Marturie

Scrie o marturie aici despre Parintele Argatu

Articole recente
Scrie un articol
Raspunsuri duhovnicesti ...... Preotul
Preotul

373.-Sfatul părintelui, dat unui nepot de al sfinţiei sale, pe când urma cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi înainte de a se hirotoni preot:
-Nepoate, vei fi preot. Vezi să nu te leneveşti în a te ruga şi în a ţine posturile. Rugăciunea şi posturile să fie modul tău de viaţă. Darul preoţiei pe care-l vei primi prin hirotonie trebuie să-l faci lucrător întârindu-l cu post şi cu rugăciune. Prin rugăciune să ceri de la Dumnezeu să te lumineze în toate problemele vieţii şi să-ţi descopere din tainele preoţiei. Dacă nu ceri, nu vei primi şi nu vei şti de unde vine necazul credincioşilor pe care-i vei păstori şi cum poate fi îndepărtat. Pe lângă post şi rugăciune să te păstrezi în curăţie trupească şi să te fereşti de păcate, că altfel, nu va lucra în tine harul primit la hirotonie. Pe lângă curăţie trupească şi sufletească, să ai credinţa de aur în puterea lui Dumnezeu, credinţă care să reverse, prin ea să se întărească şi credincioşii. Dacă vor veni la tine credincioşii cu o oarecare îndoială sau umbră de îndoială, să preschimbi îndoiala lor în încredere. Omului cu îndoială nu i se primesc rugăciunile tale. Să te fereşti de a te ţine mândru şi a fi lăudăros. Celor mândri Dumnezeu le stă împotrivă. Harul nu lucrează din cauza mândriei şi a trufiei preotului. Să nu fii certăreţ pentru că intri în stăpânirea celui ce aduce gâlceavă şi dezbinare şi atunci harul devine nelucrător. Să te fereşti de păcatul curviei, pentru că cei ce fac păcatul acesta cad din har. Să fereşti ochii şi inima de la acest păcat pentru că harul va sta departe. Să nu fii cu îngăduinţă când e vorba de fermecători, vrăjitori, descântători şi ghicitori, pentru că, jicneşti harul din tine. Să nu fii ca o trestie bătută de vânt în toate părţile, pentru că, harul nu stă într-o aşa subţire fiinţă. Vezi câte concură la lucrarea harului din preot? Degeaba se supără unii că nu pot fi lucrători şi se mulţumesc numai cu liturghisirea crezând că-şi îndeplinesc datoria de preot, pizmuind pe cei râvnitori în lucrarea preoţească. Aceştia vor avea plata fariseilor şi a mai marilor preoţilor din vremea Mântuitorului.”

374.- Părinte, eu sunt preoteasă într-un sat şi primarul satului a spus despre mine că sunt curvă şi că nu ştiu decât să fac copii, ce să fac părinte?
-Să nu rabzi aşa ceva, îl dai în judecată pentru că preotul e cel mai mare în faţa oamenilor, el e cinstea satului în care locuieşte şi n-are voie un om de rând, indiferent cine este el, să strice această lucrare. Preotul trebuie respectat nu batjocorit.
S-a dus preoteasa acasă, a făcut întocmai. A avut loc procesul şi la proces acest neruşinat de primar, a spus că la următoarea înfăţişare va aduce martori să dovedească că e aşa cum spune el. A venit preoteasa iarăşi la părintele să-i spună că mai are o înfăţişare la proces şi cu ce o ameninţă primarul.
-Părinte, am avut proces şi primarul a spus că va aduce martori să dovedească că ce spune el e adevărat, dar nu sunt vinovată, ce să mai fac ?
-Miercurea iei post negru pentru izbăvire de năpastă, citeşti Acatistul Maicii Domnului bucuria tuturor celor necăjiţi, faci 40 metanii şi în ziua procesului, înainte să pleci de acasă, arzi 40 lumânări pentru vrăjmaşul acela. Preoteasa era foarte credincioasă şi cunoştea puterea rugăciunilor părintelui din alte împrejurări şi era hotărâtă să facă ceea ce-i va zice părintele ca să biruiască. Oricâţi duşmani ar avea un om, puterea  lui Dumnezeu este mai mare.
In ziua procesului, primarului i s-a întunecat mintea de a mers la casele acelor martori mincinoşi pe care-i plătise, spunându-le că, procesul nu este a doua zi ci la o dată când o să-i anunţe el. A doua zi, preoteasa după ce a făcut aşa cum a zis părintele a mers la proces, primarul nu s-a prezentat. A fost aşteptat timp de o ora şi pentru că nu a venit, preoteasa a câştigat procesul şi el a plătit cheltuielile de judecată.
-Să nu lăsaţi niciodată pe cineva să înjosească un preot nevinovat. Poţi să spui despre omul din el că e jegos şi murdar, dar să nu te atingi de preoţia lui. El este apostolul de altădată şi de el ca preot tot omul are nevoie.
Când eram la Boroaia, primarul avea un copil de botezat şi vroia să-i pună numele Mugurel. Eu i-am spus că acesta nu e nume de creştin şi nu botez cu aşa nume. El, pentru că se credea cineva, mi-a spus că nu vrea alt nume. Eu, i-am spus: Când vin eu la primărie fac ce-mi spui matale, pentru că acolo eşti şeful, dar aici trebuie să faci cum spun eu, pentru că aici eu sunt şeful. La biserică preotul hotărăşte. Nu-ţi place matale numele de Vasile? De ce să nu se numească aşa, sau ce sfânt vrei matale? S-a mai calmat el şi mi-a zis: chiar părinte, e frumos Vasile, aşa să-l botezaţi! Am rămas prieteni şi toată lumea era bucuroasă. Preotul nu cedează în faţa omului. Preotul spune un singur nume, aşa faci ca om, nu comentezi. Preotul spune să se boteze cu apa rece, nu vii tu ca om să aduci apă caldă, pentru că aşa a spus doctorul, că răceşte. Ateii spun asta. Apa botezului trebuie să fie rece, e binecuvântată, nu se răceşte în apă ci din neîndemânarea omului, nu-l acoperă după aceea, îl ţine dezvelit. Nu se răceşte în apa botezului. Botezul e sănătatea copilului. Azi, aşa fac, aduc apă caldă de acasă şi de aceea copiii sunt bolnăvicioşi.

375.-Să vă mai spun ceva despre un preot.
-Era un preot pe la noi prin Moldova şi el ştia sărmanul că preotul nu are voie să-şi scoată haina de pe el. Odată când avea lucrători la casă,  s-a gândit să dea o mână de ajutor. Şi-a ridicat poalele de la haină (dulama), până la brâu şi a început să facă chirpici pentru casă. Îi sărea pământul pe faţă şi pe haină. La poarta părintelui striga cineva şi pentru că nu-l auzeau cei din curte, acela de la poartă zice preotului:
-Măi ţigane, popa e acasă ?
-Apoi…! Eu îs popă şi ţigan, stai că vin.
            
376.- Un preot cere sfat :
-Părinte, am o mare rugăminte la Sfinţia Voastră!
-Spune matale !
-Preoteasa mea e profesoară. Avem 3 copii şi e gravidă cu al patrulea. La şcoală toţi râd de ea, o umilesc, râd că e credincioasă, că poartă batic pe cap, că posteşte, că face copii toată ziua. La clasa la care predă, sunt aduşi toţi ţiganii şi copiii indisciplinaţi, având mult de lucru cu ei, mai ales la ora de religie. Mi-e teamă să nu se îmbolnăvească sau să piardă sarcina, s-o mai las acolo sau s-o scot din serviciu ?
-Las-o matale acolo, ca între atâţia oameni răi să fie măcar unul a lui Dumnezeu şi din când în când faceţi Sfântul Maslu în casă, pentru soţie, copii şi pentru matale. L-a binecuvântat şi s-au îmbrăţişat ca preoţii.
Părintelui îi plăcea să-l privească, pentru că purta haina. Când veneau preoţi fără haină se mâhnea şi parcă nu vroia să-i vadă.

377.- Părinte, nu toţi preoţii citesc rugăciuni şi molifte oamenilor care pătimesc de la diavoli, se tem să citească şi ne trimit la alţi preoţi.
-Cea mai mare greşeală pentru un preot este, să se arate în faţa diavolului fricos şi fără putere. In loc să se teamă diavolul de puterea preoţiei pe care o poartă preotul, se teme preotul de puterea pe care o are diavolul. Exact cum s-ar duce un lup la stână şi în loc să fie alungat de cioban şi câinii care păzesc stâna, fug de frica lupului şi atunci „lupul răpeşte şi risipeşte oile”, aşa se întâmplă şi cu turma preotului fricos.De ce să se teamă preotul când glasul lui este ca un tunet şi fulger pentru orice duh necurat?! Chiar de la începutul preoţiei este bine ca preotul să se arate curajos, întărit de Duhul Sfânt şi vrednic urmaş a Mântuitorului şi al Sfinţilor Apostoli. Mergeţi la preoţii care citesc!

378.- Ce trebuie să facă un preot care vrea să citească Moliftele Sfântului Vasile Cel Mare şi să nu-i aducă diavolul necazuri în familia lui?
-Preotul trebuie să fie pregătit, curat sufleteşte şi trupeşte, întărit cu post pentru a face faţă atacurilor pe care le primeşte de la diavoli. De multe ori diavolii se răzbună pe cei din casa preotului, chinuind copiii şi soţia. Din această cauză, unii spun, că, e bine ca numai preoţii călugări să citească exorcismele, pentru că nu au familie. Nu trebuie să se teamă. Preotul poate să-şi păzească familia de atacurile vrăjmaşe, punând la rugăciune pe toţi cei din casa sa. Cel mai bun moment pentru citirea molitfelor este duminică la amiază după terminarea Sfintei Liturghii, pentru că atunci preotul este pregătit şi împărtăşit, nu se pot vrăjmaşii apropia de el şi nici de familia lui. Orice credincios trebuie să găsească rezolvarea problemelor spirituale la preot, altfel, preotul nu este de folos. Unii credincioşi pătimesc foarte greu şi cumplit de la diavol, de la vrăjitori, descântători şi fermecători, iar preotul a fost trimis în mijlocul credincioşilor şi investit cu puterea Duhului Sfânt pentru a le veni în ajutor şi a-i scăpa de chinuirea pe care o au. Dacă de frică nu foloseşte harul preoţiei şi predă armele, atunci, să lase locul aceluia care poate lupta şi apăra turma încredinţată.

379.-Părinte, este obligatoriu ca preotul să poarte haina preoţească tot timpul, sau, numai când merge la slujbă?
-Este obligatoriu ca preotul să poarte haina preoţească şi să  n-o dezbrace, de asemenea să poarte barbă şi pălărie. Prima dată, respectul preotului vine de la forma exterioară. Omul te analizează dacă îţi place să porţi haina preoţească, dacă ţi-e dragă barba şi dacă nu umbli pe stradă ca un flăcău cu capul descoperit. Prima notă de seriozitate pe care o capeţi de la credincioşi când mergi într-o parohie, este aceasta. Nota pentru aspectul exterior şi apoi nota pentru aspectul interior, se face media şi poţi rămâne repetent în ochii credinciosului de rând.

380.- În alte părţi, preoţii nu poartă barbă şi nici haină preoţească, cum este în Ardeal!
-Preoţii din Ardeal, sunt puţini cei care poartă haina preoţească şi mai puţini cei ce poartă barbă. Aceasta este din cauza influenţei catolice şi a stăpânirii austro-ungare. Catolicii nu poartă barbă, toţi sunt barberiţi şi tunşi, iar haina o poartă numai când merg la biserică. Preotul ortodox, trebuie să se deosebească de cel catolic, prin aspectul exterior, prin vestimentaţie şi chipul preotului adevărat. Uniforma preoţească şi chipul preoţesc, este cea purtată de Mântuitorul Hristos şi de Sfinţii Apostoli, iar preoţii sunt urmaşii Sfinţilor Apostoli. Catolicii, îi reprezintă pe Sfinţii Apostoli în toate icoanele cu haine lungi până în pământ şi cu barbă, dar ei nu-i urmează pe  Sfinţii Apostoli şi după înfăţişare.

381.- Părinte, spuneaţi cândva că haina mântuie pe preot, chiar dacă, acel preot n-a fost un predicator desăvârşit şi un rugător stăruitor!
-Da, simpla prezenţă a preotului cu chipul cel adevărat de preot (adică barbă şi haină), înseamnă o predică şi un moment de meditaţie pentru credincioşi. Simpla trecere prin sat sau oraş, a preotului, a făcut ca acei credincioşi care l-au întâlnit să se ducă cu gândul la Dumnezeu, să tresară, să se cerceteze pe sine, să simtă un fior şi să-l determine la o atitudine de respect şi transformare lăuntrică. Aceasta fără ca preotul să deschidă gura şi să zică ceva. Predica a fost rostită. Dacă preotul trece prin sat sau oraş ca un civil, cu capul gol şi îmbrăcat ca omul de rând, acest lucru nu se mai petrece, dimpotrivă, acel preot va fi judecat în mintea credinciosului. Preotul care este ales din lume şi căruia Mântuitorul i-a spus: „voi nu sunteţi din lume ci, Eu v-am ales pe voi din lume”, nu trebuie să se confunde cu lumea, pentru că el nu mai face parte din lume. De aici vine şi reacţia credincioşilor de a critica pe preotul care se poartă ca în lume şi face cele ale lumii. Purtând tot timpul haina preoţească, trebuie să suporţi: căldura, înăbuşeala şi zăduful zilelor fierbinţi de vară; trebuie să suporţi insultele şi privirile dispreţuitoare ale necredincio şilor. Fiind îmbrăcat cu haina preoţească, tot timpul, trebuie să te verifici, mereu: unde eşti, unde intri, cum stai, cum vorbeşti, s.a.m.d. Deci, purtând haina preoţească, ea te fereşte să nu cazi şi să nu te confunzi cu lumea. Pentru mine, de când am fost hirotonit preot, am luat ca un vot sau legământ, să nu dezbrac niciodată haina preoţească. Nu am lăsat haina preoţească nici atunci când am fost prigonit şi am trăit în exil 15 ani prin podul casei părinţilor mei, podul şurii socrilor mei, standoala casei părinteşti din Valea Glodului, sub duşumelele casei din Boroaia, în stocul de strujeni şi în podul cu fân în Oniceni la socrii, pe şantier când am ridicat biserica din Boroaia, când mergeam la câmp, numai seara la culcare am dezbrăcat-o. Am zis: măcar plata aceasta s-o am de la Dumnezeu că, am purtat haina preoţească cu toată greutatea ei. Preotul care poartă barbă şi haină preoţească are plată şi chipul „slugii celei bune şi credincioase” din Evanghelie.

381.- Părinte, preotul are voie să adauge rugăciuni de la el care nu sunt scrise în carte?
-La Judecata Înfricoşată, preotului i se va socoti ca ascultare, dacă, a respectat şi a făcut tot ce scrie în cărţile de slujbă. Va răspunde, dacă, nu a respectat întocmai ce scrie în cărţile de slujbă şi în Molitfelnic, în care se cuprind toată slujba şi toată rânduiala pe care trebuie s-o facă un preot, cu porunca şi ascultarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe. Respectând ce scrie acolo face ascultare şi i se va socoti ca ascultare la judecată. Va fi judecat dacă, nu a făcut întreagă vreo rugăciune sau vreo slujbă, dacă a sărit peste tropare, canoane, Evanghelie sau ectenii. Va fi judecat dacă, a adăugat ceva pe lângă cele scrise şi poruncite să le săvârşească făcându-se mai iscusit decât Sfinţii Părinţi care le-au întocmit, le-au scris şi  ne-au poruncit să le respectăm, pentru că tot ceea ce s-a scris la îndemnul Duhului Sfânt şi pentru Slava lui Dumnezeu s-au scris.
De aceea, Sfinţii Părinţi, ne avertizează, spunând: „Vezi preote să nu te afli mai iscusit sau mai înţelept decât noi, mai micşorând sau mai adăugând ceva din cele ce am lăsat noi, pentru că cele lăsate de noi sunt de la Duhul Sfânt”. Deci, preotul nu are voie să scoată ceva din ceea ce este scris şi nici să sară peste ceva şi nici să adauge ceva. Rânduielile corect făcute şi numai ce scrie în carte îl vor păzi pe preot să nu cadă şi-l vor scoate din osândă. Greşesc cei ce zic în inima lor că Dumnezeu nu se uită la fiecare cuvânt din carte, ci, se mai uită şi la evlavia preotului şi credinciosului. Se înşeală aceştia. Dumnezeu se uită, pentru că cea mai mare este ascultarea, mai mare decât evlavia. Preotul uită adesea că el este sub ascultare. Preotul, fiind în fruntea poporului, de multe ori, vrăjmaşul îi ia duhul ascultării şi-i dă duhul de stăpânire. Preotul nu trebuie să piardă ascultarea, pentru că, prin ascultarea sa, se supun ascultării şi credincioşii. Preotul este sub ascultarea chiriarhului locului, a Sfântului Siond al Bisericii Ortodoxe Române, al Sfinţilor Părinţi, a canoanelor şi a Sinoadelor Ecumenice, iar credincioşii sunt sub ascultarea preotului. Dacă sunt stăpâniţi de duhul ascultării preotul şi credincioşii lui, împreună se vor mântui.                    
Iisus Hristos
Autentificare



Inregistrare
Recuperare parola

Vizitatori

Afisari azi: 921
Afisari total: 16906834
Vizitatori online: 2

Magazin online
Newsletter

   

Articole recente
Scrie un articol