Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Raspunsuri duhovnicesti ...... Par - Pom
sumar:
-Parintii
-Particele
-Pedeapsa
-Peste
-Pictura
-Pomelnice

Părinţii

347.- Părinte, ce se întâmplă cu copiii care-şi bat părinţii?
-Cei ce şi-au bătut părinţii, mâna sau piciorul cu care au lovit pe părinţi nu vor putrezi. La dezgroparea morţilor s-au întâlnit cazuri, în care mâna dreaptă sau palma, sau degetele sau un picior au rămas neputrede. Aceasta este din cauza lovirii părinţilor. Acea mână, palmă sau picior care au lovit pe părinţi nu va putrezi până ce va merge la Judecata Înfricoşată ca mărturie că, au lovit pe părinţii şi au călcat porunca a 5-a din cele 10 porunci date de Dumnezeu.

348.-Părinte, ce se întâmplă cu copiii care-şi lasă părinţii neajutoraţi atunci când cad la boală şi la neputinţele bătrâneţilor?
-Aceştia vor ajunge mai rău decât părinţii lor, de care şi-au bătut joc, vor ajunge să suporte şi ei de la copiii lor acelaşi tratament şi chiar mai rău. Dumnezeu îţi pregăteşte răzbunarea pentru păcatul împotriva părinţilor chiar prin copiii tăi.
Sfatul lui Isus Sirah, spune aşa: „Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viata lui/../pentru că milostenia arătată tatălui tău nu va fi uitată şi în pofida păcatelor tale se va zidi casa ta”. (Isus Sirah 3,12,14).
 
Părticele

349.- Părinte, e bine ca preotul să scoată cu uşurinţă părticele şi să le dea credincioşilor?
-Nu este bine ca preotul să scoată cu uşurinţă şi să dea credincioşilor părticele din mai multe motive:
a.-Nefiind o rânduială scrisă în cărţile de slujbă, unii preoţi nu ştiu cum să scoată părticele, ceea ce-i pune în situaţia de a greşi lăsând părticelele să fie sfinţite la epicleză ca pe Trupul şi Sângele Mântuitorului şi atunci nu se mai pot da credincioşilor ci trebuie să le consume însuşi preotul odată cu toate miridele.
b.-Vin unele persoane şi cer părticele cu gânduri necurate. Sunt persoane care au chipul credinţei smerite şi adevărate îţi inspiră încredere, dar vin şi cer părticele de a le folosi pentru: răzbunări, farmece şi practici oculte. Sunt persoane care folosesc părticele la vrăjitoare, la descântătoare, unii le aruncă pe apă ca vrăjmaşul să se înece, le aruncă în foc ca să ia foc casa vrăjmaşului, le aruncă pe stradă pentru ca vrăjmaşul să fie lovit de maşină, s.a.m.d. Deci, le folosesc pentru răzbunare. În situaţia aceasta intră la judecată preotul care le-a scos împreună cu răzbunătorul. Preotul se încarcă de păcatul uciderii, de păcatul vrăjitoriei, de păcatul răzbunării prin astfel de slujire.
Sfatul meu pentru preot este, să nu scoată nici un fel de părticele pe care mai apoi să le dea la credincioşi, decât, să pună rugăciuni la Proscomidie (rugăciunile din Liturghier), rugăciune curată prin care să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru cei ce se află în necazuri, scoţând miride (numite părticele) pentru vii, pe care le va consuma, el-preotul, după terminarea Sfintei Liturghii, odată cu cele sfinte. Astfel nu va greşi şi va fi de mare folos sufletesc pentru credincioşi. Să lămurească pe credincioşii care doresc părticele că ele sunt miride şi nu se pot da în mâna mirenilor ci vor fi consumate de preot după Sfânta Liturghie.             
Pedeapsa

350.- Pedeapsa unui avocat din Boroaia.
-Era în Boroaia un avocat care băga în puşcărie oameni nevinovaţi, în schimbul unor bani. Veneau soţiile celor închişi şi mă rugau să le scap de acest om fără frică de Dumnezeu. Eu le-am spus să ţină post negru vinerea, să facă 40 de metanii, să ardă lumânări. Femeile au făcut întocmai cum le-am spus. Acest avocat, întrecuse măsura răutăţilor şi dintr-un nouraş, singurul care era pe cer, a trăznit, a pornit o săgeată care s-a dus direct la avocat. Acesta era într-un restaurant, mânca şi bea bine pe banii câştigaţi în mod necinstit, se îmbătase şi spunea cu voce tare:
-Ce Dumnezeu? Eu sunt Dumnezeu! Ce popa Argatu..?
În timp ce vorbea acestea, săgeata aceea l-a trăznit pe loc şi a murit. După aceea a urmat înmormântarea. Drumul până la biserică se făcea pe jos şi din acelaşi nor a început să plouă, a plouat aşa de tare de s-au înmuiat colacii, s-a împrăştiat coliva, iar cât s-a stat în biserică pentru slujba înmormântării, din nor a plouat tot timpul deasupra gropii lui de s-a umplut de apă. Când să-l bage în mormânt, sicriul plutea şi s-a aruncat pământ peste el încât a rămas mai mult afară. Acest semn arată că atâtea fărădelegi făcuse că nici pământul nu-l înghiţea. S-a dus vestea prin împrejurimi. N-ai voie să asupreşti şi să-ţi foloseşti puterea făcând rău la alţii.
Peşte

351.- Părinte, în săptămâna brânzei, se mănâncă  peşte ?
-Da, în afară de miercuri şi vineri.

352.- Părinte, la noi la ţară, preotul ne-a spus că,  putem să mâncăm peşte miercurea şi vinerea de la Paşti şi până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh, e păcat?
-În Tipicul cel Mare sau Tipicul Sfântului Sava, am citit şi eu că scrie aşa: „Iar în miercuri şi vineri din toată perioada Cincizecimii se dezleagă pentru monahi la untdelemn şi vin, iar pentru mireni şi la peşte”. Săptămâna după Pogorârea Sfântului Duh până la Duminica Tuturor Sfinţilor este săptămână cu harţi şi se mănâncă de toate inclusiv peşte. Comuniştii au ars cărţile şi pravilele, ca să nu mai ştie credinciosul când să mănânce şi când nu; când să postească şi cum să postească. Vroiau să distrugă rânduielile Sfinţilor Părinţi şi pe credincioşi să-i dezrădăcineze de tradiţii şi trăiri şi să nu mai ştie ce este bine şi ce e rău. După ce au distrus pravilele şi cărţile cu canoane, dacă un preot învăţa după ele pe credincioşi era luat la întrebări că de unde scoate rânduieli noi? Acum după revoluţie, o bucată de vreme biserica şi credincioşii, pot reveni la tradiţii şi la trăirea după pravile şi canoane.

353.-Părinte, este bine să mâncăm peşte sâmbetele şi duminicile din Postul Crăciunului şi a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi chiar în unele zile de peste săptămână din aceste posturi, că în calendar nu scrie?
-Într-adevăr, în calendar nu scrie(era in perioada imediat după revoluţie) şi nu va scrie atât timp cât ierarhii nu vor face lucrul acesta ca să ştie credincioşii. În Pravila Bisericească scrie că sâmbetele şi duminicile din Postul Crăciunului este dezlegare la peşte precum şi în anumite zile mai însemnate din săptămână când în mănăstiri se face slujbă cu priveghere şi slavoslovie şi dacă nu este miercuri sau vineri.
Pictura

354.- Părinte, am fost în vizită la o mănăstire şi am intrat în paraclisul mănăstirii. Acolo, am văzut o icoană cu chipul Mântuitorului, chiar la Catapeteasmă şi mi s-a părut…, am avut o ispită, se vedea în icoană, asta din ce cauză, am vreun păcat de am văzut aşa, sau ce-a fost ?
-Nu matale eşti de vină, cine a pictat icoana avea păcatul desfrânării şi nu trebuia să picteze icoane. Astăzi, pictorii bisericeşti nu mai sunt ca cei de pe timpul lui Ştefan Cel Mare: pioşi, credincioşi, postitori şi rugători. Când pictau chipurile sfinţilor ţineau post negru, ajunare, adică nu mâncau nimic şi se rugau ca Dumnezeu să-i ajute. Astăzi, îi vezi cu ţigara în gură şi afumând chipurile sfinţilor pe care-i pictează. Fac batjocoră şi necinstesc pe sfinţi şi biserica unde pictează. Pe lângă păcatul fumatului, mai au pe cel al desfrânării. Plini de bălăciune curvărească după o noapte de desfrânare, se urcă a doua zi pe schelă şi pictează pe sfinţii a căror viaţă a fost plină de virtuţi şi de sfinţenie. De aceea, diavolii care i-au stăpânit cu aceste păcate pe pictori în timpul cât au pictat, n-au plecat de acolo, au rămas să ispitească pe cei ce vor privi pictura ce a rămas întinată de păcatele pictorilor. Unii diavoli sunt atât de îndărătnici şi neruşinaţi, încât nu ascultă să plece atunci când se sfinţeşte biserica. De aceea, preotul care s-a jertfit a ridica o biserică să fie cu luare aminte când angajează un pictor şi să cerceteze moralitatea persoanelor care vor picta biserica şi să refuze aceste persoane. Dumnezeu nu se uită la categoria pictorului ci la curăţenia lui sufletească şi la credinţa cu care lucrează cele care vor urma să fie sfinte.

355O fată prezentă în cameră a auzit dialogul, şi pentru că de mult o preocupa o discuţie pe tema picturii, dar nu îndrăznea, acum a prins curaj:
-Preacuvioase, eu sunt pictoriţă şi am pictat în multe biserici, dar nu ştiu de la o vreme nu mai pot să pictez pe Mântuitorul, şi sfânt de parte bărbătească, pentru că mă tulbură, ce să fac Preacuvioase? Părintele o cunoştea de mult pe fată.
–Nu mai pictezi, te măriţi şi mai încerci după, acum te laşi de pictură.
 
Pomelnice

356.- Părinte, cum puteţi să citiţi atâtea pomelnice dacă tot timpul sunteţi cu lumea?
-Acelea se citesc dimineaţa devreme înainte să vină lumea la rugăciune, şi-apoi, eu, nu le citesc aşa cum sunt scrise pentru că-mi era foarte greu. Am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi prin descoperirea ce mi-a dat, mi-am făcut nişte foi cu rubrici speciale, uitaţi-vă cum arată, aici sunt trecuţi toţi cei care      mi-au dat pomelnice după dorinţa pe care au avut-o: căsătorie, înţelegere, procese, examene, farmece, patimi, blesteme şi pentru cât timp mi-au spus să mă rog. Părintele, primea pomelnice cu bani şi fără bani. Cunoştea omul nevoiaş şi nu-i lua banii, pentru că simţea că acela n-are de unde să dea, citea pentru cât scria pe pomelnic şi-i dădea banii înapoi, pentru nevoile de zi cu zi ale fiecăruia.

357.- Părinte, spun unii că, cu banii pe care-i primiţi pe pomelnice aţi luat maşini la copii şi nepoţi.
-Oamenii pot să spună câte vor, există un Judecător. Aceluia îi dăm socoteală toţi. Dar, vă spun dumneavoastră aşa, ca să ştiţi că, un preot are voie  să-şi însuşească din banii primiţi de la oameni 1/3 pentru interes personal. Cu acea 1/3, el poate să facă ce vrea cu ei şi eu, îmi ajut copii şi nepoţii ca orice părinte care–şi ajută copiii lui. Restul merg la alte biserici sărace, o parte la mănăstire, aici dau lunar o parte cât îmi cer ei, la săraci sau la alţi preoţi nevoiaşi cu greutăţi familiare sau în parohia lor, îi ajut cum pot.
 
358.- Părinte, după ce pomenesc pomelnicele ce se fac cu ele?
-Pomelnicele trebuiesc arse. Nu este voie să fie aruncate la gunoi sau în altă parte, din respect pentru numele înscrise şi pentru rugăciunile cerute în ele.

359.- Părinte, ce se întâmplă dacă vreun preot nu pomeneşte pomelnicele?
-Acel preot va merge la judecata lui Dumnezeu ca o slugă rea şi vicleană. Preotul care nu-şi face datoria nu are mântuire. Dacă din comoditate pune numai rugăciuni la proscomidie zicând: „pomeneşte Doamne şi pe cei ce m-au rugat să mă rog pentru dânşii” fără să-i mai pomenească, va fi aruncat afară, ca şi cum ar fi dat sarcina pe Dumnezeu s-o facă.
Să vă spun o întâmplare. Era un preot care nu pomenea pomelnicele şi le punea în Sfântul Altar într-un sac, cu gândul că odată o se le pomenească. A venit moartea şi a rămas sacul cu pomelnicele nepomenite. Noul preot care a venit, a căutat să scape de sacul acela cu pomelnice însă, aude un glas: „nu sunt pomenite” şi le lasă. După un oarecare timp a încercat din nou să facă acelaşi lucru şi tot aşa aude. Atunci, îşi pune în gând să pomenească el pomelnicele din sac. Când a fost la ultimul pomelnic i se arată îngerul păzitor al acelui preot în chipul preotului, zicându-i „Îţi mulţumesc că le-ai pomenit, că din cauza aceasta nu am aflat odihnă de la Creatorul”. Fiecare preot este dator să ducă rugăciunile credincioşilor lui Dumnezeu.
Credincioşii care duc pomelnice iar preotul nu le pomeneşte, sunt pomeniţi de înger înaintea lui Dumnezeu şi li se vor împlini rugăciunile, pentru că Dumnezeu se uită la credinţa lor, dar preotul va fi judecat.

360.- Părinte, cum trebuie să scriem un pomelnic, ce trebuie să cuprindă el pentru a fi corect?
-Când scrii un pomelnic nu te treci pe tine primul, ci, primul este duhovnicul la care te spovedeşti şi care, are grijă de sufletul tău şi care, va răspunde pentru tine la Judecata Înfricoşată; al doilea şi al treilea nume, sunt părinţii, apoi naşii de botez şi de cununie şi după aceea urmezi tu şi familia ta. Este valabil şi când scrii pomelnic pentru cei morţi.

361.- Părinte, eu sunt hirotonit de curând în preot şi am o parohie undeva la ţară, acolo am găsit obiceiul ca atunci când ieşi cu Sfintele Daruri să pomeneşti anumite pomelnice şi nu sunt puţine, stau câte o jumătate de oră cu Sfintele Daruri în mână, iar pălimarul îmi ţine pomelnicele pentru a le pomeni şi un alt obicei, de a citi tot ce scrie pe pomelnic nu numai numele. De multe ori mă jenez să rostesc ce scriu unii credincioşi, ce să fac?
-Pentru că eşti nou acolo, ai datoria de a îndrepta ceea ce ţi se pare că nu este bine, să îndrepţi anumite obiceiuri, cu toate că oamenii te vor întreba şi unii se vor supăra. Ieşi la predică şi le spui cu mult curaj şi convingător ce ţi se pare că nu este corect şi de ce nu este corect. Să ştii că lumea va înţelege dacă le explici şi mai târziu vor înţelege şi cei mai tari la cerbice care se vor arăta potrivnici. În felul acesta, ţi-ai făcut datoria şi ţi-ai îndeplinit misiunea, nu stai degeaba în mijlocul credincioşilor şi-i laşi să-i conducă obiceiurile.
Pomenirea la Sfintele Daruri a pomelnicelor, nu este corect. Nu este momentul potrivit şi nici situaţia nu-ţi permite având Sfintele Daruri în mână, să pomeneşti un braţ de pomelnice. În afară de cererile pe care preotul le rosteşte când iese cu Sfintele Daruri şi care sunt scrise în Liturghier, te sfătuiesc să nu zici nimic în plus. Trebuie să-i lămureşti pe oameni că, în cadrul Sfintei Liturghii sunt momente speciale unde pot fi pomeniţi. Ai datoria să îndrepţi.
                De asemenea, trebuie să lămureşti pe credincioşi că nu este bine ca cererile lor să fie rostite cu voce tare şi să le asculte cei ce vin la biserică, pentru că pot râde unii de alţii, pot să se judece unii, se pot certa unii cu alţii şi se pot duşmăni o viaţă unii cu alţii pentru că s-au auzit pomeniţi ca duşmani la Sfânta Biserică. Nu-i corect să se audă în biserică: „Ioana se roagă pentru îndepărtarea vrăjmaşei Maria” sau „Gheorghe se roagă pentru ca Vasile să-i întoarcă găinile pe care i le-a furat” sau „Ileana se roagă pentru întoarcerea soţului ei Ilie de la desfrânata Rodica” s.a.m.d. Am mai auzit în unele părţi pomenindu-se la morţi aşa: „Încă ne rugăm pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Ioan, ce i se face pomenire de 40 de zile”, pomenindu-i sorocul de: un an, de doi ani sau de şapte ani. Nu este corect. La fel nu este corect ca la numele mortului să-i pui şi funcţia pe care a avut-o cât a trăit, de exemplu: „Încă ne rugăm pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Inginerul Constantin…”. La citirea pomelnicelor, la slujbe, se pomenesc numai numele şi atât, nimic mai mult, pentru că ştie Dumnezeu pe fiecare şi cererea şi trebuinţa lui. Îndreaptă obiceiul !

362.- Părinte, la Taina Sfântului Maslu putem pomeni morţii?
-Nu se pomenesc morţii la Sfântul Maslu. Nu se pomenesc morţii la nici una din cele şapte Sfinte Taine. Sfintele Taine nu sunt pentru morţi ci numai pentru cei vii, spre deosebire de Sfânta Liturghie care se poate face atât pentru cei vii cât şi pentru cei morţi, Sfintele Taine sunt numai pentru vii. Prin Sfintele Taine se primeşte lucrarea Sfântului Duh şi nu o pot primi decât numai cei vii, pe când prin Sfânta Liturghie se primeşte lucrarea Jertfei de Răscumpărare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, jertfă, care răscumpără atât pe cei vii cât şi pe cei morţi.
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 4540
Afisari total: 15057121
Vizitatori online: 4

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol