Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Cap. 4 - Am vazut cum arata demonii - vol 1 -
Am văzut demonul ce străjuieşte satul meu natal,
Valea-Glodului (Suceava)
 
La capătul de apus a podului din satul Valea Glodului (Suceava), l-am văzut pe demonul ce stăpâneşte prin păcate şi tulburări pe locuitorii satului ajutat de alţi 8-9 demoni. Acest demon, purta o armă şi era îmbrăcat în haine foarte negre şi strânse pe corp, mulate, aşa cum poartă la modă astăzi unii tineri, de li se văd toate formele corpului. Era: înalt, subţirel şi tânăr cam de vreo 20-25 ani, cu ochii vioi şi negri. Faţa îi strălucea în negru ca şi ochii. Pe cap purta o căciulă neagră ţuguiată. Ceilalţi demoni ce erau împreună cu el, erau îmbrăcaţi în cămăşi vechi şi murdare. Cel ce era comandant, m-a observat şi a început să mă ademenească cu fel de fel de ispite, pentru a mă coborî din treapta pe  care  mă  aflam  şi  să  accept anturajul cu ei spunându-mi că ei sunt buni, prietenoşi şi că o   s-o duc bine în prietenia cu ei. Şi atunci am răspuns numai cu gura că da, că accept dar, cu mintea şi cu inima gândeam la Dumnezeu şi la cetele cele cereşti, şi că nu voi face ceea ce a spus el. Atunci, s-a înfuriat foarte cumplit şi a început furios să mă vorbească de rău şi să dea ordine împotriva mea. Văzându-l că se înfurie şi-i trimite pe cei de sub comanda lui peste mine, am plecat furişându-mă să nu fiu observat de un alt paznic, ce stătea deoparte.
 
Am văzut cum arată demonul făgăduinţelor (promisiunilor) călcate
 
Dacă ţi-ai luat o făgăduinţă, de exemplu: de a nu mai mânca dintre mâncări ceva anume(carne), sau, de a nu mânca nimic o zi pe săptămână, adică să posteşti post negru, dar, într-o anumită conjunctură ţi se pare lucru nevinovat de a mânca la masă de toate şi mult, încât să-ţi satisfaci pofta pe deplin nesocotind făgăduinţa luată, atunci, ai căzut în vicleşugul unui diavol. Acesta are chipul unei vaci albă cu pete cenuşii, pe care o păzesc nişte demoni de statura unor copii, ce au îmbrăcămintea din cămaşă lungă până jos, făcută din fuior, peticită şi ruptă fiind albineaţă la culoare. Copii sunt cu vârste cuprinse între 5-12 ani unul mai mare ca trup şi vârstă iar altul mai mic. Sunt foarte iscoditori. Au ochii deformaţi, cum n-am putut vedea. Sunt cu capul gol, dar părul pe cap arată ca tufele de mirişte zburlit totul în sus, stă ridicat ca nişte ţepi şi nu în jos. Au faţa deformată cum n-am mai văzut. Sunt foarte orbitori.
Dacă ţi-ai făgăduit o zi de post negru, pentru a putea dobândi de la Dumnezeu îndeplinirea unei cereri, din care s-ar fi făcut multă vestire de bine în lume ca vindecarea unui bolnav, ca scoaterea unui izvor de tămăduire etc. atunci, pentru pierderea făgăduinţei, cum şi a cereri ai de a face cu un demon cam de 14 ani, a cărui chip nu este pe deplin desluşit. Pe cap poartă o ciupică de şcolar cu cozorocul lung şi de culoare cenuşie. Îmbrăcămintea ca şi faţa este nedesluşită. Acesta îţi pune în inimă şi în gând mândria, pe lângă frământare şi ispită pe care ţi le aduce, de a nu putea duce făgăduita zi de post. Acesta este în legătură cu cei doi de mai sus şi care fac aceleaşi lucruri şi anume dacă te vede hotărât de a ţine ziua de post, atunci, îţi aduce în cale fel de fel de ocazii, zile onomastice, vizita unor oameni dragi şi însemnaţi, sau ocazii de mâncăruri pe care ţi le doreşti şi dacă ai rezistat ispitei şi nu ai căzut, atunci, îţi pune în gând ca să le strângi pentru ziua când le vei putea mânca. Dacă le-ai pus deoparte şi nu le-ai făcut milostenie în ziua aceea te-a câştigat, nu ai făcut adevăratul post. Te va acuza că mâncarea care trebuia s-o mănânci în ziua postului şi nu ai mâncat-o, ai pus-o deoparte, ai mâncat-o de fapt în altă zi, deci, ai recuperat-o şi nu te-ai înfrânat cu adevărat de la ea. Adevăratul post este acela, dacă în ziua aceea ai dat milostenie mâncarea care trebuia s-o mănânci tu şi astfel va fi îndeplinită cererea ta.
Dacă te vede hotărât, ca să te clintească îţi aduce slăbiciune la stomac şi o foame cumplită încât să te gândeşti tot timpul la mâncare, să tot calculezi cât mai ai de ţinut din post şi când se termină, şi aşa să nu mai zici cu luare aminte rugăciunile tale şi nici să citeşti cu luare aminte Sf. Scriptură, să nu-ţi faci canonul dat de duhovnic şi nici rânduiala pe care ţi-a dat-o de  urmat ca să poţi dobândi îndeplinirea cererii.
Dacă nici aşa n-a putut să te abată, atunci îţi va aduce în gând şi în inimă mândria că ţi se va duce vestea şi vei fi lăudat. Nume mare vei dobândi. Telefoanele şi radioul vor spune. Om mare vei ajunge. Acesta din urmă o face cel de al treilea, cel mai mare, dacă ceilalţi doi n-au reuşit să te doboare.
 
Am văzut cum arată demonul călcării bunelor obişnuinţe
 
Dacă te-ai hotărât să faci mereu ce-i plăcut lui Dumnezeu: milostenie permanentă la săraci, să te rogi întotdeauna dimineaţa, la amiază şi seara, ba încă şi la masă, de a nu vorbi de rău pe alţii şi de a nu pronunţa vorbe spurcate, de a nu fuma, de a nu bea, de a nu mânca peste saţ, de a merge întotdeauna la Biserică. Acestea, făcându-le, vei primi răsplata de la Dumnezeu locul de fericire veşnică, plin de bunătăţi nebănuite pe care ochiul omenesc nu  le-a văzut şi omul nu le-a avut niciodată în viaţa lui pământească: mese cu tot felul de bunătăţi, pâine albă ca soarele şi câte nu se pot spune, după felul făgăduinţelor pe care ţi le-ai luat şi după felul cum le-ai îndeplinit. Şi numărul lor se înmulţesc în  bunătăţi după  numărul  zilelor pe care le-ai îndeplinit fără ştirbire.
Dar, împotriva ducerii la îndeplinire a acestor lucruri atât de folositoare pentru suflet, stă un diavol. Acesta se luptă ca să te abată, îţi pune multe rele în cale: pagube, sărăcie, vorbe de hulă a celor din jur,etc. Când faci rugăciune, îţi aduce somn sau ademeniri de a te întrerupe. Când te înfrânezi de la fumat şi de la băutură, îţi aduce vorbe rele de la cei ce iubesc patimile. Când te duci regulat la biserică, duminică de duminică, îţi aduce piedici: fie cu vitele, fie cu copii, sau îţi dă oboseală. Şi atunci, când a reuşit ca să te îndepărteze de la această cale, îţi ia aceste bunătăţi.
Aceşti demoni se arată a avea chipul unor prieteni iubiţi şi foarte glumeţi, dar din loc în loc, caută să-ţi pună piedici de a te da jos. Când a reuşit să te dea jos, se mai suie peste tine şi alţii, care au mai încercat şi nu au putut. Că de la călcarea unui obicei bun, cu foarte mare uşurinţă, urmează al doilea şi al treilea, până ce le pierzi pe toate şi devii un necunoscut atât în cer, cât şi între oamenii care se tot întreabă şi se miră de o aşa grabnică schimbare.
Dacă, omul, după o cădere de câtva timp se reîntoarce cu hotărâri neschimbate că, până la mormânt, nu va mai da înapoi, toate cele pierdute le recâştigă. Dar dacă nu se mai întoarce, atunci şi cele câştigate îi sunt toate pierdute.
 
Am văzut cum arată demonul Privegherilor
 
Dacă ţi-ai pus în gând să faci zi de post şi priveghere de toată ziua, adică de a nu dormi, ci timpul să-l întrebuinţezi numai pentru a te ruga, a face milostenii, a citi cărţi sfinte, a cănta cântări de slavă pentru Dumnezeu, sau a scrie despre credinţă, atunci dau năvală la tine demoni cu diferite chipuri. Unii sunt în chip de femeie ce-ţi aduc somn şi oboseală şi pe când prinzi a clipoci încep aţi spune poveşti. Alţii, au chip de bărbaţi, care încep diferite convorbiri cu tine până ce prinzi a clipoci, alţii sunt copii, ce-ţi ţopăie în faţă şi fac mare haz. Alţii sunt fără figuri şi-ţi închid ochii, de nu-i mai poţi deschide. Iar de ai adormit, atunci te găseşti între ei râzând de tine.
 
Am văzut cum arată demonul răzbunărilor
 
Demonul ce-ţi pune în gând răzbunarea are chip de foc, limbă de foc, ochi de foc, pe nări varsă foc. El te aprinde la mânie, te arde cu neliniştea de a te răzbuna pe vrăjmaşul tău. Îţi dă în minte şi în închipuire cele mai groaznice răzbunări, cele mai barbare fapte şi de o cruzime de care şi tu te sperii după ce ai făcut păcatul răzbunării, sau după ce ai biruit ispita şi nu ai dus-o la îndeplinire. Dacă te-ai răzbunat, tot el te arde cu mustrarea de conştiinţă până ce te aduce în pragul disperării şi te câştigă pentru totdeauna prin păcatul sinuciderii.
 
Am văzut cum arată demonul făgăduinţelor pierdute
 
Când ai făcut făgăduinţa de a-ţi îmbunătăţi viaţa sufletească şi o urmezi învingând toate ispitele carevin dar numai pentru o bucată de vreme, atunci demonii cei învinşi de tine, nu găsesc ajutor de a te abate de la această cale decât, cerând ajutor de la superiorii lor, la demonii frizeri. Aceşti demoni îşi au locuinţa pe maidane, stau în nişte gherete cu intrare la miază-noapte. Demonii frizeri, vin şi îţi întind curse care ţi se par nevinovate şi chiar bune de urmat. Urmându-le, îţi arată că sunt nefolositoare acele  hotărâri sau făgăduinţe pe care le-ai luat mai înainte şi că, sunt mai folositoare ispitele lor. Odată ce ai acceptat şi ai pus piciorul cu gândul şi inima de a le urma, te trezeşti umblând printre acele gherete ale demonilor pe maidane, din care vrei să vezi o ieşire, dar n-o vezi. Dacă vrei să apuci pe-o cale care crezi că are ieşire, dai în altă gheretă şi altul îţi iese şi te jumuleşte. De fugi de acolo pe altă cale, dai de altul şi tot aşa te învârteşte ca întru cerc, iar ei în urmă râd şi te îmbie să te faci frizer, căci îţi dau loc de gheretă şi material şi de toate numai să le faci voia.
 
Am văzut cum arată demonul celor ce au obiceiul de a judeca faptele altora
 
Omul ce are obiceiul de a judeca faptele altora şi nu le vede pe ale lui, acela serveşte unui demon, ce are cămaşă şi izmene de un alb zoios – întrucât se crede nevinovat de cele ce face.
Acesta şedea pe marginea unei plite cu o balanţă agăţată de sus ce are un mare bolovan precum sunt fântânile cu cumpene. Căci de la plita acea mare şi înfocată unde este adus cel ce judecă pe altul este pus în acea balanţă, pentru a putea fi lăsat în jos, până la nivelul pământului în faţa unei porţi mari, unde este un câine foarte fricos, care sfâşie pe cel coborât. Iar acea poartă face intrarea pe la acel câine, întru fel de palat foarte urâcios de piatră şi care se bagă sub un mare munte spre apus.
 
Am văzut cum arată demonul timpului pierdut degeaba
 
Când omul nu se poate apuca de nici un fel de lucru şi parcă îi lipseşte ceva, atunci se găseşte cuprins de demonul timpului pierdut degeaba.
Acest demon, este îmbrăcat în haine negre şi-i negru la faţă. Este foarte viclean, arătându-se ca prieten bun, sau chiar ca rudă. După ce-l laşi să-ţi cuprindă cugetul, atunci te înşfacă şi te izbeşte jos pe prundiş, fără fir de iarbă, şi stă călare pe tine. Stă călare până ce-ţi schimbi cugetul şi atunci fuge râzând că te-a făcut să aduci atâta rod, cât a adus acel prundiş, pe care  te-a ţinut. Pentru a nu cădea în cursa lui cu cugetul, trebuie ca să-ţi pui viaţa în rânduială. Judecătorul Cel Drept ne va cere socoteală de orice vorbă, ce am scos din gura noastră aşa ne va cere socoteală şi de orice clipă pierdută a vieţii noastre pământene. De aceea zice Mântuitorul Iisus, că de orice vorbă vom da socoteală, şi de orice timp petrecut fie în bine, fie în rău.
 
Am văzut cum arată  demonii fricii de noapte
 
Atunci când eşti urmărit sau ai vreo făgăduinţă înaintea lui Dumnezeu de a te scula în miez de noapte la rugăciune, sau de a face vreun bine cuiva, atunci, pentru a te împiedica, apar în timpul nopţii, pe când trebuie să îndeplineşti cele zise, demonul fricii. Aceşti demoni sunt trei. Sunt îmbrăcaţi în haine militare cu grade inferioare de plutonier. Hainele le sunt foarte bune şi au ca armă săbii foarte lungi, a căror teacă este albă şi bătută în pietre scumpe. Săbiile le poartă la şolduri. Ei stau la intrare unde este lume multă, cum sunt oboarele, pieţele, marele magazine. Atunci când te iau, te lovesc în spate şi te duc în mijlocul lor. Sunt foarte iuţi şi dibaci în a te prinde.
Cum lucrează? În somnul de noapte te sperie în aşa fel, încât îţi piere curajul fie de a pleca la drum, fie de a aprinde lumina pentru rugăciune. Şi dacă totuşi te încumeţi să-ţi pui în aplicare gândul, atunci apar în faţa câinilor în diferite chipuri şi câinii latră aşa de grozav, încât îţi faci impresie că au venit urmăritorii să te caute, sau că au venit hoţii şi ca atare te sfătuiesc să nu mai aprinzi lumina pentru rugăciune. Iar de nu vrei să te înfricoşezi, atunci fac, ca să auzi paşi mergând pe aproape, lucruri mişcându-se şi alte semne. Şi dacă nici aşa nu te sperie, apoi, îţi aduc fel de fel de năluciri ca astfel să nu fii atent la rugăciune.
 
Am văzut cum arată demonii căsniciilor nefericite
 
Acolo unde este multă neînţelegere, ceartă şi urâciune între soţi, acolo sunt stăpâni şi împreună locuitori doi demoni, care fac aşa ceva. Unul din ei îndeamnă pe soţie, de a nu se supune precum zice soţul, o îndeamnă de a-l insulta, de a-l minţi cu vorbe mincinoase, de a-i tulbura mintea cu fel de fel de descântece şi vrăji. Celălalt demon se ţine de soţ, pe care îl învaţă de a o nedreptăţi pe soţie, de a nu o iubi, de a-i spune vorbe rele şi grele ca s-o facă să plângă, şi câte altele. Aceşti demoni, au haine lungi şi de culoare mohorâtă. Par a fi preoţi. Sunt cam de 30-40 ani ca vârstă. Ei merg într-o căruţă hodorogită ce în mers scoate un uruit ca de o maşină ce merge nebuneşte cu mare greutate  în ea. Căruţa  merge singură şi ei stau culcaţi în ea şi se opreşte la casa unde îi ascultă cum stau căruţele la han iar călătorii în casă. Sunt foarte amabili la vorbă, iar de le stai împotrivă sunt foarte ciudoşi şi devin foarte fioroşi.
Dacă unul dintre soţi revine la sentimente bune, atunci el pleacă, după ce face multe încercări de a mai rămâne. Iar dacă celălalt soţ nu revine la sentimente mai bune, atunci, acela îl însoţeşte pe orice cale pe acela – nu rămâne în casă, ci îl urmează pe soţ peste tot şi îl sfătuieşte ca să nu se încreadă în cele ce i se spune de către celălalt soţ revenit, ci o face de formă, şi aşa tot îi bate capul ca ura să meargă mai departe. Iar dacă se încrede în cele văzute, atunci se distanţează în mers, dar încă nu pleacă, ci caută mereu să se apropie, că poate, poate nu va pierde locul şi-şi atinge scopul de a-l face să stârnească din nou.
Sufletul soţului în ceartă se găseşte în pielea goală de la jumătate în jos, iar de la jumătate în sus poartă un antereu negru. Sufletul soţiei în ceartă are pe faţă păr aşa cum e părul pe cap, până şi pe obraz, ce stă zburlit în sus.
Atunci când soţia se depărtează de ceartă, capătă haine albe iar obrazul se curăţă singur dacă hotărârea este pornită de la ea, iar de nu este hotărârea de la ea, atunci o bărbereşte acela ce a sfătuit-o să-şi schimbe calea.
 
Am văzut cum arată demonii mormintelor celor păcătoşi
 
Dacă cineva n-a putut dobândi Împărăţia luminii, ci întunericul cel mai din afară, aşa cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos, atunci, demonii nu numai că-i stăpânesc sufletul în iad, dar şi asupra mormântului au putere. La acele morminte sunt doi demoni care stau în apropiere. Aceşti demoni se duc la mormânt ori de câte ori i se aprinde o lumânare pentru acel mort şi o sting, le face să se aplece şi să se stingă, sau să fie îndepărtate, aruncate sau furate. De câte ori se pun pe mormânt flori care să crească şi mormântul este făcut şi îngrijit, se duc de calcă mormântul, încât lasă urmă de vită ce a călcat în pământ moale. Şi sfarmă tot aranjamentul, precum şi florile şi nici iarbă bună să nu crească, ci toate să se usuce sau să se piardă. De câte ori se fac rugăciuni la mormânt merg şi schimbă mintea de la rugăciune atât a preotului, cât şi a celor ce l-au avut de bun, încât rugăciunea să nu se poată sui la cer, pentru milostivirea lui Dumnezeu.Aceşti demoni au înfăţişare de om mort. Au haine ce par a fi înegrite de pământ. Au căciuli negre şi ţuguiate. Au nişte ochi ca de vultur şi-s foarte iuţi. Au înălţime potrivită şi spun că sunt dascăli la biserică. Sunt după chipul lor ca oameni de vreo 35-40 de ani. De crucea ce-o are mortul la cap nu se ating.
Am văzut cum arată demonul fricii la copii
 
Atunci când copiii sunt lăsaţi mereu singuri acasă, se apropie de ei un demon.Din acel ceas copiii se tem a mai rămâne singuri şi se roagă stăruitor la părinţi de a nu fi lăsaţi singuri că se tem. Acest demon este fără figură. Ca un fel de negură de nepătruns şi care vine asupra sufletului, din care copilul începe a tremura de frică şi a ţipa. Acest soi prea înfricoşător chiar pentru omul matur, nu poate pleca, decât făcând rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare, de blestem şi alungare.
 
Am văzut cum arată   demonul curviei pentru fete
 
Când o tânără cade în acest păcat este din cauza unui demon ce a putut s-o ispitească şi s-o ademenească pe această cale, cu multele ajutoare pe care le are. Acest demon este un tânăr ca de o vârstă cuprinsă între 18-20 ani. Are ochii mari căprui, are o haină măslinie şi sta culcat în casa unde se găseşte fata ce a căzut în păcat. El devine locuitor în aceeaşi casă, după căderea în păcat. Are ca ajutoare o mulţime de copii foarte negri şi la chip şi la haine, cu părul negru, cu capul gol şi la vârsta de 5-7 ani.
Tinerei căzută în păcat rochia albă a curăţiei, a fecioriei, i se schimbă odată cu păcatul într-una neagră. De a fost fără de voie păcatul, rămâne albă. Iar de i-a fost cu voie, atunci toate se  prefac  în  culoare  neagră.  Copii aceia sunt foarte gălăgioşi şi aduc daruri tatălui, celui ce n-a păzit-o.
 
Am văzut cum arată demonul nestatorniciei
 
Când cineva a făgăduit înaintea lui Dumnezeu, că de-l va duce în cutare loc, va fi cum sunt călugării la mănăstire, sau preoţii cei prigoniţi în parohii care doresc alte locuri pe care le cred mai sigure ca adăpost şi ca linişte sufletească, şi după ce dobândeşte îi vine ispita nestatorniciei. Acest demon îi aduce o mulţime de dezamăgiri şi nemulţumiri, în acel loc, încât se simte mai nefericit decât în locul care se găsise mai înainte. Îl pune în aşa zbucium, încât prin fel de fel de planuri pe care i le aduce, îşi formează gândul de plecare. Îi arată alte locuri pe care le crede a fi mai fericite, alţi oameni mai buni, alt trai mai fericit. Şi nu uşoară este această ispită de a fi dovedită. Căci pune pe cel ispitit până şi la plâns, şi cu rugare de pedeapsă pentru cei ce îl duşmănesc. Dacă cel ispitit, nu se întoarce spre rugăciune cerând ajutorul lui Dumnezeu şi a puterilor arhanghelilor şi a Maicii Domnului, atunci demonul reuşeşte să-l scoată, în aceasta  stă pieirea lui.
Demonul acesta este de statură înaltă cu ochii negri şi faţa alb-murdar. Cu capul gol şi părul negru are cămaşă albă, şi pantaloni negri. Este desculţ şi de o furie şi mânie sfâşietoare.
 
Am văzut cum arată demonul curviei la femeile căsătorite
 
Când femeia căsătorită cade în păcatul preacurviei, ea cade cu gând bun. Zice că ce face, face bine, pe motive: ba  că  soţul o neglijează şi are dreptul să facă aşa ceva, ba că soţul este plecat de acasă, şi are dreptate, ba că   n-are copii cu soţul, şi are dreptul, ba că soţul este urât sau îi prost şi are dreptul să facă aşa ceva. Pentru aceste motive de nevinovăţie, satana care o duce spre aceste gânduri, este îmbrăcat în alb spălăcit. Are o haină de sus până jos alb-murdară. Iar pe dedesubt are cămaşa şi pantalonii tot de aceleaşi culori.
Acest demon locuieşte într-o şură pustie, cu fân foarte vechi pe jos şi pene de găini multe în acel fân. Iar el stă şi se tot lecuieşte de boli lumeşti, sifilis şi altele,motivând că bine a făcut soţia, că Dumnezeu ştie slăbiciunile tuturor şi e Bun şi iartă păcatele, având o vorbire foarte vicleană şi ochii la fel.
 
Am văzut cum arată demonul discordiei între familii
 
Când se leagă prietenii între familii fie neamuri, sau străini, atunci în grabă vine demonul discordiei. Acesta caută între cele două familii să intre în sufletul celui ce are cugetul mai slab şi în special a uneia dintre femei. După ce ajunge să-i vâneze cugetul unei femei dintr-o familii, îi pune ura în locul iubirii sub motiv că face bine făcând rău celeilalte familii întrucât aşa este drept. Acest demon ademeneşte şi seamănă invidia unei femei dintr-o familii asupra celeilalte familii, îi arată că cealaltă familie  are  mai mult, că tot ce are este din furat, din înşelăciuni, nu–i din muncă cinstită, că mai umblă cu descântece şi farmece şi de aceea le merge bine. După ce o convinge spre aşa   ceva,   apoi   o   pune   să-i  fure ceia ce are, crezând că le-a luat pe nedrept. Apoi aleargă şi prin vecini şi o vorbeşte de rău, îi ademeneşte să-i facă rău şi pe toate câte le face le crede pe toate bune. Pentru acest lucru demonul discordiei e îmbrăcat în haină albă, ori chipul alb, cu capul gol umblă şi are dinţii albi dar laţi şi mari, aşa precum ar fi un sfert de pâine, ce a fost tăiată în patru. El sta în odaia de locuit a celui pe care l-a putut dobândi şi stă drept în uşă, râzând mereu, mai ales spre cel păgubit. El nu iese de acolo până ce nu şi-a atins scopul, ca iubirea să fie sfărâmată, ura de a nimici şi moarte întemeiată.
 
Am văzut cum arată demonul celui ce fură din hrana altora
 
Când cineva este conducător de vreo şcoală, unde are de hrănit copii, sau de cazarmă, unde hrăneşte ostaşi şi este ispitit de a lua din hrana aceea pentru sine, sau pentru alţii, lipsind de hrană pe cei, pe care, i-au fost daţi în grijă, atunci acela fie că e conducător, fie că e econom fie că e bucătar sau servitor,  este cuprins de o ispită foarte grozavă.
Acest demon este până la jumătate în cămaşă albicios-murdar. Ca cele ce le face cel ispitit le crede bune şi nu rele. Are mâinile suflecate până la coate şi ţine un cuţit de tăiat porcii în mână, fiind gata de a-l înfinge în cineva. Când cineva vrea să îndrepte pe cel rătăcit, atunci îl face pe cel rătăcit ca un vrăjmaş asupra lui şi este gata de a-l ucide.
Acest demon este locuitor în păduri dese, cu văi prăpăstioase şi fioroase. Se mai preface într-o umbră de întuneric, de te prinde groaza. Cel cuprins de această ispită, este atât de rob păcatului, încât sfârşeşte prin sinucidere atunci când e cuprins.
 
Am văzut cum arată demonul dorului de copii
 
Atunci când cineva este dus departe, pentru a îndeplini o făgăduinţă lui Dumnezeu, sau când este prigonit pentru credinţa şi-a lăsat copii şi a plecat, fiind adăpostit de Dumnezeu undeva, departe de copii, potrivit Cuvântului Mântuitorului Iisus Hristos: ”Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine. Cel ce nu-şi ia crucea, să-Mi urmeze Mie, acela nu este vrednic de Mine”. (Matei 10, 37-39)
Şi iarăşi zice:” Şi tot cel care a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă sau soţie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei 19,29)
Asupra acestei răsplăţi se aruncă satana cu ispita milei de copii sau de părinţi, pentru a lipsi pe cel ce a luat această cale. Acest demon nu este ca ceilalţi, ci e unul foarte îngrozitor în dibăciile sale.
El aduce veşti triste despre cei rămaşi în urmă, încât cuprinzându-l mila să plece spre a le da mângâiere. Apoi îi aduce copii în preajmă şi-l face să se plângă, arătându-i că sunt singuri şi fără de sprijin, fără de mângâiere şi îl pune la plâns puternic şi îl face să meargă la ei. Dacă nu este înarmat cu puterea lui Dumnezeu, a arhanghelilor şi a Maicii Domnului, care cu acoperământul ei să fie acoperit, care să-i descopere meşteşugirile lui, nu este  în stare a rezista ispitei. Acest demon este îmbrăcat în culoarea focului, cu faţa mascată şi înarmat puternic. E foarte înfricoşător la vedere şi sufletul caută adăpost şi fuge, când îl vede. Când te-a ademenit, vine ca fulgerul spre tine.
 
Am văzut cum arată demonul rugăciunilor neizbutite
 
Multă luptă dau demonii, pentru ca rugăciunile să nu-ţi fie îndeplinite, pentru ca să te faci de râs în faţa acelora care le-ai dat cuvânt, că ai să te rogi şi o să se rezolve necazul lor. Aici,diavolul are câştig din ambele părţi; pe deoparte, îţi strică prestigiul în faţa poporului, care vor zice că eşti mincinos, tâlhar şi amăgitor, ca să-ţi faci averi; iar pe de altă parte cel cu rugăciunea cerută şi neîndeplinită va lăsa biserica şi va apuca pe calea vrăjilor, şi iată pentru ce demonii dau atâta luptă. De aceea preotul trebuie să ia bine seama atunci când i se cere să facă rugăciune pentru ceva. Pentru ca rugăciunea să fie îndeplinită trebuie indeplinite mai multe condiţii. Condiţiile sunt arătate   de   însuşi   Mântuitorul  nostru   Iisus Hristos în Cuvântul Său: ”Aveţi credinţă în Dumnezeu! Căci adevărul vă grăiesc, că de va zice cineva muntelui acestuia ”ridică-te şi te aruncă în mare şi nu se va îndoi în inima sa, ci va crede, că ce va zice se va face, facă-se-va orice va zice. De aceia vă zic; toate câte credeţi, când vă rugaţi, să credeţi că veţi lua. Iar când staţi şi vă rugaţi, să iertaţi, de aveţi ceva asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşalele voastre. Dacă voi însă nu veţi ierta, nici Tatăl vostru care şade în ceruri, nu va ierta greşalele voastre” (Marcu 11, 23-26). Iar după ce Mântuitorul Iisus Hristos, s-a coborât cu cei trei ucenici: Petru, Iacov şi Ioan din muntele Taborului, unde S-a Schimbat la Faţă, a găsit lângă munte mulţime de lume adunată, ce avea un copil îndrăcit din care ceilalţi apostoli,  n-au putut să-l scoată pe demon. Ajungând Mântuitorul Iisus Hristos, au năvălit cu toţii spre El şi tatăl copilului L-a rugat să-i tămăduiască copilul, că ucenicii Lui  n-au putut. Atunci Iisus Mântuitorul zice plin de durere: ”O neam necredincios, până când am să fiu cu voi? Până când am să vă sufăr?… apoi a zis tatăl copilului: ”de poţi ceva milostiveşte-te spre noi şi ne ajută! Iar Mântuitorul Iisus a zis lui:” De poţi crede, toate-s cu putinţă celui ce crede. Şi a strigat tatăl cu lacrimi şi a zis: Cred Doamne, ajută necredinţei mele”. Apoi, ucenicii au întrebat îndeosebi pe Mântuitorul Iisus: ”Pentru ce noi nu l-am putut izgoni? Iar El le-a zis; acest neam de draci, prin nimic nu poate ieşi, decât numai prin rugăciune şi post” (Marcu 9,1-29). Vedem dar, din aceste cuvinte ale Mântuitorului Iisus, că, o rugăciune pentru a fi primită se cere mai întâi: să iertăm pe cei ce ne-au greşit, atunci când cerem ceva, apoi credinţa puternică, neclintită, fără şovăială, nici în cuget, nici în inimă, inimă curată, lipsită de viclenie, şi la rugăciune să adăugăm şi postul. Iar pentru cel ce cere ceva, trebuie să fie cuprins de credinţa aceia în care şi inima şi ochii se scaldă în lacrimi, precum am văzut. Dacă acestea toate, nu se unesc la un loc, atunci cererea nu poate fi îndeplinită iar rugăciunea n-are aripi de vultur pentru ridicare la tronul Cel Ceresc, ci are aripi de plumb, de pământ şi rămâne jos.
De aceea satana dă mare luptă, de a putea răpi atenţia de la rugăciune ce trebuie dusă până la extaz, de a răpi credinţa unuia sau a altuia, şi de-a arăta că postul este nefolositor şi obositor.
Pe aceste mreje le întinde cu dibăcie asupra unuia, ca rugăciunea să nu poată zbura şi cererea să nu poată fi îndeplinită. De aceea fură gândul, trimite năluciri, pogoară îndoială, naşte gândul viclean.
Acest demon nu se arată numai întru fel, ci în diferite forme. Sub formă de raze de lumină noaptea, pentru a te sustrage şi a-ţi duce gândul în altă parte. Ziua sub formă de umbră, cu acelaşi scop. Noaptea cu zgomote în preajmă. Ziua cu musafiri nepoftiţi şi cu fel de fel de strigări. Căscatul ţi-l aduce adesea. Durerea genunchilor la rugăciune. Diferite înţepături în trup de purici şi păduchi. Grija mâncării şi a răzbunării, adesea le ai în minte. Judecarea păcatelor  altora   şi  cereri  noi  de pedepsire a vrăjmaşilor şi nu de iertare.
 
Am văzut cum arată demonul certurilor de la pământ
 
Când cineva nu vrea să socotească dreptul vecinului şi-i taie gardul sau îl pune în pământul vecinului, profitând de puterea lui şi de slăbiciunea celuilalt, atunci acel om este cuprins de un demon, care îl ajută în această ceartă. Acest demon, are înfăţişarea unui câine foarte negru, încât părul bate întru luciu albicios. Asta pentru că acest demon, când e pus pe cel ispitit să facă aşa ceva, îi pune şi cugetul de dreptate întru inima sa. Că el are dreptate şi ceilalţi nu au, văzând lucrul rău în bine. Câinele nu este prea mare, însă e foarte sfâşietor dar şi foarte viclean. El loveşte la locul muncii lui şi se preumblă mereu, de  la locul nedrept,  până  la locul unde ar fi fost cu dreptate să fie. Întreţine mereu nedreptatea celui tare, dar în acelaşi timp pune gând de răzbunare în inima celuilalt, şi astfel pe amândoi îi vânează. Spre cel ce vrea să facă împăcarea întru dreptatea cea adevărată se aruncă sfâşietor cu gândul celui nedrept asupra lui şi este în stare de orice să-i facă, întrucât i-a ştirbit onoarea lui de om cinstit.
 
Am văzut cum arată demonul curviei
 
Demonul desfrânãrii are chip de femeie, cu picioare subţiri şi lungi la fel îi este şi trupul subţire şi înalt. Faţa este lungãreaţã şi foarte urâtã dar sulemenitã. Este îmbrãcatã cu fustã foarte scurtã şi transparentã, cu o bluzã de culoarea cerului şi transparentã. Pe cap are batic tot de culoarea cerului şi este aranjat printre cele douã coarne crescute în sus şi scurte.
Acest demon face parte din prima ceatã de demoni. Dacã greşeşti, prima ceatã te dã la a doua ceatã care este foarte înfricoşătoare de unde cu greu scapi , dacã îngerul nu te ajutã în luptã.
 
Am văzut cum arată demonul celor ce se abat de la dreapta credinţă
 
Demonul ce amãgeşte pe cei ce se abat de la dreapta credinţã prin interpretarea greşitã a Sfintei Scripturi, este înalt de staturã, nu prea negru la faţã, cu ochii mari şi negrii şi are grad de ofiţer mare, arătând ca un om de 60 de ani, stã pe scaun, de unde porunceşte subalternilor. Sub ascultare are un demon tînãr şi un demon femeie tânãrã, cãsãtoriţi. El este tãcut dar ea foarte vorbãreaţã şi plinã de perfidie. Dacã te înşealã îţi zice cuscru şi te dã pe mâna ofiţerului. Au luminã de foc.
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 345
Afisari total: 16906258
Vizitatori online: 2

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol