Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Raspunsuri duhovnicesti ...... Mas - Mil
sumar:
 
-Maslu,
-Mantuirea,
-Metanii,
-milostenia.

Maslu

280.- Părinte, la biserică la noi când se face Sfântul Maslu nu se citeşte Apostolul, ci se trece direct la citirea Sfintelor Evanghelii, e bine ?
-Cine i-a îndemnat pe ei să modifice, să scurteze slujba sau rugăciunile? La Sfântul Maslu sunt rugăciuni care se fac înainte să se dea binecuvântarea pentru Maslu, iar la Sfântul Maslu se citeşte Apostolul, se tămâiază de fiecare dată când se citeşte, se citesc rugăciunile toate care sunt puse acolo în carte şi orice om venit la Maslu, dacă e atent, este imposibil să nu se regăsească în cuvintele puse acolo. Aceste rugăciuni sunt folositoare. Ar fi bine să se miruiască oamenii după fiecare Evanghelie. Maslul se face numai pe nemâncate, ţinând post credinciosul şi preotul. Dacă e pe mâncate, păcatele oamenilor se întorc asupra preotului sau a familiei lui şi lovesc pe cel care a greşit.
                                      
281.- Părinte, ce poţi face cu uleiul din Joia Mare de la sfântul Maslu?
-Uleiul din Joia Mare, se poate folosi tot timpul anului. Se pot face turte din el, frământate cu aghiazmă şi faina pe care ai avut-o pe masă la sfinţit. Se pot face în fiecare săptămână şi se consumă de către toţi cei din casă care au fost pomeniţi la Sfântul Maslu, timp de 7 zile, după care faci alta şi tot aşa.

282- Părinte, am avut ulei la Sfântul Maslu şi mi-a dispărut sticla de pe masă!
-Păziţi-vă uleiul, că-n Biserică vin şi vrăjitoare şi fură sticla ca să-ţi fure rugaciunea, lucrează cu dracii lor împotriva rugăciunilor oamenilor. Staţi lângă ulei şi făină şi dacă vă cere cineva din el şi simţiţi teamă nu daţi chiar dacă spune că eşti rea , zgârcită, că ştie Dumnezeu gândul matale şi răutatea ei.

283.- Părinte, dacă nu ajung la Sfântul Maslu de la început, se mai sfinţeşte uleiul?
-Nu, dacă ai ajuns după rostirea rugăciunilor de sfinţire a uleiului. La Sfântul Maslu trebuie să fii de la început, cu sticla de ulei fără dop pe masă, pentru că atunci se cheamă Duhul Sfânt să-l sfinţească (de 7 ori). Nu se duce la Sfântul Maslu ulei care a mai fost sfinţit. La Sfântul Maslu se vine nemâncat.
                                         
284.- Părinte, la noi se face Sfântul Maslu după masă, seara pe la ora 6,oo şi nu pot să stau nemâncată toată ziua aşa cum ar trebui, e bine ?
-Răspunde preotul acela de acolo, dacă şi el e pe mâncate, păcatele oamenilor se întorc pe el şi familia lui. Dacă la el nu găseşte loc sau greşeală caută teren prielnic la preoteasa sau copiii lor ca să lovească. Nu se face seara Sfântul Maslu, ci dimineaţa ca şi Sfânta Liturghie.

285.- Părinte, este bine ca să dai la animale din făina de la Sfântul Maslu, pentru a se face sănătoase?
-Nu este bine şi e mare păcat să dai Sfintele Taine la animale. Mântuitorul Iisus Hristos ne-a lăsat Sfintele Taine pentru noi, pentru mântuirea noastră şi nu pentru mântuirea animalelor. Nu daţi cele sfinte în gura porcilor.

Mântuirea

286.-  Părinte, turcii se mântuiesc?
-Dacă nu se împărtăşesc, în cine cred? pentru că Mântuitorul spune: “Cine nu mănâncă Trupul Meu şi nu bea Sângele Meu, nu are parte de Mine “. Dacă nu ai parte cu Dumnezeu, cu cine ai?... Dumnezeu ştie şi are grijă de mântuirea fiecăruia. Mântuitorul când este întrebat nu spune clar că se mântuiesc păgânii dar spune: „ că şi păgânii din fire fac cele ale legii”.

287.- Părinte, cum se poate mântui un om şi cât de grea este mântuirea?
-Mântuirea nu este grea dar nici uşoară. Ca să o poţi dobândi trebuie să nu scapi nimic din ce porunceşte Dumnezeu neîmplinit. Mântuitorul este întrebat de Sfinţii Apostoli: „Şi cine poate să se mântuiască?” la care, Mântuitorul le răspunde „cele ce sunt cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. Adică, este atât de pretenţioasă mântuirea omului încât ar fi cu neputinţă s-o dobândească. Ştiind că mântuirea poţi s-o dobândeşti prin multă sârguinţă şi jertfă şi poţi într-o singură clipă s-o pierzi. Datoria noastră este să ne sârguim, să ne luptăm, să nu stăm indiferenţi, să dorim mântuirea, să ne silim, ca Dumnezeu s-o facă cu putinţă. Clipa trebuie preţuită. Tâlharul de pe Cruce într-o clipă s-a mântuit, cu toate că o viaţă întreagă a fost tâlhar. Sunt oameni care au dus o viaţă curată şi sfântă iar în ultima clipă a vieţii lor au căzut, au pierdut mântuirea. Dacă nu a putut a te ispiti să cazi pe tot parcursul vieţii tale, diavolul aşteaptă să te prindă până în ultima clipă a vieţii tale. De ce are răbdare şi aşteaptă? Ar avea virtutea răbdării? Nicidecum! Nici pomeneală de virtute la el! De frică să nu te scape la mântuire, aşteptarea poate fi de o sută de ani, nu se compară cu răul veşnic pe care ţi-l poate aduce căderea din mântuire. Se teme de fericirea ta veşnică. Ca să vorbeşti de mântuire îţi trebuie o viaţă. Sârguiţi-vă să dobândiţi Împărăţia lui Dumnezeu făcând dreptatea pe pământ. Dacă n-o faceţi în viaţa aceasta aţi pierdut pentru că este unica viaţă care ţi s-a dat pentru a câştiga o alta. Viaţa veşnică.
Metanii

288.- Părinte, duminica se fac metanii ?
-Da, de obicei se fac metanii de mulţumire. Eu        v-am mai spus despre metanii, nu fac metanii duminica cei care fac multe (100-200-300) în cursul săptămânii, aceia se odihnesc. E cineva pe aici care face atâtea mătănii? (Toată lumea a râs, pentru că nimeni nu face atâtea şi bineînţeles că nici dânsul.) - Aţi văzut că v-am prins? Cine să facă atâtea mătănii?…

289.- Altădată şi altcineva îl întreabă pe părintele:
-Părinte se fac metanii duminica?
-Puteţi să faceţi câte vreţi ! Numai aceia care fac zilnic in cursul săptămânii câte 100, 200, 300, aceia se pot odihni duminica pentru că e zi de bucurie. Cine face 2, 3, 40 metanii în cursul săptămânii poate să facă şi duminica metanii, că nu se supără Dumnezeu.
                           
290.- Părinte se stă în genunchi de Sfintele Paşti?
-De Sfintele Paşti şi în săptămâna luminată, poţi să stai în picioare dar, după aceea, staţi în genunchi, că e lucrul plăcut înaintea lui Dumnezeu. Cine e bolnav şi nu poate să stea, atunci să stea cum poate.

291.- Părinte, ce înseamnă metaniile şi de ce se fac atât de multe, ce folos aduc ele dacă le facem?
-O metanie, înseamnă că, din picioare să cazi în genunchi şi din genunchi să te apleci cu fruntea la pământ, după care te ridici şi o faci pe a doua, a treia până la 40 sau mai multe.
Ce înseamnă o metanie sau mai multe!? Atunci când omul ajunge cu fruntea la pământ, înseamnă prosternare în faţa Creatorului. Adică omul se smereşte în faţa lui Dumnezeu, aducându-i totodată slavă, cinste şi închinare. Face metania pentru a slăvi pe Dumnezeu, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu, pentru a te căi în faţa lui Dumnezeu. Toate acestea omul le face fiind condus de un profund sentiment al smereniei. Aceasta dă valoare şi putere metaniei. Impactul unei metanii asupra diavolului este foarte puternic şi nimicitor. O metanie are puterea de a lovi pe diavol încât acesta nu poate suferi durerea şi usturimea de strigă: „mă arde!”, „Vai!”. Fiecare metanie este ca un cărbune aprins pe capul diavolului, încât este pus pe fugă, nu poate suporta. Metania din timpul rugăciunii sau rugăciunea însoţită de metanii, o înalţă cu uşurinţă la cer şi se face auzită de Dumnezeu, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „cel smerit se va înălţa”. Metaniile din timpul rugăciunii sunt acte de smerenie. Cu smerenia se înalţă odată la cer şi rugăciunea şi inima omului „inima frântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”. Metaniile ajută la iertarea păcatelor pentru că sunt căinţă şi smerenie. Cu cât sunt mai multe cu atât sunt mai puternice. Metaniile ne aduc foloase sufleteşti cum ar fi: comuniunea cu Dumnezeu, starea de smerenie, starea de căinţă şi iertarea păcatelor, putere în lupta cu vrăjmaşii, sentimentul de jertfă.

Milostenie

292.- Părinte, mi se cere câte un bănuţ sau ceva de mâncare şi nu dau întotdeauna, uneori nu am, iar altădată mă tem, mi se pare că ar fi om necinstit sau chiar vrăjitori, ce să fac?
-Când ţi se cere e bine să dai, dacă ai de unde. Dacă te temi de cineva, nu dai, dar banii pe care ai fi putut să-i dai, îi pui în cutia bisericii, nu-i păstrezi. Dacă cineva îţi cere cu număr fix: 100,500,600 s.a.m.d. îi strici numărul, nu-i dai cât cere, ci îi dai mai mult sau mai puţin decât cere, să-i strici semnul.

              293.- Părintele era foarte milostiv, ştie toată lumea care l-a cunoscut, nu pleca omul neajutat dacă cerea şi uneori dădea şi celor care nu cereau, dar pentru că avea descoperire, dădea dânsul din dragostea ce-o avea pentru om. Era binefăcătorul elevilor şi studenţilor, care uneori nu vroiau să primească spunând că nu au de unde să-i dea înapoi. La aşa vorbe, părintele îi făcea să râdă, să se simtă bine, să poată să primească. Eu nu vă dau ca să-mi daţi înapoi, vă dau ca să aveţi de buzunar să vă cumpăraţi ce vă trebuie că sunteţi elevi şi nu aveţi. Când veţi ieşi la salariu aprindeţi o lumânare pentru Ilarion păcătosul.

              294.- Părintele Ilarion, ne iubea pe toţi ca pe sine însuşi. În timpurile acelea, cu atâtea lipsuri şi mai ales în ultima parte a vieţii, ne spunea des că nu mai vroia să trăiască, nu mai suporta să vadă atâtea necazuri, sărăcie şi durere, nu mai voia nici să mănânce. Se sileau cei apropiaţi, care-i pregăteau masa să-i dea tot felul de bunătăţi ca să-l tenteze, cu cât erau mai multe pe masă cu atâta se întrista mai tare. L-am auzit spunând, după ce lua câte 2, 3 liguri din mâncare : ,,gata, nu mai pot, câţi n-or avea acum ce să pună pe masă şi eu cu atâtea bunătăţi, daţi celor care cer la uşă’’.
Era foarte milostiv, de când l-am cunoscut. Mâna era făcută parcă să dea. A ajutat foarte mult pe săraci, pe elevi şi studenţi, preoţi nevoiaşi cu parohii mici şi familii numeroase cu copii mulţi. La Părintele Ilarion alergau toţi preoţii care voiau să facă renovări sau să ridice din temelii vreo biserică. Bolnavii cei credincioşi veneau pentru rugăciunile dânsului şi să ia sfaturi duhovniceşti, iar cei mai puţini credincioşi pentru ajutor financiar să-şi cumpere medicamente şi de a face unii operaţii dificile.

              295.- Odată, i-au răvăşit toată casa (nu se ştie cine) să caute bani şi au luat tot ce au găsit, nu prea avea pentru că făcea milostenie.

               296.-În ultima parte a vieţii, când boala îi slăbănogise trupul şi necazurile oamenilor erau din ce în ce mai multe, nu mai putea nici să mănânce, i se lua pofta de mâncare. Cei apropiaţi din familia dânsului se sileau să gătească de fiecare dată altceva, oamenii din dragostea pe care i-o arătau aduceau tot felul de bunătăţi să fie hrănit bine, să nu-i lipsească nimic dar, cu câte erau mai multe bunătăţi pe masă cu atât era mai trist. Deseori spunea:,,Câţi nu au acum ce să pună pe masă şi eu am atâtea bunătăţi, daţi celor care vin la uşă şi  cer !’’

                 297.- Când eram la Boroaia s-a surpat un puţ peste acela care-l săpa. Toată lumea credea că săpătorul, care era un tânăr, a murit. A venit mama lui la mine să mă rog pentru băiatul ei şi ea dădea zilnic de pomană pentru sufletul lui, un pahar cu apă, o lumânare aprinsă şi un colac. Ca să dea astea se ducea la poarta unei mânăstiri, acolo era tot timpul cineva şi avea cui să dea. Într-o zi, s-a întâlnit cu cineva care i-a spus să nu se mai ducă pentru că nu e nici un sărac şi s-a întors din drum şi nu a mai dat. După 40 de zile a venit un alt săpător de puţuri mai priceput, care s-a oferit să-l scoată de acolo viu sau mort. Au început săpăturile şi la un moment dat a auzit o voce: ,,mai încet că mă loviţi,,. Şi-au dat seama că e viu şi au săpat uşor. L-au scos nevătămat, dar cu părul alb, albise de frică. L-au întrebat cum vieţuise atâtea zile acolo. El a zis: „Zilnic venea la mine un tânăr care îmi aducea de mâncare: 1 colac, 1 pahar cu apă şi o lumânare aprinsă. Doar o singură dată n-a venit într-o zi şi nu ştiu de ce.” (Mama şi-a amintit că într-o zi n-a dat nimic când a fost întoarsă din drum de cineva şi nu a mai dat pomană.) De aici se trage concluzia că, tot ce se dă milostenie pentru un suflet, se duce acolo unde este trimis.

              298.-Părintele Ilarion plătea pentru orice serviciu pe care i-l făcea cineva, deşi unii spuneau:
-Părinte, nu vreau plată, am făcut totul din dragoste pentru păcatele mele.
-Chiar dacă ai făcut matale aşa, ai plată pentru cum ai gândit, dar eu trebuie să plătesc pentru serviciul făcut. Aşa era dânsul, bun şi milostiv, se bucura că auzea cum gândim pentru păcatele noastre, dar tot se achita pentru serviciul făcut. 

299.- Părinte, să faci un azil pentru bătrânii pe care nu are cine să-i îngrijească şi un cămin pentru copiii abandonaţi, copiii orfani şi pentru cei din familii sărace, este o formă de milostenie? Pe mine mă bate gândul de a deschide o asociaţie filantropică şi în cadrul ei să construiesc un azil de bătrâni, ce spuneţi este bine să mă apuc de aşa ceva?
-Da, de a ridica un azil pentru bătrâni şi un cămin pentru copii, este tot o formă de milostenie, dar una mai pretenţioasă şi mai greu de realizat. Ce spune la carte : „să nu vă luaţi sarcini pe care nu le puteţi duce”. Ca să faci aşa ceva, gândeşte-te că-ţi trebuiesc bani să ridici clădirea şi apoi bani care să-ţi vină zilnic de undeva pentru a hrăni, a spăla, a încălţa şi a îmbrăcă pe bătrâni. Te-ai întrebat de unde?
-M-am gândit la colectă şi la sponsorizări, să-i determin pe cei ce sunt bogaţi şi au bani să ajute regulat pe bătrâni.
-Nu te poţi baza pe dărnicia bogatului, pentru că n-o să te ajute şi n-o să-ţi dea, decât o singură dată şi atunci cu zgârcenie, iar a doua oară va pune motive că nu poate şi-ţi va închide uşa în nas. Deci, nu te poţi baza pe dărnicia bogatului şi atunci...!? Atunci, ai să chinui nişte bătrâni şi o să te blesteme.
-E bine să deschid o fundaţie umanitară şi s-o intitulez „Mila Creştină” prin care, din ceea ce adun să vin în sprijinul, bătrânilor, orfanilor, bolnavilor şi de a ajuta pe omul sărac?
-E bine şi poţi s-o faci şi ai să faci mai multe. Dar un azil de bătrâni nu te sfătuiesc.
-Aţi auzit că la Suceava Înalt Prea Sfinţitul Arhiespiscop Pimen a ridicat un azil de bătrâni pentru 100 de bătrâni?
-Am auzit. Este un lucru mare. Va reuşi şi va merge, şi alte lucruri măreţe va reuşi să facă. Este cel mai smerit ierarh. Însă mulţi nu vor dori să-l înţeleagă, dar va reuşi. O episcopie are alte posibilităţi de a întreţine un azil de bătrâni şi să le fie bine. Are în subordine atâtea parohii cărora le poate porunci să vină fiecare cu câte o bucată de pâine de a hrăni pe bătrâni.
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 125
Afisari total: 16163538
Vizitatori online: 1

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol