti să faci rugăciunea curată şi întreagă.
Dacă te afli în timpul Sfintei Liturghii, înseamnă că ţi-a furat gândul de la rugăciune, profitând de faptul că ai început să te uiţi şi să fii atent la cei din jur, ai lăsat cântarea şi rugăciunea, ai lăsat mintea nepăzită.
37.- Am lipsit în duminici şi sărbători de la Sfânta Liturghie, mai mult de 3 ori la rând. M-am mulţumit să trec numai să aprind o lumânare şi să dau un pomelnic ca preotul să se roage pentru mine, iar eu m-am dus acasă şi mi-am văzut de treburi.
Când am reuşit să merg la Biserică nu am stat până ce s-a dat Sfânta Anaforă. După ieşirea cu Sfintele Daruri sau după „Tatăl nostru” am ieşit afară şi m-am dus acasă, zicând că mi-am făcut datoria.
Cei care lipsesc de la Sfânta Biserică în zi de duminică sau sărbători, necinstesc „Ziua Domnului”, călcând porunca a 4-a din cele 10 porunci care spune: „Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea”.
Prin această poruncă, Dumnezeu ne porunceşte să ne aducem aminte că este ziua lui Dumnezeu şi nu a noastră, este ziua pentru cinstirea Lui şi nu pentru noi.
Şase zile sunt lăsate pentru noi în care putem să ne ocupăm de tot ce este al nostru. Noi de netrebnici ce suntem, nu ne ajung cele şase zile şi ziua Domnului o folosim tot pentru noi şi ale noastre.
Cum cinsteşte un bun creştin Ziua Domnului? Dormind?! Uitându-se la televizor sau ascultând aparatul de radio cum se roagă alţii? Ocupându-se de aceleaşi lucruri ca în orice zi de rând?!
Adevăratul creştin, se pregăteşte sufleteşte şi se primeneşte trupeşte de cu seară în ajunul sărbătorii pentru a merge la Sfânta Biserică, de a participa la cea mai înălţătoare rugăciune care este Sfânta Liturghie, dând slavă lui Dumnezeu şi după aceea se odihneşte.
Cei care lipsesc de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători se păgubesc de Jertfa de Răscumpărare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pentru ei degeaba s-a răstignit Hristos şi s-a adus jertfă. Sfânta Liturghie este repetarea în chip nesângeros a Jertfei de Răscumpărare a Mântuitorului, la care ne cheamă prin glasul clopotelor. Pe Sfânta Masă în cadrul Sfintei Liturghii se jertfeşte Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Hristos s-a adus jertfă şi pentru tine, ca prin ea să te poţi curăţi de păcate şi să te uneşti cu El prin Sfânta Împărtăşanie.
Te păgubeşti lipsind de la Sfânta Liturghie de Cina Împărăţiei Cerurilor la care eşti chemat, de Cina Cea de Taină a lui Hristos. În mijlocul Sfintei Liturghii auzim rostindu-se de către preot, cuvintele: „Luaţi mâncaţi acesta este Trupul Meu, carele se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor Luaţi şi beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”.
Te păgubeşti lipsind de la Sfânta Liturghie de harul lui Dumnezeu care se coboară în timpul invocării  Sfântului Duh de către preot, peste Sfintele Daruri sfinţindu-le şi transformându-le în chip real şi substanţial, pâinea şi vinul de pe Sfânta Masă, în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, coborându-se în acelaşi timp şi peste toţi credincioşii ce se află prezenţi în Sfânta Biserică.
Cei care sunt prezenţi la Sfânta Liturghie la coborârea Sfântului Duh, sunt purtători de Har timp de 7 zile. Purtând harul lui Dumnezeu, devin mai întăriţi: în rugăciune, în săvârşirea faptelor bune, în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, în lupta cu ispitele şi cu necazurile, Sufletul se hrăneşte şi se încălzeşte cu dulceaţa Duhului Sfânt. Aşa se explică faptul că, cei ce merg şi participă la Sfânta Liturghie simt nevoia de a merge mereu şi de a nu lipsi, de abia aşteaptă să vină ziua duminicii pentru a merge la Biserică, iar, dacă lipseşte o singură dată, simte o durere, o pagubă şi o mustrare. Cel ce vine numai să aprindă o lumânare şi să dea un pomelnic, apoi, mergând acasă şi lăsând preotul să se roage pentru el, să se întrebe singur dacă are vreun câştig!  Să se întrebe, unde-l va găsi pe el cercetarea lui Dumnezeu când preotul va pomeni numele lui rugându-se pentru el în faţa Sfintei Mese şi în faţa îngerilor care umplu Sfântul Altar?! Cumpărând şi vânzând în piaţă? Tolănit în pat? În faţa televizorului? Dormind? Deretecând la bucătărie şi făcând treabă în gospodărie? Poate clevetind, batjocorind, blestemând, certând, s.a.m.d.?!
Ca rugăciunea pe care ai dat-o s-o facă preotul, să se împlinească, trebuie ca să se împletească în faţa lui Dumnezeu cu rugăciunea ta. Adică, trebuie să te afli şi tu la rugăciune alături de preot în Sfânta Biserică. Mântuitorul aşa spune:”În ce te voi găsi în aceea te voi judeca”. Preotul se roagă pentru tine, pe tine, unde te găseşte Dumnezeu în acel moment şi făcând ce?Cei ce pleacă după ieşirea cu Sf. Daruri spunând că, stând până la acest moment şi-au făcut datoria, aceştia lipsesc de la cel mai înălţător moment din cadrul Sf. Liturghii: Coborârea Sf. Duh, Sfinţirea sfintelor şi a credincioşilor din Biserică.Cei care pleacă după rugăciunea „Tatăl nostru„ şi înainte de a lua Sfânta Anaforă, acestora îngerul păzitor le ia Sfânta Anaforă şi o duc la Creatorul pârându-i că au refuzat jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mormanele cu Anaforă pe care trebuia să le ia cu fiecare Sfântă Liturghie la care trebuia să participe, vor sta mărturie la judecata sufletului că,  s-au păgubit de Hristos.
Trebuie să ştie credinciosul că, din Sfânta Biserică nu are voie nimeni să iasă afară începând din clipa din care s-a dat binecuvântarea pentru începerea Sfintei Liturghii, chiar de s-ar aprinde şi ar arde Biserica pe ei.
38.- Am râs de oameni, de neputinţele lor, de slăbiciunile lor, de unii că nu sunt pricepuţi, nu sunt înţelepţi, nu sunt culţi, nu sunt gospodari şi, de alţii că au vicii.
De cei ce ai râs tu, sunt cei ce au primit mai puţine daruri, însă ei pentru puţine vor da socoteală, când Dumnezeu va cere roadele talanţilor pe care i-a primit fiecare. Tu, cel ce ai râs, pentru că ai primit mai multe daruri vei da socoteală de multe. Să nu crezi niciodată că ai primit multe daruri ca să te lauzi cu ele şi să judeci pe cei ce au primit mai puţin, ci, să lucrezi cu ele Împărăţia lui Dumnezeu pentru aproapele tău şi pentru tine.
39.- Sunt trufaş, mândru, lipsit de smerenie şi modestie. Mă socotesc pe mine mai presus decât cei din jurul meu. Îi dispreţuiesc pe cei slabi şi-i judec.
Acesta este păcatul mândriei, al slavei de sine, al slavei deşarte şi a iubirii de sine.
Mândria este păcatul primordial şi natural al diavolului. El din fire este mândru şi trufaş. Ceata lui Lucifer a căzut din cauza acestui păcat. Consecinţele acestui păcat sunt: căderea sau alungarea de la faţa lui Dumnezeu, adâncul întunericului, înfăţişarea urâtă şi schimonosită, lucrarea răutăţilor.
„ Celor mândri Dumnezeu le stă împotrivă /…/ cei mândrii se vor smeri şi cei smeriţi se vor înălţa” (Mat.23,12).
Cei mândrii sunt urâţi nu numai de Dumnezeu ci şi de semenii din jur. De omul mândru şi trufaş toată lumea se fereşte, pe când de omul smerit şi modest toată lumea se apropie şi este îndrăgit şi iubit. Omul smerit este plăcut şi mai acceptat în relaţia cu semenii decât omul mândru şi trufaş.
40.- Nu am fost recunoscător celor ce mi-au făcut bine. Am întors binele cu răul. În loc să-i vorbesc de bine pe binefăcătorii mei, eu i-am vorbit de rău.
Recunoştinţa pentru binefacerile primite este bine plăcută lui Dumnezeu. Atunci când Mântuitorul a vindecat pe cei 10 leproşi şi s-a întors numai unul să-i mulţumească, Mântuitorul cu suferinţă, întreabă: „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?”(Luca 17,17-18).
Recunoştinţa este „floare rară”. Mândria este cea care ucide recunoştinţa. Omul mândru nu va recunoaşte binefăcătorului, de necaz că a trebuit să fie ajutat de cel pe care-l socotea mai prejos decât el. Mândria îl va determina să ucidă acest sentiment de recunoştinţă întorcându-se împotriva celui care l-a ajutat. Se va simţi satisfăcut atunci când, îl va umili şi-i va face rău binefăcătorului.
Lipsa de recunoştinţă este păcatul care ucide bunătatea şi strică relaţia între oameni.
41.- Am luat mită. Am pretins bani pentru a da celui în drept dreptate. Am luat bani pentru a da dreptate celui ce nu o avea. În funcţia pe care o am (pe care o aveam), până ce nu mi s-a dat ceva, nu am ridicat un deget de a ajuta sau a da celui ce merită. Pentru bani nu am făcut dreptate celui ce avea dreptate, fapt pentru care l-am păgubit sau l-am osândit şi a suferit pe nedrept. Am judecat strâmb şi am zis: „lasă să mai rabde că nu-i strică!”.
Cei ce iau bani pentru a face vreo dreptate se numesc mitarnici, nedrepţi şi răpitori. Dumnezeu ne-a aşezat în acel loc nu pentru că am fi meritat, putea fi altul în locul nostru şi mai bun decât noi, ci vrea ca lucrul nostru să-l facem ca pentru Dumnezeu, corect, cinstit şi fără de câştig urât.
Vai de omul nedrept! Vai de cel ce asupreşte şi îngreunează pe aproapele! Vai de cel ce a înlocuit dragostea faţă de aproapele cu dragostea pentru banii aproapelui! Vai de cel ce împarte nedreptatea! Vai de cel ce pune biruri pe umerii semenului său şi sarcini cu greu de dus pe umerii aproapelui!. Toate prin foc vor trece şi se vor învedera la judecată.
Pentru cei ce au fost puşi să împartă dreptatea pe pământ le va fi foarte grea Urcarea la Cer, pentru că au pus greutăţi mari pe umerii celor ce trebuiau să le facă dreptate. Li se va cere multă şi însutită plată de la diavoli pentru aceste păcate ale lor în drumul sufletului lor către Cer. Vor batjocori diavolii sufletul lor fără milă şi cu groază. De departe îl vor întâmpina râzând şi bucurându-se:” iată omul nostru,  suflet nedrept şi îmbogăţit de noi cu darurile noastre, acesta trebuie să ne dea mult aur pentru că a răpit nedrept de la mulţi”.
42.- Sunt zgârcit şi nu fac milostenie celor ce vin şi-mi cer. Fugăresc şi-i judec pe săraci că sunt sănătoşi şi nu merg să muncească şi de aceea nu au.
Mântuitorul nostru porunceşte aşa: „Celui care vine la tine şi cere dă-i, iar cel ce voieşte să se împrumute de la tine nu-l îndepărta”(Mat.5,42). Cei ce sunt zgârciţi poartă în chip nevăzut un şarpe mare care stă încolătăcit în jurul gâtului şi-i strânge din ce în ce mai mult.
Cei ce fugăresc pe cei săraci de la poarta lor şi le fac judecată, vor avea osânda „bogatului nemilostiv” din Evanghelie, (Lc.16,19-31).
Un părinte cuvios şi milostiv, avea un ucenic, pe care-l purta cu el peste tot. Observă ucenicul că într-o zi un om sărac şi zdremţuit a cerut de la părintele său, de mai multe ori să fie miluit şi, de fiecare dată părintele său îl miluia. La un timp îndrăzneşte să-l întreb:
- Părinte, iertaţi-mă ! Am observat pe un sărac şi cred că este un înşelător că, a venit de mai multe ori să-i daţi bani, crezând că nu-l veţi recunoaşte. M-am uitat bine la el, şi era acelaşi om la toate colturile de uliţe pe unde am trecut şi tot el era şi în faţa Bisericii pe lângă care am trecut. L-aţi miluit de vreo cinci ori până acum. Cred că nu v-aţi dat seama că tot el era!
- Ştiu că tot el a fost, de fiecare dată, l-am recunoscut!
- Şi atunci, de ce nu i-aţi făcut observaţie să nu creadă că suntem nişte proşti pe care poate să-i păcă-lească?
- Fiule!, Am dat de fiecare dată, şi nu pot respinge sau să cert pentru că nu ştiu care dintre ei a fost Hristos, să-mi ceară! Ucenicul a luat înţelepciune de la părintele său, că nu trebuie să respingi şi să judeci nici un sărac pentru că, nu ştii prin care dintre ei te încearcă Hristos, dacă ai dragoste faţă de aproapele.
43.- De pe poziţia care o am şi din locul unde lucrez am pus în primejdie sănătatea oamenilor. Din cauza mea, unii sau îmbolnăvit şi alţii au murit. Am lăsat să se deverseze substanţe toxice în râuri. Nu am schimbat filtrele la coşuri şi au ieşit gaze toxice care i-a otrăvit pe oameni, pe animale şi plante.
Fiind comerciant, am pus în vânzare alimente cu termenul expirat pentru a nu pierde banii, din care cauză mulţi sau îmbolnăvit şi alţii au murit.
Fiind crâşmar, am dat alcool metilic în loc de rachiu şi ţuică, făcută din diferite lucruri necurate, substanţe chimice, sodă caustică, din care cauză s-au îmbolnăvit şi au murit oameni.
Prin toate acestea te-ai făcut ucigaş de oameni, ai otrăvit animale şi distrus plante. Vei fi judecat ca un ucigaş şi stricător al zidirii lui Dumnezeu.
***
În concluzie, câte păcate nu sunt? Dacă vrei să afli despre ele citeşte Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi şi vei vedea cât de mult rău poate face şi un păcat mic şi nevinovat şi ce mare piedică poate fi la mântuire.
Trebuie de ştiut că, pentru orice păcat pe care-l face omul, Dumnezeu suferă. Dumnezeu suferă mai mult decât omul pentru că păcatul alterează chipul lui Dumnezeu din om . Sf. Prooroc Isaia, spune:
„…M-ai copleşit cu păcatele tale şi cu fărădelegile tale tu m-ai chinuit” (Isaia 43,24).
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 4768
Afisari total: 22408910
Vizitatori online: 1

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol