Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Raspunsuri duhovnicesti ...... Des - Dra
sumar:
 
-Descoperire,
-Dezgropamintea,
-Deznadejdea,
-Diavoli,
-Divortul,
-Doctor,
-Dracuirea

Descoperire

162.- Părinte, mi-a dispărut fratele, s-a scufundat vaporul cu care călătorea. Unii s-au salvat. El a dispărut, nu ştiu de el, cum să mă rog ca Dumnezeu să-mi descopere?
-Ca să afli despre el dacă este mort sau viu, duci duminică la Sfântul Altar o prescură, un litru de vin, 3 lumânări aprinse şi un pomelnic pe care scrii: Liturghie Vii „Descoperă-mi Doamne mie, roabei Tale (N), unde este fratele meu (N), care a dispărut. Arată-mi de este viu, sau mort”. În timpul Sfintei Liturghii, preotul pune rugăciunea ta la Proscomidie. Acasă, ţii vinerea, post negru până la ora 24,00, faci 40 mătănii, Acatistul Mântuitorului şi rugăciuni de cerere. Se repetă, până primeşti visul de descoperire.
-Dacă îl visezi în întuneric este mort.
-Dacă îl visezi în loc cu noroi, sau murdar, sau boală, este mort şi este în iad.
-Dacă îl visezi că lucrează, este viu.
-Dacă îl visezi dimineaţa cu soare, este viu, sau este în Rai.
 
Dezgropămintea
(dezgroparea morţilor la 7 ani)
 
163.-Părinte, este bine ca să se dezgroape morţii la 7 ani?
            -Morţii nu trebuie să se mai dezgroape pentru că a fost pecetluit mormântul la înmormântare. Majoritatea preoţilor pecetluiesc groapa mortului după ce acesta a fost lăsat în groapă, zicând formula de pecetluire: „Se pecetluieşte groapa adormitului robului lui Dumnezeu (N) până la a Doua Venirea a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin” însemnând groapa în formă de cruce cu hârleţul pe fiecare latură a mormântului. Rostirea acestei formule nu-i mai dă dreptul nimănui să mai umble la acel mormânt, niciodată. Pecetea mormântului nu se strică, aşa cum nu a fost stricată pecetea mormântului Mântuitorului pusă de Pilat de nimeni şi nici de Invierea Sa. In al doilea rând, dezgroparea morţilor poate fi interpretată un gen de profanare a mormântului. Este un canon al Sfinţilor Părinţi care condamnă pe cei ce dezgroapă morţii sau profanează mormintele. Dacă ar fi fost bine să se dezgroape morţii s-ar fi trecut ca rânduială în cărţile de slujbă.

164.-Părinte, de unde vine obiceiul de a se dezgropa morţii la 7 ani?
            -Este un obicei nu o rânduială a bisericii. De unde vine acest obicei? Eu, când eram student la Cernăuţi, pe vremea aceea nu se ştia de obiceiul acesta. Când am devenit preot obiceiul era deja, nu chiar răspândit, atunci începuse a lua naştere şi în rândul mirenilor. Erau familii de credincioşi chiar şi în satul meu şi în satul unde am fost preot cereau preotului voie să dezgroape rudeniile mai apropiate. Atunci, ţin minte că se argumenta în faţa preotului de către membrii familiei că se face dezgroparea morţilor la Mănăstirea Neamţ. Acolo cum se poate iar la noi să nu se poată? La Mănăstirea Neamţ dezgroparea călugărilor nu era o noutate, era o practică de pe timpul stareţului Paisie Velcicovschi. Acest sfânt părinte, adusese obiceiul de la Muntele Athos din Grecia. Muntele Athos fiind mai mult stâncă şi piatră iar teren cu strat gros de pământ nefiind decât dacă aduceau pământ din alte părţi pentru o mică grădină de zarzavat sau pentru un mic cimitir la un momentdat nu mai erau locuri de morminte în cimitir. Atunci s-a luat hotărârea de a se dezgropa călugării în mormântaţi de la 7 ani în sus, iar osemintele lor să se aşeze într-o „gropniţă” săpată sub biserică, ca să rămână mormintele libere pentru alţi călugări care trebuiau înmormântaţi. Deci, era o situaţie limită. Aşa şi la Mănăstirea Neamţ, mănăstirea era cea mai mare din Moldova, cu pământuri multe, dar cimitirul este foarte mic. Sub biserica din cimitir s-a săpat o gropniţă, unde osemenitele călugărilor sunt scoase din mormânt şi aşezate aici. Lumea observând acest lucru, au cerut şi ei preoţilor să li se dezgroape morţii, dar nu din necesitate ci din pura curiozitate de a vedea cum arată oasele lui tata, oasele lui mama, s.a.m.d. Nefiind nici-o rânduială scrisă, ce slujbă să facă preotul pentru cel dezgropat? S-a recurs la slujba prohodului de înmormântare. Aşa cred eu că a ieşit acest obicei, care nu este tocmai bun pentru credincioşii ce au cimitirele la ţară cu teren slavă Domnului.

165.-Părinte ce ne sfătuiţi să facem acolo unde obiceiul dezgropării morţilor este împământenit şi nu se lasă credincioşii convinşi de preot să nu dezgroape, deseori se lasă cu ceartă între preot şi credincioşi pe această temă?
            -Eu, ce să vă zic? Întrebţi episcopul. El dacă vă dă pogorământ sunteţi sub ascultare faţă de el. Vedeţi ce zice, ce sfat vă dă şi ascultaţi de sfatul lui. Eu aş sfătui pe acel preot care are asemenea problemă în parohia lui să nu mai facă pecetluirea gropii după înmormântare. Mai  ales că şi pecetluirea nu este o rânduială ci un obicei, de aceea nici nu este prevăzută practica pecetluirii mormântului în slujba înmormântării. Nerostind formula pecetluirii, măcar nu te legi de a nu dezveli mormântul până la a Doua Venire a Mântuitorului.

166.-Părinte, ce ne puteţi spune despre  cei ce sunt găsiţi în mormânt neputerzi după dezgropare?
            -Aici sunt situaţii diferite. Unii nu putrezesc pentru că sunt blestemaţi de: preot, părinţi, văduve, fecioare, de cei ce le-a făcut rău şi supărare. Acestia după 7 ani dacă sunt dezgropaţi sunt găsiţi în mormânt la fel cum arătau în ziua înmormântării, nici faţa şi nici sângele nu şi-a schimbat culoarea. Pe aceştia când îi priveşti te trec fiorii şi te cuprinde o frică. Aceştia sunt blestemaţi fie că au bătut părinţii, fie că şi-au bătut joc de o fecioară, sau au violat o femeie, fie că au răpit casa, grădina şi avutul cuiva, fie că au ucis sau au condamnat pe cineva la moarte, fie că au îngreunat pe un sărac, fie că a torturat şi schingiuit pe cineva, fie că au chinuit animalele, fie că au profanat sau au jefuit o biserică, fie că au profanat sau au jefuit vre-un mormânt, s.am.d. Pentru aceştia, nu este de ajuns rostirea de către preot sau episcop rugăciunea de  iertare, ci trebuie adus la faţa locului persoana care a aruncat blestemul să zică: „te iert pentru tot ce mi-ai greşit” şi apoi să i se rostească rugăciunea de iertare de către preot sau episcop. Ştiu un caz întâmplat în satul meu natal. Cineva şi-a bătut joc de preoteasa părintelui din sat. Părintele cu suspin s-a rugat pentru cel ce a făcut această faptă, din cauza aceasta a trebuit să plece din satul acela. La dezgroparea celui ce a făcut fapta, a fost găsit neputred, părintele i-a citit rugăciunile de dezlegare şi l-au înmormântat. După alţi 7 ani l-au dezgropat din nou, l-au găsit la fel, de parcă ieri l-au înmormântat. Atunci, episcopul i-au sfătuit să-l găsească pe preotul care a fost în sat şi să-l ierte, dacă-l  mai găsească în viaţă. După îndelungi căutări prin toate satele Moldovei l-au găsit, avea peste 98 de ani, bolnav, neputincios, la pat. L-au rugat să dezlege de blestem pe cel mort şi neputred de 14 ani. Era într-o sâmbătă. Părintele le-a spus să se ducă acasă şi duminică la ora 9,00 va rosti rugăciunea de dezlegare de blestem. A doua zi la ora 9,00 mortul s-a transformat într-un pumn de ţărână în zgomot de prăbuşire.
            Cei ce s-au ocupat de vrăji, farmece, ghicit şi descântece, nu numai că nu putrezesc, dar trupul lor este ars în mormânt, sunt numai funingine şi tăciune. Diavolii ard trupurile lor pentru că sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, le ard, pentru a-i trasforma pe acestia dupa chipul lor drăcesc. Pentru acestia nu este mântuire şi nici iertare nici la Judecata înfricoşată.

167.-Părinte, este bine să plantezi pomi fructifieri în cimitir, de exemplu la noi în cimitir sunt sute de pruni din care părintele face pălincă?
            -În cimitir, nu se plantează pomi fructifieri ci flori pe fiecare mormânt. Pomii fructifieri îşi întind rădăcinile prin morminte şi îşi trag seva de acolo. Trebuie să te sfieşti să mănânci fructe din acei pomi plantati în cimitir. În satul meu natal cineva după ce a îngropat-o pe mama lui i-a plantat la cap un cireş pentru că mamei lui mult i-au plăcut cireşele. Cireşul a crescut, a început să dea rod, altoindu-l făcea nişte cireşe mari şi gustoase. În fiecare an când se coceau cireşele, băiatul venea şi culegea cireşe şi pe o bancă lângă mormântul mamei stătea şi le mânca, spunând că mănâncă de la mama lui. După 7 ani când au dezgropat-o pe mama, a văzut că multe rădăcini ale cireşului au pătruns prin sicriu, însă o rădăcină i-a trecut mamei între craniu şi coloana vertebrală şi i-a ieşit prin burtă. Văzând aceasta, de abia atunci a realizat că el a mâncat cireşe din mama lui şi că de fapt a mâncat-o pe mama. L-a apucat un rău încât cu greu şi după un timp îndelungat şi-a revenit. Deci, nu-i bine să mâncaţi sau să beţi ceva din cimitir. Cimitirul este pentru morţi, livada este pentru vii.

            168.-Dezgroparea părintelui.
            Au fost multe  controverse şi păreri contradictorii cu privire la dezgropămintea Părintelui Ilarion Argatu. Unele justificate şi altele tendenţioase. Această tema va face obiectul unei cărţi separate pentru că sunt multe de spus şi multe de explicat. Se aduc multe critici şi învinuiri şi de aceea trebuiesc câteva lămuriri şi aici.
Una din lămuriri pentru înmormântarea părintelui la Boroaia ar putea fi aceasta, că, atunci când părintele Ilarion a ridicat biserica din Boroaia, mai exact la înmormântarea doamnei preotese Georgeta se hotărâse împreună cu fii lui să facă două locuri de înmormântare în pridvorul bisericii pentru ctitori: unul pentru înhumarea doamnei preotese şi unul pentru când va muri  părintele. Copii părintelui, au rămas cu ideia aceasta că părintele Ilarion când va muri va fi adus la Boroaia şi va fi înmormântat în locul pregătit de atunci în calitate de ctitor al bisericii. Nu numai copii ci şi oamenii din sat ştiau că în biserică Părintele îşi are pregătit mormânt. Dacă n-ar fi fost înmormântat părintele la Boroaia, l-ar fi acuzat lumea pe fiul său Părintele Alexandru că nu s-a îngrijit să-l aducă la Boroaia şi să-l înmormânteze în mormântul pregătit, l-ar fi acuzat de lipsă de interes pentru părinţii lui.
Pe lângă acest fapt, una din lămuriri pentru dezgropămintea părintelui mai poate fi, obiceiul îndătinat la Boroaia de a se dezgropa morţii la 7 ani, de a li se face slujba prohodului pentru reînhumare. Copii părintelui au rămas cu această hotărâre şi dorinţă de la deshumarea bunicului lor, a Monahului Atanasie Argatu, vieţuitor la Mănăstirea Neamţ, căruia la dezgropăminte i s-au găsit oasele curate de un frumos alb-gălbui. Tin minte expresia părintele Ilarion spunând despre culoarea oaselor tatălui său: „Tata s-a mântuit”.  Aşa au dorit şi copii părintelui Ilarion să vadă că tatăl lor s-a mântuit.
Însă, de atunci, timpul a trecut, părerile s-au mai schimbat, drumul vieţii părintelui a luat o altă direcţie – călugăria. Din mărturia P.V. care a asistat la o discuţie dintre cei mai apropiaţi ai părintelui şi Părintele Ilarion nu cu mult timp înainte de moartea sa, reiese că părintele şi-ar fi dorit altceva şi anume: „să fiu înmormântat la Cernica în cimitirul săracilor”. La insistenţele celor apropiaţi de a fi înmormântat în ctitoria sa de la Boroaia şi nu în cimitirul săracilor din Cernica, ar fi acceptat şi la Boroaia dar cu condiţia să nu fie în biserică ci afară: „ atunci, să mă înmormântaţi afară şi nu în biserică, ca să poată veni lumea şi să-mi aprindă o lumânare”. Ştia el ceva dar nu putea să spună, avea reţineri. Cum se poate acest lucru, ce vor zice oamenii că n-au vrut copii să-l înmormânteze şi pe el lângă soţia sa în mormântul pregătit de când s-a zidit biserica? Tot atunci a venit vorba şi despre dezgroparea sa, la care părintele s-ar fi exprimat: „nu vreau să mă dezgropaţi, să mă lăsaţi să mă odihnesc în mormânt, faceţi ceva deasupra şi atât” Cum să accepte cei apropiaţi acest lucru, ce vor zice oamenii că-i vor face numai ceva deasupra? Atunci părintele ar fi spus: „dacă tot o să mă dezgropaţi, s-o faceţi după 20 de ani nu înainte”. Ştia el părintele ceva de a dat acest termen?

Deznădejdea
 
169.- Ascultaţi fraţilor!
-Deznădejdea este cea mai periculoasă ispită pe care o aduce diavolul pentru a-l pierde pe om. Dacă reuşeşte să-l aducă pe om în pragul disperării, aşa de mult îi întunecă mintea încât omul nu mai vede nici o scăpare din situaţia în care se află. Cu deznădejdea îl câştigă pe om definitiv. La capătul ei nu există decât moartea. De aceea deznădejdea este păcat de moarte. Pentru a-l aduce pe om la deznădejde se foloseşte de păcat şi de mândrie. Pentru a-l tăvăli pe om în noroiul păcatului, în timpul ispitei îi prezintă păcatul foarte mic şi neînsemnat, după săvârşirea păcatului îi prezintă păcatul în cele mai mari dimensiuni şi în cea mai urâtă formă încât nici iertare nu va avea pentru un asemenea păcat. Aşa a păţit Iuda. L-a ispitit diavolul să-L vândă pe Hristos, spunându-i că nu va fi prea mare păcatul, iudeii o să-l mustre puţin, nici prin minte nu i-a trecut ce aveau de gând iudeii să-i facă Mântuitorului. După ce l-a vândut şi a fost răstignit, se apropie satana de Iuda şi-i spune: „Ai vândut sânge nevinovat! Dacă l-ai dat morţii pe însuşi Dumnezeu, atunci ce iertare mai poţi avea? Nici-o iertare! Vai de tine! Poţi să te spânzuri că degeaba mai faci umbră pământului!” Deci, după păcat ca să-l ducă în deznădejde şi să-l câştige de tot, i-a prezentat păcatul în cele mai mari dimensiuni şi de o vinovăţie fără de iertare. Dacă    s-ar fi întors Iuda şi s-ar fi căit în faţa Mântuitorului ar fi fost iertat. Tot aşa se întâmplă şi cu cei ce-şi pun capăt zilelor, din cauza necredinţei, sau a slabei credinţe în Dumnezeu, diavolul nu le mai lasă nici o portiţă de ieşire din situaţia în care i-a băgat.

170.- Ascultaţi!
-Mândria este una din căile prin care diavolul intră în om şi-l duce la păcatul deznădejdii pentru a-l pierde. Să vă spun despre o femeie care a căzut în grea deznădejde din cauza mândriei. Era din Galaţi şi vine la mine disperată că ea este „mama lui antihrist”, îl are în pântece pe antihrist şi că prin ea va veni pieirea lumii. Ce a păţit această femeie? Era foarte credincioasă, ţinea toate posturile, mergea în fiecare duminică şi sărbătoare la Biserică, citea psaltirea şi acatiste zilnic, era un credincios model. Diavolului nu-i convine ca omul să aibă o credinţă curată şi o trăire adevărată, lui îi plac oamenii care au o credinţă amestecată şi fără prea multă trăire şi atunci se luptă cu acela ce este credincios cu adevărat. Îi aduce tot felul de ispite, ridică pe cei din jur împotrivă, creează situaţii de tulburare şi de nemulţumire s.a.m.d. Pe această femeie a ispitit-o cu mândria că este cea mai credincioasă femeie şi că rugăciunile ei sunt auzite de Dumnezeu. Într-o seară, pe când se îngâna ziua cu noaptea, femeia, venea pe jos de la serviciu. Întâlneşte o maşină, o Dacie, cu capota ridicată iar şoferul se necăjea mult s-o repare. Pentru o secundă se opreşte şi o cuprinde un sentiment de milă, zicându-şi: „Sărmanul şofer, cât necaz are cu maşina!”. Şoferul îşi ridică capul o priveşte şi cu „smerită rugăminte” îi spune:
-Ştiu că eşti o femeie credincioasă şi atunci când te rogi Dumnezeu te ascultă, roagă-te să-mi pornească maşina, că foarte mult mă chinuiesc cu rabla asta de maşină! Nici una nici două, femeia începe a se ruga. Maşina porneşte. Şoferul îi mulţumeşte, se urcă în maşină şi pleacă. Femeia era  bucuroasă că a făcut o faptă bună şi că rugăciunile ei sunt ascultate şi iată că poate ajuta cu ele şi pe alţii în necazuri. Nu a mers nici 500 de metrii, şi din nou îl întâlneşte pe acel şofer în aceeaşi situaţie. Ea se apropie şi-l întreabă:
-Iar ţi s-a stricat maşina? Aici nu-i decât coada sătănii! Şoferul o roagă, spunându-i:
-Femeie, ai dreptate, ai văzut că dacă te-ai rugat Dumnezeu te-a ascultat şi mi-a pornit maşina, roagă-te şi mai tare lui Dumnezeu ca să nu mi se mai strice niciodată maşina! Atunci, femeia începe a se ruga lui Dumnezeu cu mai multă putere, încât a pornit maşina. Şoferul, îi spune:
-Pentru că te-ai rugat atât de tare lui Dumnezeu şi mi-a pornit maşina, ştiu că stai la două staţii de tramvai, urcă să te duc acasă, e greu să mergi 2 km pe jos, măcar atât să fac şi eu pentru dumneata. Femeia fără să gândească, s-a urcat în acea maşină şi spunea că din acel moment, avea senzaţia că maşina mergea de parcă plutea, nu se simţeau roţile atingând pământul. Bulevardul, s-a făcut luminat, mai larg, mai lung şi mai drept. La un moment dat a dispărut bulevardul, şoferul a oprit s-a dat-o jos, a dat-o jos şi pe femeie şi şi-a bătut joc de ea. După care, femeia, s-a trezit într-o beznă şi în mijlocul unei tarlale ce era proaspăt arată. A început să se înfricoşeze şi să se întrebe, ce-i cu ea şi unde se află. Şi-a dat seama că ceva necurat s-a întâmplat cu ea. De departe cam la 20 km. se vedeau la orizont luminile oraşului. A pornit spre oraş, trecând prin văi şi mărăcinişuri care i-au brăzdat faţa şi i-au zdrenţuit hainele. Dimineaţă, pe când apăreau zorile a ajuns în oraş. S-a dus direct la Postul de Poliţie de a spus ce i s-a întâmplat. S-a crezut că cineva şi-a bătut joc de ea. O echipă de poliţişti s-a dus să constate la faţa locului dacă s-au petrecut acele fapte despre care mărturisea femeia. Au găsit pe arătură paşii femeii care veneau înspre oraş, dar urme de maşină nu erau deloc. Urmele au dus până în mijlocul tarlalelor arate, unde se vedea că ar fi existat o tăvălitură, dar alte urme în afară de ale femeii nu s-au găsit. Erau miraţi şi poliţiştii cum se explică existenţa urmelor numai de întoarcere şi cele de dus lipseau. Lipseau şi urmele de maşină, nici nu avea cum să ajungă acolo vre-o maşină, era imposibil. Au ridicat din umeri. Atunci femeia şi-a dat seama că şoferul şi maşina în care s-a urcat nu era decât diavolul, care a luat-o pe sus şi şi-a bătut joc de ea şi a început să intre în disperare. Diavolul i-a dat în minte că va rămâne însărcinată şi că ea va fi mama lui antihrist, şi că este mai bine să se omoare decât să se întâmple acest lucru. În halul în care se afla se duce direct la duhovnicul ei şi-i povesteşte întâmplarea şi-i mărturiseşte cu disperare că ea este mama lui antihrist. Preotul s-a cutremurat de cele întâmplate şi o îndeamnă:   
-Trebuie să mergi la episcop să-i spui întâmplarea, că este de competenţa lui, pe mine mă depăşeşte această situaţie! Femeia, s-a dus la episcop iar episcopul i-a dat o listă de mari duhovnici la care să meargă, printre care eram şi eu trecut. Aşa a ajuns această femeie la mine. Am mai avut un caz similar la Boroaia cu moşul Gheorghe, pe care vroia diavolul să-l omoare spunându-i că trebuie să se spovedească, pentru că la 7 va muri. Îmi trebuia timp să pot şterge din conştiinţa femeii că ea ar fi mama lui antihrist. Îi ziceam:
-Nu eşti dumneata mama lui antihrist! Mama lui antihrist va fi altă femeie, mai hâdă decât matale! Cu asemenea mamă ca matale nu se poate lăuda diavolul în iad, râde tot iadul de el! A stat 3 săptămâni la rugăciune, până ce a plecat diavolul şi a lăsat-o să gândească liber şi să se liniştească. Vezi cum i-a dat în gând lucrul cel mai groaznic şi urât ca să se deznădăjduiască şi să se sinucidă? Deznădejdea duce la sinucidere.
Diavoli
(vezi şi vrăjitoria)

171.- Diavolii când reuşesc să ispitească pe cineva de a căzut omul în păcat, îl pârăşte lui Dumnezeu, zicându-i:
-Tu ai poruncit ca omul să nu facă asta şi ia te uită ce a făcut el! Pe mine m-a ascultat nu pe Tine! Al meu este, pentrucă pe mine  mă ascultă!
Totdeauna dracii te îndeamnă la păcat şi după aceea râd de tine şi te pârăsc. După ce-i spune lui Dumnezeu toate cele rele pe care le-ai făcut, merge apoi la scaraoschi, tartorul dracilor îl salută făcându-i plecăciune şi i se adresează frumos, spunând:
-Să trăiţi, măria ta, ia te uită ce-am reuşit să fac cu omul acesta astăzi.., şi, înşiră toate păcatele la care te-a îndemnat şi le-ai făcut. Scaraoschi, spune:
-Doar atât, mai mult, mai mult vreau, când ai să-mi aduci sufletul lui aici, atunci am să te avansez !
Pentru un post mai bun se luptă dracii din răsputeri. Te îndeamnă să faci păcate cât mai multe şi într-o zi te scoate înaintea unei maşini  şi-ai terminat cu viaţa sau îţi dă în gând să te sinucizi, ca să scapi de greutăţi şi-ai căzut în mâna vrăjmaşului pentru muncă veşnică. De se va găsi cineva să încerce să te scoată de acolo e bine, dacă nu, este greu de acel suflet. Dacă rămâne cineva în urmă: părinţi, soţ, soţie, copii sau vre-o rudă, cineva care să facă milostenie, parastase, până la judecata publică (sau de apoi) poate să te scoată din iad. Omul care moare este judecat imediat, acea judecată e particulară şi la sfârşitul veacului vine judecata publică când Mântuitorul face câte o amnistiere, ruşinând pe diavolii care te acuză:
-Eu pentru cine m-am răstignit, nu pentru păcătoşi? Prin mila lui Dumnezeu, atunci, multe suflete vor fi scoase de la chinuri, mai ales cei care au făcut păcate fără voia lor sau siliţi de anumite circumstanţe.

172.-Să vă povestesc!
-Când eram ascuns în podul casei la Boroaia, în timpul prigoanei comuniste. A apărut Maica Domnului, tânără şi frumoasă cam de vreo 15 anişori, înconjurată de lumină, cu un veşmânt foarte frumos. Eu când am văzut aşa minunăţie aş fi putut să cred că este adevărată, că a venit să mă mângâie cu chipul şi blândeţea ei, dar ceva îmi spunea că totuşi nu este ea şi i-am spus:
-Maica Domnului, dacă tu eşti cu adevărat, lasă-mă să-ţi sărut picioarele! M-am apropiat de ea, când am ridicat veşmântul, ce credeţi că am văzut, avea un picior de cal şi unul de pasăre. Atunci am spus:
- A..! Tu eşti!? Să te certe pe tine Domnul, tu care ai venit aici! A pocnit acea imagine, s-a făcut numai scântei şi s-a împrăştiat în tot podul. Atunci am zis:
-Aş vrea să văd şi eu foc aprins de tine în casa mea, dacă va îngădui Dumnezeu!Diavolul asta voia să măsperie că se aprinde casa. Atunci, s-a auzit un zgomot mare şi au dispărut toate scânteile, a ieşit pe poartă, a trântit-o tare de am auzit şi eu din pod şi preoteasa din casă şi ea s-a speriat foarte tare, nu ştia cine a fost.

173.- Părinte, am o colegă care se îmbracă discordant, cu toate că are multe lucruri frumoase, cu care să se îmbrace şi tot timpul este obosită. La Biserică nu merge, fiindcă nu crede că o poate ajuta.
-Când omul trăieşte departe de Dumnezeu, vin diavolii şi locuiesc pe el. Aceştia îl apasă, şi omul se simte obosit. Are dureri în tot corpul, zilnic te doare altceva. Suferinţa aceasta zilnică, face să nu mai ţii seamă cum te îmbraci. Starea de oboseală pe care o simţi, te face să nu poţi asculta aparatul de radio, să nu citeşti un ziar, să nu te poţi uita la televizor. Aceasta te izolează de lume. Deşi viu, eşti ca un mort. Persoana, trebuie să facă spovedanie generală şi să se împărtăşească. Să meargă la Sfânta Liturghie în toate duminicile şi sărbătorile. Să facă rugăciuni de zi, şi de seară, ca să aibă prin aceasta legătură cu Dumnezeu, şi să primească de la Dumnezeu Har (Putere). Lipsit de Putere - Harul Duhului Sfânt - omul devine neputincios, deşi se hrăneşte bine. Doar hrana, nu este de ajuns. Duhul Sfânt pe care-L primeşte din Sfânta Împărtăşanie, din timpul Sfintei Liturghii, şi din timpul rugăciunilor pe care le face, are rol tămăduitor, dă putere fizică, şi psihică. Luminează mintea, şi te învaţă să-ţi cârmuieşti bine viaţa.

174.- Părinte, vine sub geamul meu un câine, şi latră timp îndelungat. Alteori urlă ca lupul. Sau vine o pisică şi miaună, ca şi cum ar chinui-o cineva, alteori trosneşte în casă, fără motiv, uneori ţevile de apă fac zgomot în apartament, ce să fac?...
-Când auzi acestea, trebuie să zici: În numele Mântuitorului Iisus Hristos, piei, depărtează-te, fugi. Zici de 3 ori. După a treia rostire, lătratul, mieunatul, sau zgomotul din casă, încetează dacă este de la satana. La numele Mântuitorului Iisus Hristos, diavolii pleacă.
Divorţul

175.- Părinte, mama mea a fost martoră la divorţul meu, a spus despre soţ că e beţiv, a exagerat puţin ca să câştig eu.
-Vai de acea mamă care desparte copii căsătoriţi. Poate să ia împărtăşanie cu găleata, că nu se mântuieşte, de fapt nu se împărtăşeşte.

176.- Părinte, dacă divorţezi că nu te înţelegi, e păcat ?
-Da. La carte spune: ”Pentru nimic în lume să nu lase bărbatul pe femeia sa decât pentru păcatul curviei.” Nu divorţezi ca ai femeie mai leneşă sau rea de gură, că ai bărbat beţiv, leneş sau că te bate, fiecare trebuie să rabde dacă vrea să se mântuiască, să-şi ducă crucea.

177.- Sfat:
-După divorţul civil, trebuie să ceară cei doi foşti soţi şi divorţul religios de la episcopul locului, că altfel rămân încă cununaţi şi nu se pot cununa cu altcineva până nu desfac şi cununia religioasă. Cel ce nu-şi desface cununia religioasă şi are două cununii, este bigam în Taina Sfintei Cununii.

Doctor
 
178.- Eram la Boroaia la telefon şi tocmai atunci au venit nişte profesori din Suceava cu copilul lor şi mai era acolo şi un doctor. Am vorbit cu părinţii copilului şi mi-au spus că sunt foarte supăraţi că băiatul lor nu poate să vorbească. L-am întrebat pe copil cum îl cheamă şi el mi-a spus:
-Co-co-co-sti-ti-tică. Le-am spus părinţilor că de vor avea credinţă cu 7-9 Sfinte Masluri copilul va vorbi. Doctorul, care a auzit ce le-am spus, mi-a zis:
-Părinte, dacă acest copil va vorbi, eu vă dau certificat de sănătate prin credinţă. Am luat copilul la mine acasă şi preoteasa avea grijă de el. Părinţii copilului nu au putut să rămână cu el pentru ca să nu se vorbească în şcoală despre ei. După cele 7 masluri, eu eram din nou la telefon şi culmea că a venit şi doctorul, (aşa a fost voia lui Dumnezeu). Cum stăteam noi aşa de vorbă a venit Costică şi mi-a spus:
-Părinte, a spus preoteasa să vii grabnic acasă c-au venit nişte rude de departe şi nu pot să aştepte, trebuie să plece imediat. Doctorul s-a uitat lung la el şi mi-a zis:
-Nu cumva este fratele lui Costică ?!  Dar Costică   l-a întrerupt spunând că el nu are frate şi că este chiar el. Doctorul a rămas uimit de ce a văzut dar de certificat cum mi-a spus, n-a mai adus vorba. Eu nu am nevoie de aşa titluri cum spunea el, bucuria mea este când îmi împlineşte Dumnezeu rugăciunile şi văd oamenii fericiţi.
Drăcuirea

179.- Părinte, dacă drăcui copilul sau animalele din curte, e păcat ?
-Cum să nu fie? Dacă drăcui un copil intră diavolul în el şi mai rău face. Dacă drăcui vaca, mănânci laptele ei şi ai dureri de stomac. Dacă drăcui porcul, mănânci carnea lui şi tot aşa te doare stomacul, intră diavolul în ele.

180.- Părinte, ce să facem în cazul în care copilul este “drăcuit” şi pătimeşte din cauza aceasta? Parcă nu ne mai putem înţelege cu el nici într-un fel!
-Din cauză că unii părinţi îşi drăcuiesc copii, aceştia pătimesc şi se chinuiesc. Diavolul pune stăpânire pe sufletul copilului şi atunci copilul tău devine neliniştit, nu te mai poţi înţelege cu el, nu te mai ascultă, nu te mai aude, când vorbeşti cu el se uită în altă parte, priveşte aiurea, nu are astâmpăr, devine posedat. Atunci, părinţii să-şi dea seama şi să înceteze de a mai „drăcui”. Să meargă la duhovnic să mărturisească păcatul şi să se căiască. Apoi, să ducă copilul cât mai des pentru a-l Împărtăşi, deoarece flacăra Sfântului Duh din Sfânta Împărtăşanie îl linişteşte şi-i dă daruri printre care: blândeţea, răbdarea, bunătatea, înţelepciunea, ascultarea.
(Pr.Ioan V Argatu, " Raspunsuri duhovnicesti la intrebarile credinciosilor... editia a 3 a, 2010)
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 834
Afisari total: 16906747
Vizitatori online: 5

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol